"Papa Francisc se grabeste"


Unul dintre titlurile editorialelor media de toate felurile de pe lume este "Papa Francisc se grabeste". L-am ales pe acesta pentru incarcatura lui profetica deosebita. Tehnica se grabeste, stiinta se grabeste, lumea toata se grabeste spre ceva extraordinar care sa-i schimbe fata, viitorul se grabeste chiar prin navalire, prezentul se grabeste sa intre in viitor batand cu disperare la portile lui care il prinde parca din zbor sa-l ia cu el. Incotro? Spre unde? In acest context, Papa Francisc n-are cum sa fie anacronic. El trebuie sa tina pasul cu evenimentele, chiar cumva sa le grabeasca mai mult. Socotit cel mai intelept om de pe planeta, influenta lui nu poate fi altcumva decat planetara. Unii spun ca evenimentele il trag si pe el dupa ele, altii spun ca se implica atat de mult in evenimentele la zi incat se poate spune ca le trage pe ele dupa el.
Inainte de cele doua razboaie mondiale care au zguduit temeliile lumii, unii analisti clasici ai evenimentelor acelor vremuri se intrebau de ce papa nu se implica mai mult in destinele omenirii, iar altii isi raspundeau ca papa este destul de intelept sa nu se grabeasca daca nu este cazul si ca el isi asteapta momentul potrivit. Aceasta asteptare a "momentului potrivit", se pare ca a luat sfarsit pentru ca el a sosit. Papa Ioan Paul si-a aruncat splendoarea influentei sale peste lume, pregatind momentul Francisc, dupa ce impecabil in doctrina catolica, papa Benedict s-a dovedit ineficient pentru multimile de oameni cautand altceva, mai mult decat dogme. Asa se face ca papa Francisc este socotit ca fiind "omul potrivit la timpul potrivit" ca sa-l parafrazam pe Marx care ne obisnuise cu "omul potrivit la locul potrivit", si care nu i se potriveste papei care are deja "locul" permanent si ii trebuie doar "timpul".
Spre bucuria locuitorilor pamantului, Papa Francisc iese din cutia erasmica a Vaticanului si isi deschide larg bratele catre lume, si lumea il numeste un Mare Reformator, un SuperLuther, gata de orice numai sa fie bine pe pamant. Media exulta prezentandu-l nu cu capul in biblioteca, ci cu picioarele pe pamant pentru ca se ocupa de partea sociala a evangheliei, si chiar a intregii Scripturi. Ca sa se termine odata cu discriminarile religioase, sociale, genice care produc majoritatea conflictelor din punct de vedere statistic, Papa Francisc spala ecumenic picioarele - in ritualul comuniunii -, unui musulman, unei femei, unui necajit trupeste, aratand asa egalitatea din partea divinitatii a fiintelor omenesti. Ca un veritabil facator de pace, va face curand turul Orientului Mijlociu de toate nuantele, punctul final sau mai bine zis de varf al apostolicei vizite fiind Ierusalimul nelipsit din profetie, ba chiar incununand toate profetiile in cea de incheiere.
Lumea este fierbinte. Tineretul ei a gasit in Papa Francisc nu doar un duhovnic, ci si un prieten. Acesta este cel mai asteptat MOMENTUM si Papa Francisc se grabeste sa nu-l piarda. Intr-adevar, trecand cu usurinta peste el sau ignorandu-l, luarea de la capat ar fi o tragedie. Cate veacuri ar mai trebui ca sa se reinstaleze pe pamant atmosfera de azi? Daca papa pierde increderea tineretului pe care a castigat-o asa de usor si asa de repede? Cat ar mai dura ca toti mai marii lumii sa conteze pe Vatican? De aceea constatarea mediei este reala, "papa se grabeste". Au mai fost papi buni, dar niciunul nu a renuntat la infailibilitate. Sa ia pranzul cu cei care au facut marea schisma, cu patriarhi si mitropoliti, cu rabini si imami, ba chiar cu reprezentanti evanghelici, este doar istorie prezenta care ne depaseste in evaluarea evolutiei viitoare, si care merita a fi consemnata ca profetie.
Graba Papei Francisc este justificata. Il grabesc si pe el profetiile de sfarsit de lume. Contextul in discutie este mult mai larg. O imagine care ar cere grabita vremea implinirilor o gasim in Apocalipsa 6, 10 in legatura cu cei credinciosi care au marturisit cu pretul vietii lor despre Domnul Dumnezeu: "PANA cand Stapane, Tu care esti sfant si adevarat ZABOVESTI sa judeci si sa razbuni sangele nostru...?" In versetul urmator gasim raspunsul care este "PUTINA VREME". Papa Francisc stie despre aceasta "putina vreme" si se grabeste si el sa faca ce are de facut. Firea, natura, intreaga situatie de dupa pacatuire "asteapta", Romani 8, 19. S-ar "grabi" si ea, dar nu are cum. Asteapta sa ne "grabim" noi.
Desi nu este adevarul cel mai receptionat de fiinta umana, Cel care se grabeste cel mai tare pentru capatul raului si asezarea binelui pentru orice fiinta de pe pamant este Insusi Domnul Dumnezeu. De la inaltimea tronului Sau El vede cel mai bine clocotul de rautate de pe pamant si se grabeste sa-l sfarseasca atat cat se poate de repede. Stie Papa Francisc aceste lucruri? Imposibil sa nu le stie. "Graba" lui, este cel mai important semn de pe pamant ca profetiile de sfarsit sunt gata de implinire.

    Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6843-Papa-Francisc-se-grabeste.aspx