NOSTALGIA de VIITOR


Cand vorbim despre NOSTALGIE ne referim aproape in exclusivitate la TRECUT. Ea se identifica cu TRECUTUL, cu PIERDUTUL, cu imposibilul INTOARCERII. Ea nu este dovedire, analizare, ci traire.  Ea este doar in imaginatie, dar afecteaza trairile. Sa nu-i spunem pacaleala caci nu este frumos sa-i zicem asa, chiar daca este asa. S-o lasam cum este. Poate ajuta la ceva chiar daca nu ajuta la nimic.
Felurile nostalgiei sunt nenumarate. Individuala. De exemplu, fiecare dupa copilaria lui aproape fara exceptie, de cum a fost ea. Starea aceea de neresponsabilitate este unica in viata oricui, dar nostaliga nu este atat dupa ea ca ar fi fost ideala, ci dupa ea ca nu ne mai putem intoarce la ea, chiar daca analitic starea de azi ar fi mai buna. Toate elementele pot fi recuperate - tara, satul, casa, gradina, raul, piatra - asa cum au fost, dar starea de copilarie nu mai poate fi gasita in ele. Suntem nostalgici dupa fumul care se ridica in vazduh la ceas de seara, dar preferam aerul conditionat din prezent.  Cine ar da o saorma pe o turta de malai coapta in test pe frunze de nuc? Inapoi la sat, dar cu cetate cu tot si nici asa nostalgia nu dispare. Inapoi in tara, dar carand cu noi America si nici asa nu-i destul.
Putem vorbi de nostalgie nationala pe generatii, dupa Romania Mare, dupa nemti, dupa rusi, chiar dupa americani - o nostalgie in DEVENIRE - pe care-i asteptam si ni se parea ca nu mai vin, fel de NOSTALGIE de VIITOR despre care vom vorbi foarte curand. Toate clopotele din Ardeal daca ar fi batut chiar in momentul cand Ioan Alexandru ar fi scris "Bat clopotele in Ardeal", nostalgia lui era de clopotele batute in copilaria sa.  Personajele din "Epigonii" lui Eminescu erau terminate sau pe terminate ca viata cand scria poemul, caci probabil altfel el n-ar mai fi fost scris. El ii face o oda lui Aron Pumnul si nu lui Titu Maiorescu, caruia il prefera pe "Mumulean glas cu durere". "Sara pe deal" si seara pe vale sunt icoane in seara de ospiciu.  Car frumos cu doi sau cu patru boi este preferat in imaginatie unui Audi care trece ca o furtuna pe langa el. Sunt poate si exceptii, pe care personal nu prea le cred, desi inregistrate ca istorie. Mama lui Soljenitin ar fi spus ca nu a avut nici o zi care sa-i starneasca nostalgia, sau mai aproape, arhicunoscutul jurnalist Ion Cristoiu ar fi raspuns la intrebarea unui interlocutor despre "ce este fericirea", ca nu stie, intrucat niciodata nu a fost fericit.
Mutandu-ne pe alt plan, nu exista NOSTALGIE de PREZENT. Prezentul este prea dur ca realitate prin insasi prezenta lui pentru a declansa nostalgia. El poate fi placut, confortabil sau invers, dar niciodata nostalgic, desi numai in prezent putem vorbi despre o stare nostalgica.
Ne-a mai ramas de vazut ce este cu NOSTALGIA de VIITOR.
Ca vrem sa recunoastem sau nu, prima mare nostalgie din care s-au nascut toate celelalte a fost de PARADISUL PIERDUT. Ceea ce face omenirea in general si fiecare om personal, gustand nostalgicul mai profund sau mai superficial, deriva de atunci si de acolo.  Ceva nu mai este, ceva nu mai avem. Cand NOSTALGIA de TRECUT atinge paroxismul se arata NOSTALGIA de VIITOR care isi are ancorarea in fagaduintele lui Dumnezeu. Este punctul in care omul isi depaseste conditia. John Milton, desi nu neaparat scripturistic, a prins acest lucru in lucrarea gandului sau "Paradisul pierdut, Paradisul redobandit", si nu s-a oprit prea mult pe parcurs la farame de dor, ci chiar daca nu cauta intreg, spunea intreg acest fenomen milenar. Oricum am pune lucrurile, pe orice fata a nostalgiei sau a dorului, cele de trecut ne trag inapoi, cele de viitor ne imping inainte.
 
Nostalgia de CE VA FI? Dor de ceea ce nu am vazut, n-am auzit, n-am trait nicidoata? Aceasta este minunea minunilor. Pentru cel cu felul rural de nostalgie, Scriptura zice: "Atunci lupul va locui impreuna cu mielul si pardosul se va culca impreuna cu iedul, vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate, vor fi impreuna si le va mana un copilas" etc. Pentru cel cu felul citadin de nostalgie, sta scris: "Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, CETATEA CEA SFANT?, Noul Ierusalim..." etc. AMINTIRI despre VIITOR de care merita sa ne aducem aminte mai frumos si mai mult decat despre cele trecute. Etc.

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a7947-NOSTALGIA-de-VIITOR.aspx