Tainele Marii nu se cunosc de pe mal

Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi

UNDE ESTI?

 

(Continuare din numarul precedent)

(Continuare din numarul precedent)

A doua zi, de cum intra Nora in birou, Anton lasa repede receptorul din mana si incepe sa o tachineze:

- Buna dimineata, frumoaso. N-ai avut o noapte stralucita. Dupa cum vad, n-ai dormit prea bine.

- Cred ca ai orbul gainii, colega. Stii ceva? Ia fa tu pasi.... Cata nesimtire! E treaba mea cum dorm. Cand sunt la serviciu lucrez nu pun stapanire pe telefoane, ca tine.

- Nu mai spune! Serios? Ce nervoasa suntem. Se vede ca ai avut o noapte ingrozitoare. Poate ai petrecut-o la capataiul unei bolnave.

- De unde stii? il intreaba ea curioasa.

- Am vorbit cu Adina adineauri si mi-a spus ca ai fost s-o vezi. Iti multumeste pentru minunatele flori pe care i le-ai dus. Erau crizanteme?

- Voiam sa stiu doar daca se simte bine.

- E un gest frumos din partea ta. Chiar daca sunt medici pentru asta. Doar daca nu cumva... Da, asta era! Te-ai dus acolo ca sa controlezi pe cineva. Am dreptate sau nu?!

- N-ai dreptate. Spui doar prostii.

- Spune-mi daca gresesc. Daca o femeie urmareste un barbat inseamna ca nu are incredere in el. Daca...

- Daca si cu poate s-au dus sa inoate; daca poate nu era, poate daca se inneca. Lasa-ma in pace cu daca asta al tau. Sincer, n-am de unde sa stiu. De obicei, eu sunt cea urmarita.

- Nu cred ca si de data asta, ii spune el zambind, dar tocmai atunci, usa se deschide si in prag apare doctorul Alin Popa.

- Buna Ziua. Deranjez?

- Buna, Alin, ii raspunde Nora si se intoarce satisfacuta spre scumpul ei asociat. Ai vazut? Cred ca n-ai nimic impotriva daca ies impreuna cu Alin.

Fara sa-i pese de ceea ce zice sau crede Anton, cei doi pleaca in graba. Se opresc mai intii la spital pentru ca Alin sa vada bolnavul operat de dimineata, timp in care, Nora se indreapta spre cabinetul Deliei. Au trecut cateva luni de cand Delia si unul dintre colegii ei se intalnesc pe furis, ceea ce o face sa se mute in propria-i locuinta. Curioasa din fire, Nora cauta sa afle cat mai multe despre sora ei si despre doctorul Ionescu.

- Ce faci sorela ?

- Am multa treaba cu mutatul in noua casa.

- Poate sa te ajute Mircea din moment ce va frecventa casuta voastra, cuibusor de nebunii, ii spune zambind Nora.

- Acum am nevoie de multe, mai putin de ironiile tale.

- Scuza-ma. N-am vrut sa te supar. E clar ca va sta cu tine, nu?

- El trebuie sa decida. Eu sunt...

- Ce raspuns! Ca si cand ti-as fi cel mai mare dusman nu sora ta. Mai bine plec. Am treaba. Pentru cateva zile plec in vacanta.

- Unde pleci?

- Uite, eu iti spun: la mare, cu Alin. Avem nevoie de o vacanta.

- Ai dreptate. Vacanta placuta!

***

Chiar daca s-a despartit de Alin, Adina si sora acestuia au ramas prietene. Asa se face ca, Adina si Aura de cate ori se intalnesc, isi spun una alteia tot ceea ce la framanta. Dupa ce iese din spital Adina se indreapta spre salonul de coafura al Aurei.

- Buna, Adina! Ce mai faci?

- Buna, Aura! Ce sa fac? Am fost internata cateva zile in spital.

- N-am stiut. Imi pare rau, dar ce s-a intamplat?

- Nu reusesc sa nu ma gandesc la Alin orice as face. Numai la el ma gandesc. E un fel de obsesie, un fel de, nu stiu cum sa ...

- Inca tii mult la el, nu?

- Da. La spital a venit sa ma vada. A fost atat de atent ... Era cat pe ce sa-i spun cat de important e pentru mine. Dar a venit Nora si...

- Da, stiu. Nora, a fost draguta si ti-a adus si flori.

- Mi-a adus flori, dar sunt sigura ca a venit din alt motiv.

- Care?

-Parea interesata de sanatatea mea, dar venise sa-l controleze pe el.

- Adica, ei doi se intalnesc?

- Din pacate, da. Nu stiu daca sunt impreuna, dar...

- Sa nu uiti ca nu exista obstacol in calea adevaratelor sentimente, o mangiie Aura. Trebuia sa va casatoriti si eu sunt sigura ca inima lui ca si a ta e inca nevindecata.

- Ai dreptate. Iti multumesc Aura. Esti minunata.

- Si tu esti o draguta. Treci pe la mine oricand. Te sarut.

- Vin maine la ora zece sa-mi scurtezi putin parul.

- Bine, te astept.

***

De mai bine de o ora, intr-un sezlong, pe terasa vilei, Adina, citeste. Pasii pe care ii aude, ii dau de inteles ca cineva se apropie.

- Poftiti.

- Deranjez?

- Alin, tresare ea. Ce faci aici?

- Asa se intampina un oaspete? Bine ca n-ai un caine.

- Ce prostut esti! De-abia asteptam sa te vad.

- Si eu. Cum te simti?

- Ai venit ca medic sau ca prieten?

- Nu ne-am vazut de la spital, asa ca am trecut sa te salut.

- Esti amabil. In acele zile ai fost mai mult de atat.

- Cum te simti?

- Mai bine, acum dupa ce am inceput tratamentul. Delia mi-a prescris niste medicamente homeopatice si rezultatele sunt bune.

- Nu te neglija, medicamentele sa stii ca nu rezolva situatia. Ti-ar face bine o vacanta. Ce zici?

- Stiu dar cu cine? Singura? Nu cred ca m-as putea distra.

- Adina, nu vorbi asa.

- Aici acasa ma simt bine. Poate vii sa ma vizitezi mai des. N-ai vrea sa-mi urmaresti convalescenta?

- Poate cand ma intorc. Plec pentru cateva zile.

- Pleci?

- Da, imi iau o mica vacanta.

- Pot sa te intreb cu cine pleci?

- Cu, Nora...

- Inteleg, ii spune Adina si o umbra de tristete ii acopera chipul.

- Scuza-ma ca-ti spun. Nu stiu cum sa ma port, nu mai inteleg nimic. Acum, ce ai? E din cauza lui Nora?

- Nu vreau sa vorbesc despre asta acum.

- Te deranjeaza? De ce nu incetezi cu enigmele?

- Da, poate e mai bine.

- In sfarsit, ti-a venit mintea la cap.

- Cand te vei intoarce din vacanta as vrea sa eviti ocaziile in care ne-am putea intalni. Te rog. Fa-o pentru mine.

- Nu pot sa cred! Acum cateva minute... De ce spui asta!

- Te rog, nu ma mai cauta. Nu ma intreba nimic. Mi-e destul de greu sa-ti spun lucrurile astea.

- Cum sa fac? Ar trebui sa ma prefac.

- E mai bine asa, crede-ma pentru tine si mai ales, nu vreu sa te mai vad fiindca imi face prea mult rau.

- Ce incerci sa-mi spui?

- Ca inca te iubesc...

- Nu pot sa cred! Imi ceri sa dispar fiindca ma iubesti. Cum ar trebui sa ma port, Adina? se aseaza el in genunchi langa sezlong si ii ia mana si o duce la buze.

- Nu ti-am spus pana acum fiindca am si eu mandria mea. Dar sufar enorm. Te iubesc inca si nu stiu ...

- Adina, te rog!

- Nu, lasa-ma sa vorbesc. Din cauza orgoliului meu prostesc nu te-am crezut cand jurai ca nu m-ai inselat. Apoi te-am lasat singur. Atunci cand... N-o sa mi-o iert niciodata. Nu vreau sa ma mai gandesc la zilele acelea teribile.

- Eu ma gandesc mereu si nu-mi gasesc linistea. De ce nu mi-ai spus mai devreme? De ce ai tacut, Adina?

- Am fost o proasta. Nu am avut curaj. Cand m-am hotarat sa-ti spun, era prea tarziu. Tu erai deja cu Nora.

- Adina, luni intregi am suferit ca un caine, fara nici un semn din partea ta si acum, cand ma linistisem, imi spui ca ma iubesti.

- Nu puteam face altceva.

- Nu pot sa cred! Dupa cate am patimit... Durerea pentru nunta distrusa, suferinta de a ma intoarce in casa aceea singur...

-Te rog, ajunge!

- Ce crezi ca ar trebui sa fac? Sa uit?

- Nu stiu, dar mai gandeste-te.

- Bine, acum te las. Am o interventie chirurgicala destul de grea si trebuie sa fiu intr-o jumatate de ora in sala de operatie. La revedere!

***

Va urma

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a926-Tainele-Marii-nu-se-cunosc-de-pe-mal.aspx