Politicienii? Descurcareti oameni! Bravo lor…


Azi, politica este, intr-adevar… bratara de aur. Aur curat… Nu putine sunt cazurile in care alesii "nostri” (politicienii, in general) – putred de bogati, acum – au intrat in politica prin anii ’90, fara niciun leu in cont. De euro sau dolari, nici pomeneala. Acum, dupa cateva mandate, au "luptat” atat de mult pentru "binele poporului”, incat averea multora – vezi cazurile Videanu, Verestay etc., etc. – depaseste zeci de milioane de euro. Cei mai "vrednici” dintre ei au intrat chiar si  in topul 300-500 al celor mai bogati romani! Descurcareti oameni… Bravo lor! Pana mai anii trecuti, parlamentarii, bunaoara, puteau avea, nestingheriti, cate afaceri doreau. Asa s-au si realizat marile averi postdecembriste. Imunitatea parlamentara a reprezentat o garantie sigura a "succesului” in politica. De-a lungul anilor, doar putini – ramasi fara imunitate, si asta in urma unor mari scandaluri – au ajuns la… mititica! In rest, liniste si pace. Afacerile s-au derulat (intr-un fel continua si azi) nestingherite. Legale, bineinteles, cat timp Justitia nu a fost prea grabita sa se pronunte. O face, in sfarsit, acum, dar oare de ce "tace” DNA, cata vreme corpul de control al primului-ministru (si nu numai) a descoperit atatea… matrapazlacuri, multe cu "iz” de… delapidare?! Iar cand, totusi, Justitia se pronunta a facut-o (o face) selectiv, "baroni” PSD fiind in centrul atentiei! Ceea ce nu-i rau… Numai ca, apropo de imbogatirea unora (putini la numar) si saracirea majoritatii populatiei, apar si la noi – precum in alte tari – discrepantele sociale. In Italia, bunaoara, cele mai bogate 10 persoane – ne spune un sondaj – au o avere egala cu cei mai saraci 3 milioane de italieni. Familia Walton – care detine compania Walmart – are tot atatia bani cat cele mai sarace 50 de milioane de familii americane. Si exemplele pot continua… Desigur, poate la noi, in Romania, nu se va ajunge la asemenea… disproportii. Oricum, o asemenea evolutie genereaza nemultumiri sociale tot mai pronuntate, asa cum se vede in Cipru, Grecia, Spania, Bulgaria, Ungaria sau Franta. Iar un guvern inceteaza a fi legitim in ochii populatiei atunci cand permite cresterea fara limite a inegalitatilor sociale sau cand accepta subordonarea suveranitatii nationale.

Acesta e un risc de care si actualul Guvern (al USD) ar trebui sa tina seama. Dar si cei care – odata ajunsi la putere – "uita” de bunul simt, banul nemuncit, dezumanizandu-i, transformandu-i in niste "Hagi Tudose” ai secolului XXI!

Ciorditori sau, intr-adevar…, "oameni de afaceri”?

In Romania postdecembrista auzim, frecvent, sintagma "om de afaceri”. Incat te intrebi: ce "afaceri” a facut x sau y de, in 23 de ani, s-a imbogatit cat un american (ori alt occidental) in… trei generatii? Ce-i confera acestui personaj (numele nu are importanta, fiind prea multe la numar!) statutul de "om de afaceri”?

Un adevar nu poate fi eludat: pe la noi (mai ales dupa ’89) "afaceri” inseamna gheseft cu statul. La noi, se recunoaste sau nu, toate averile mari s-au facut prin afaceri oneroase cu statul. Cei care se pricep la afaceri (putini, dar sunt si pe la noi) spun ca afacerile se simt, se fac instinctual. Profitul nu se obtine, in genere, doar printr-un schimb de… Gaga: cumperi ieftin si vinzi scump (cum se intampla in comert, mai ales, dar si in imobiliare etc.). Empiric, nu poti face bani! Eviti taxele catre stat si devii un nabab! Nu mai merge cu rulmenti la Stanbul, cu blugi si adidasi in angrouri. Sau cu vanzarea de pamant mostenit, ori cu alte "invarteli” de… doi bani! Arta comertului se invata. De aceea a fost meritorie initiativa unor europarlamentari romani de a sustine programul european "Erasmus pentru tinerii anteprenori”, pentru ca trebuie sa mirosi cum se fac afacerile europene. Caci, si e bine sa o spunem, pana acum, in Romania, nu s-au facut "afaceri europene”,               in spirit european, ci, mai ales, "afaceri cu bani europeni”. Iar cine a avut acces la acesti bani (fara a fi prins!), om s-a facut! In schimb, daca a fost prins… Sa ne amintim de cazul Botis (fostul ministru al Muncii), care a demisionat, dupa ce dezvaluirile presei privind starea de conflict de interese si analizele Departamentului de Lupta Antifrauda (DLAF) si Agentiei Nationale de Integritate (ANI), au scos la iveala ca sotia acestuia era consilier pe proiectul "Sansa la demnitate”, finantat de UE si Guvern!

Dar un alt scandal care a implicat afaceri cu bani europeni a fost, nu demult, si cel in care s-a implicat fosta jurnalista Melania Mandas Vergu – ex-consilier personal al ministrului Educatiei, Daniel Funeriu, de la acea vreme, acuzata de infractiuni contra fondurilor comunitare. Ca sa nu mai vorbim de primul scandal de scurgere a banilor europeni "in familie”. Este vorba de cazul Puwak, fost ministru PSD al Integrarii, care si-a folosit influenta functiei pentru a dobandi pentru familia sa, in februarie 2002, un contract derulat pe bani europeni, in cadrul Programului de Formare Profesionala "Leonardo Da Vinci”. Cazul a fost scos la iveala tot de presa, ministresa Hildegard Puwak fiind obligata si ea sa demisioneze, anchetele dovedind ca in proiecte era implicata atat familia sa, cat si rude din Germania ale doamnei Puwak. Or, acestea – dar parca numai ele?! – au fost afaceri "cu bani europeni”, nu "afaceri europene”, in spirit european!

Asadar, gestul celor care sustin programul european "Erasmus pentru tinerii antreprenori”, este cu atat mai binevenit, cu cat, si dupa episodul Adrian Severin, suntem priviti la Bruxelles ca niste ciorditori de ultima speta! Deocamdata, ne place ori nu sa recunoastem, asta-i situatia. Oricum, cei care fac afaceri cu statul, cu bani europeni, pot fi ciorditori, intr-adevar, dar nu "oameni de afaceri!”.

GHEORGHE GIURGIU

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6781-Politicienii-Descurcareti-oameni-Bravo-lor….aspx