Adevar sau impostura?

(Continuare din numarul precedent)

In ciuda insucceselor pe care le-a avut in a-si demonstra originea, Dieter Stanzeleit pretinde in continuare ca este fiul fostului Rege Mihai I. Cauta documente care sa-i intareasca afirmatiile. Conditiile mortii pretinsei mame, mai multe date de nastere, lipsa de interes a autoritatilor britanice fata de moartea unui membru al familiei regale britanice – asa cum afirma Stanzeleit – sunt iarasi cateva semne de intrebare in aceasta delicata poveste. Cazul Stanzeleit.... adevar sau impostura? Probabil ca va mai trece timp pana cand vom afla acest lucru.

Reporter: Poate ca Ivor Porter, fostul ofiter de informatii britanic, pe care l-ati contactat dupa 1990, ar fi putut sa va dea mai multe detalii sau chiar sa faca cateva demersuri in plus care sa duca la lamurirea imprejurarilor mortii mamei dv. Ati abordat cu el aceasta chestiune?

Dieter Stanzeleit: M-am intalnit cu Mr. Ivor Porter prin intermediul unui istoric englez care dupa razboi a desfasurat o cariera diplomatica. Un gentleman foarte amabil. Am innoptat in casa sa din sudul Frantei. Era noaptea de dupa alegerile britanice parlamentare, cand Partidul Laburist al lui Tony Blair a sarbatorit marea victorie. Mr. Porter care era un sustinator al liberalilor se bucura pentru ca acestia castigasera mai multe locuri. El mi-a spus atunci putine lucruri, poate ca avea motive s-o faca, dar mi-a daruit cartea sa, "Operatiunea Autonomous", si m-a rugat sa ma uit peste ea. Din pacate am remarcat multi ani mai tarziu, ca acolo, la poza cu nr. 20 eram eu si mama mea in dimineata zilei de 24.08.1944, cu o zi inainte de deportarea noastra in Germania. Zece ani mai tarziu, dupa intalnirea mea cu Mr. Porter, a iesit o noua editie a cartii respective, dar din nu stiu ce motive poza despre care v-am vorbit lipsea. De ce?

Reporter: O atentie deosebita cred ca merita si imprejurarile in care, in 1945, ati fost adoptat de familia Stanzeleit si mai ales modalitatea prin care Securitatea se interesa si isi procura informatiile din Germania, referitoare la persoana dv. Ma refer la raportul adresat lui Teohari Georgescu, fost ministru al Afacerilor Interne si raportul semnat de generalul Pacepa. De fapt, am vazut ca si Siguranta Statului, inainte de a fi creata Securitatea, se interesa de dv. si de mama dv. Acolo sunteti numit in mod clar „Nicolae Vasile, fiul fostului Rege Mihai I, cunoscut in prezent sub numele de Dieter Stanzeleit". Din ceea ce am vazut ca aveti - documente ma refer - eu cred ca aceste rapoarte sunt de fapt printre „piesele cele mai grele", pe care le posedati... Aveti si altele de asemenea „calibru"?

Dieter Stanzeleit: Aceasta atentie arata cat de mult agita apele secretele in legatura cu mama si cu mine. Cu siguranta ca tatal meu era oripilat si foarte suparat, mai ales pentru ca nu putea face nimic, la fel erau si rudele si prietenii mamei mele. Comandantul NKVD din Romania s-a interesat despre situatia mamei mele. Aproape in fiecare zi, un avion strain de supraveghere survola cartierul general al lui Hitler, "Wolfsschanze". Tensiunile de ambele parti erau foarte mari. In noaptea executiei mamei mele, Parisul a fost cucerit de aliati. Hitler era dezamagit pentru ca era ultima sansa sa castige - din punctul sau de vedere - o pace separata cu Anglia si a dat gres. Dintr-o furie nebuna a executat-o pe mama mea, nepoata Familiei Regale din Anglia. Acum, furia sa s-a indreptat spre Anglia si spre Himler. In Romania era planificata o noua constitutie. Normal ca puterea comunista, in anii 1950-1951 vroia sa stie cum ramanea cu monarhia si eventualele mosteniri. In Germania, in acel moment, era sa fiu inecat, iar alta data era sa fiu rapit. Am fost salvat de catre cineva de la inec, iar de cealalta data am putut sa sar eu din masina. Mai tarziu, in 1997, inainte de a veni in Romania, mi-au fost furate documente importante. Un lucru trebuie accentuat. Exista rar ceva alb-negru, deci un rau absolut sau un bine 100%. Desi maresalul Antonescu era un companion de razboi devotat lui Hitler, ne-a protejat mereu pe mine si pe mama mea. Numarul mare de germani care nu erau in niciun caz rai, apoi ingrijirea plina de dragoste din partea doamnei Stanzeleit mi-au salvat viata. Apropos, nu am fost niciodata adoptat de ea. Ea mi-a dat numele fiului ei decedat, Dieter, la inceput din precautie, apoi din obisnuinta.

Reporter: Ati scris o carte intitulata „Regina pierduta", editata de Fundatia Culturala „Libra", carte ce ati dedicat-o memoriei mamei dv. naturale. Aceasta carte pe care mi-ati dat-o - si pentru care va multumesc - pe care acum o rasfoiesc si pe care va asigur ca o voi citi, a fost lansata la Bucuresti, in 2007. Cum a fost ea primita de public, mai ales ca incearca sa lamureasca cateva aspecte importante din viata dumneavoastra?

Dieter Stanzeleit: Oamenii care au citit cartea au fost fascinati si uimiti cum de s-a putut tine secretul pana acum. Cred, cum fiecare om are o poveste a sa, si orice natiune are un drept la identitatea proprie, care reiese din povestirile bune sau rele. Si rezultatele din cartea mea apartin si ele la aceasta. Trebuiesc auzite…din pacate, cartea a fost citita prea putin.

Reporter: Ati cheltuit multi bani, multa energie si mult timp pentru a va procura documente de arhiva care sa vina sa probeze afirmatia referitoare la originea dv. Ce demersuri intreprindeti in continuare pentru a vi se recunoaste calitatea de fiu al fostului Rege Mihai I de Romania?

Dieter Stanzeleit: Adevarat, a fost o munca dificila, dar de mare importanta pentru mine si trecutul Romaniei, dar si pentru tatal meu, ma gandesc eu. Planurile mele, va rog sa ma intelegeti, nu le pot relata, dar dorinta mea cea mai mare ar fi o intalnire cu tatal meu si daca este posibil, un test ADN.

Reporter: Dupa aproape 50 de ani petrecuti in Germania ati venit in Romania si am inteles ca v-ati stabilit aici. Cum gasiti Romania ca tara? V-ati adaptat la specificul ei?

Dieter Stanzeleit: Iubesc Romania si o promovez din toate puterile si am lansat un CD cu tema "Romania, tara prietenoasa din Carpati". Asa gasesc eu tara si oamenii din ea, care sunt creativi, binevoitori, toleranti si sinceri. Noul mileniu a fost pentru Romania o importanta succesiune de evenimente. De atunci merge totul spre bine: romanii pot circula fara viza in Spatiul Schengen si multe sugestii au fost adoptate. De asemenea, Romania a devenit membra NATO si UE. Bineinteles ca mai este mult de facut, pentru ca paguba care a fost facuta in timp este foarte mare.

Reporter: Atunci cand nu va ocupati cu cautarea de noi documente care sa va intareasca afirmatiile, cu ce va ocupati dumneavoastra, de fapt, domnule Stanzeleit?

Dieter Stanzeleit: Cu cat inaintezi in varsta, cu atat timpul devine mai pretios. Rar mai cant la vioara. Ma duc cu placere la concerte si merg la plimbare la munte. Am vizitat multe zone cum ar fi: Alaska, Tibet, Australia...Iubesc natura. Pretuiesc Biserica Ortodoxa si felul in care se tin slujbele, cel mai mult imi plac cantecele. De asemenea, am ajutat Romania la integrarea in structurile internationale. Ele dau stabilitate tarii ca sa se dezvolte mai departe. Dar stabilitatea trebuie sa vina si din interior si aici vad eu multe sarcini pentru societatea romaneasca democratica. Aratam spre alte state, dar asta putem s-o facem doar atunci, cand noi insine ne comportam exemplar. In Germania exista un proverb: "Nu arata cu degetul spre altii, cand tu stai intr-o casa de sticla". Am o firma de consultanta si cred ca interesele economice nu ar trebui in niciun caz sa fie impotriva societatii, ci dimpotriva, o contributie la pacea si la echilibrul societatii. Apropos de pace. Cu modestia cuvenita, trebuie sa spun ca am contribuit la pacea din vestul Balcanilor. Si ma doare, ca pana acum nu s-a intamplat nicio reconciliere intre Israel si statele vecine, poate si pentru ca unele nu realizeaza ca diplomatia este o daruire comuna si nu sa obtii in totalitate ceva. Dar asa ceva trebuie sa invete fiecare din propria experienta, chiar si atunci cand doare foarte tare.

Reporter: Povestea dv. este prea putin cunoscuta in media. Cu exceptia unui scurt interviu acordat unui cotidian din capitala, preluat apoi si de altele, precum si de o scurta aparitie televizata, nimeni nu s-a aplecat cu atentia cuvenita asupra documentelor pe care le posedati si pe care mi le-ati prezentat cu multa amabilitate. Aceste documente, din punctul meu de vedere, eu nefiind specialist - repet – merita o atentie mult mai mare. Cum explicati atitudinea mass-media fata de dumneavoastra?

Dieter Stanzeleit: In 2000 am avut un lung interviu cu Dan Diaconescu, la Tele7abc, in fata a 6 milioane de telespectatori. S-ar putea sa fi fost dat uitarii, mai ales ca pe atunci nu stiam de casatoria dintre parintii mei. Ziarele germane au relatat campania de strangere de bunuri materiale in beneficiul Romaniei, dar si in Anglia s-a scris despre mine. De putin timp, la ZDF, televiziunea de stat germana, s-a facut un film pozitiv despre Romania si un interviu cu mine. Situatia in Romania este insa diferita. Cred ca de multe ori lipseste increderea poporului in mass-media (cateodata pe buna dreptate, pentru ca trateaza lucrurile cu superficialitate). De aici vine si un oarecare scepticism referitor la o noua perspectiva a istoriei Romaniei si a fostei Case Regale. Mie insumi mi se pare inoportun sa organizez mult tam-tam public. Pana acum am avut incredere ca adevarul va triumfa. Mai vedem!

Nicolae BALINT

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a812-Adevar-sau-impostura.aspx