Tainele Marii nu se cunosc de pe mal

Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi

UNDE ESTI?

(Continuare din numarul precedent)

La ora noua, cand de obicei incepe programul la „Femina", Nora intra in birou si o gaseste pe Edith la calculatorul ei.

- Ala e biroul meu.

- Scuze. Trebuie sa introduc niste date in calculator.

- Nu puteai sa ma astepti pe mine?

- Daca nu-mi spunea Anton nu indrazneam, se ridica suparata Edith. Iti las calculatorul deschis?

- Anton, daca nu te superi, vreau sa-mi dai explicatii.

- Imi pare rau, dar nu acum, pentru ca sunt grabit. Ma asteapta cel cu contractul, domnul Vasiliu.

- Anton... Vasiliu e clientul meu. M-am ocupat de afacerea asta de la bun inceput. Cum ti-ai permis?

- Ai dreptate. Dar Edith e la inceput si trebuie sa invete. N-a mai luat parte la o intalnire de afaceri. Ce ocazie ar fi mai buna ca asta?

Si fara alte explicatii, Anton formeaza din nou numarul de telefon.

- Tot ocupat suna. Nora, te rog, mai incearca tu si spune-i secretarei lui Vasiliu ca suntem pe drum. Bine? Multumesc.

- Toma, unde crezi ca pleci?

- N-am timp, lasa-ma acum. Sunt in intarziere, Nora.

- Fara permisiunea mea, ai lasat-o sa stea la biroul meu, pleci cu ea. Nu-ti permit sa te porti cu mine astfel!

- De ce nu te calmezi, Nora? Mi se pare ca esti putin cam nervoasa.

- Nu stiu ce ai de gand sa faci, Anton, dar fii foarte atent. Nu intinde coarda ca s-ar putea sa se rupa.

- Imi declari razboi sau e o amenintare?

- E o simpla avertizare.

- E vorba despre formarea angajatilor, care este o problema foarte importanta. Chiar daca angajatii nu sunt pe placul tau... ii arunca Anton si pleaca.

***

Dupa scena pe care i-o face Anton cu noua sa angajata, paradisul „Femina” a devenit pentru Nora un adevarat infern. Acasa, cand se intoarce, atmosfera e la fel de incordata. Aici, Nora o gaseste in bucatarie pe mama ei trista.

- Ce e, mama? La ce te gandesti.

- La sora ta, Delia. Vrei sa stii noutatea? Eu si tatal tau eram la masa cand apare sora ta si ne spune...

- Ca e insarcinata...

- De unde stii?

- Mi-a spus ea. Era disperata si mi-a spus intai mie.

- Ma bucur ca ati vorbit. De obicei, va impungeti, va certati...

- Cand e vorba de astfel de lucruri... Biata Delia, un copil nu e o gluma, si acum in situatia ei.

- E un moment dificil pentru ea. Incearca sa-i fii alaturi.

- Stai linistita. O voi face. Tata cum a primit vestea?

- Sa nu mai vorbim! I-a cazut cerul in cap.

- Imi inchipui.

- E foarte furios pe doctorul Ionescu. Cred ca s-a dus la el. Niciodata nu l-am vazut pe tatal tau asa furios.

- O lectie nu i-ar face rau domnului doctor.

- Te rog. Nu incepe si tu! Sa nu cream alte probleme.

- N-o sa se intample nimic. Si mai rau de atat nu se poate.

- Cum adica? Tu ce ai patit?

- Nu vezi ce fata am? Cand sunt asa, a cui e vina?...

- A lui Anton Donea.

- Ai ghicit. Tipul asta chiar imi pune rabdarea la incercare.

- Ce a mai facut?

- Ii da atentie lui Edith, numai ca sa ma enerveze pe mine.

- Dar tu esti asociata lui, nu?

- Da, teoretic, pentru ca, mai nou tot timpul spune ce buna e Edith, ce inteligenta e. Lui Anton ii place sa ma puna in dificultate.

- Dar aceasta...,

- Edith.

- De ce nu incerci sa te imprietenesti cu ea?

- Cum adica?

- Foarte simplu. Invit-o la noi la masa, la teatru. Uneori o alianta cu dusmanul e mai buna decat un razboi.

***

Inca de a doua zi Nora se apropie de Edith si o invita la masa, apoi se hotarasc sa mearga impreuna la teatru, unde tot ea se ofera sa faca rost de bilete. Proaspat coafata, Nora intra in bucatarie:

- Buna, mama.

- Buna, daraga mea. Ce bine-ti sta!

- Ma bucur ca-ti place. Daca ai stii ce zi am avut!

- Ce-ai facut, ai ridicat greutati?

- Ar fi mai putin obositor decat sa te lupti cu furnizorii. De fiecare data e ca o lupta pe viata si pe moarte.

- Ai incercat cu farmecul unei false ingenue?

- Fii serioasa! Cum vad o femeie, aia nu mai vor altceva. Tu le vorbesti despre serviciu si ei se gandesc la altceva.

- si se mai vorbeste de egalitatea sexelor!

- Ce bine de tine ca mai crezi asta! Cobor s-o astept pe Edith. Ti-am urmat sfatul si vine la masa.

Pe aleea din fata casei, tata trece in fuga pe langa Nora.

- Unde te duci asa grabit?

- Sa-i iau niste flori Deliei. Ne-am certat putin si...

- Toti barbatii sunteti la fel. Intai gresiti, si apoi faceti tot posibilul ca sa indreptati greseala.

- A recunoaste ca ai gresit e o mare calitate. La revedere!

***

La „Femina”, Anton Dragnea se apropie tot mai mult de Edith care noteaza atenta codul fiecarui produs.

- Vad ca deja imi citesti gandurile.

- Da?

- Sigur. De exemplu, ai inteles, ca imi place precizia.

- Atunci, suntem doi sau mai bine zis trei... Nici Nora nu glumeste cand e vorba de precizie.

- Cu ea sunt obisnuit. Tu, insa, esti o surpriza placuta.

- Multumesc.

- Nu trebuie sa-mi multumesti, pentru ca meriti sa-ti spun asta. Sper ca o sa te simti bine la noul tau loc de munca.

- Si eu sper, numai ca de dimineata, cand am vazut-o pe Nora, mi-a aruncat o privire care parca m-a ars.

- Cred ca a aflat ca ne-am intalnit si nu prea i-a placut.

- Ce vrei sa spui?

- Ea e foarte competitiva. Sa nu ai incredere in ea.

- Tu o cunosti mai bine ca mine.

- Daca te-a invitat la masa si la teatru, n-a facut-o din prietenie.

- Crezi ca a urmarit altceva?

- Poti sa fii sigura. E o tactica pentru a studia mai bine dusmanul.

- Eu vreau doar sa fii multumit de munca mea. Oricum, daca e asa cum spui Nora, ar face bine sa nu-si subestimeze dusmanul.

Aceste cuvinte il fac pe Anton sa zambeasca satisfacut si convins ca razboiul dintre cele doua abia a inceput.

***

Disperata, Edith cauta prin dosare, dar nu gaseste ce o intereseaza.

- Ce cauti? Pot sa te ajut? se apropie Nora.

- Vreau sa stiu care sunt tarifele pentru furnizori. Credeam ca listele sunt aici dar nu le-am gasit.

- Crezi ca suntem atat de nesabuiti incat sa le tinem pe aici?

- Daca stii, de ce nu-mi spui unde sunt?

- Pentru ce-ti trebuie?

- Sa fac strataegia de marketing. Pentru asta sunt aici, nu?

- Anton te-a adus aici, nu eu.

- Oricum, sunt aici.

- Daca tot esti atat de grozava, sunt sigura ca te vei descuraca si fara datele acelea, ii spune Nora zambind.

- De ce vrei sa ma faci sa muncesc in plus. Ar fi mult mai simplu daca mi-ai da datele si...

- Nu-ti dai seama ca nu putem divulga preturile cerute furnizorilor? E o informatie secreta si nu o aratam nimanui.

- Eu nu sunt „nimeni"! Lucrez pentru voi!

- Stiu foarte bine ca lucrezi aici, dar nu pot sa te ajut, scumpo. Sunt sigura ca vei gasi o alta „strategie" de lucru.

- Imi voi da toata silinta, dar daca ceva nu va merge bine nu va fi vina mea, ii spune Edith si furioasa, da buzna in biroul lui Anton caruia ii spune ce s-a petrecut intre ea si Nora. Nu vreau sa creez probleme, dar in felul asta nu pot sa lucrez.

- Stiam ca o sa se intample asa.

- Nu-mi place sa fiu spioana, Anton, dar daca e vorba de serviciul meu, nu stau cu miinile in san.

- O sa vorbesc cu Nora, sa lamuresc problema asta. Acum stiu ce am de facut. Pe tine te cautam, i se adreseaza lui Nora care tocmai apare in usa. Iata-te!

Va urma

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a892-Tainele-Marii-nu-se-cunosc-de-pe-mal.aspx