Întâmplari de la periferia U.E.



General Br. (r) Aurel Rogojan   


Trasnai dambovitene
 
„Abuzuri, persecutii politice, calomnii, nedreptati, tradari si dezamagiri". (V.V. Ponta despre cel mai greu an al guvernarii sale)
 
  Cu prilejul celei de-a 13-a aniversari a introducerii sale in marea politica de catre ex-premierul Adrian Nastase, premierul in functie, V.V. Ponta, ne-a rezumat in cinci fraze postate pe pagina personala de Facebook, idealurile cu care si-a inceput cariera politica si rezultatele culese dupa 23 de luni de guvernare. Crezul celui pe care mentorul sau l-a asemuit cu Nicolae Titulescu a fost cat de poate de nobil si inalt, acela „de a schimba in bine tara". In care scop „(…) am incercat in toata aceasta perioada sa folosesc pozitiile publice ocupate (secretar de stat, ministru, deputat, prim-ministru)". Cum s-ar spune, toate bune si frumoase. Schimbarea tarii in bine este sinteza supremelor idealuri nationale, telul care ne anima, speranta care ne da forta sa rezistam vicisitudinilor timpului, demagogiei si tradarilor politicienilor. Omul politic care declara ca ne intruchipeaza idealul este prim-ministrul Guvernului Romaniei, din luna mai 2012. Dupa, foarte in curand, doi ani de cand se afla in fruntea Cabinetului, V.V. Ponta ne arata unde am ajuns. Foarte direct si abrupt, ne spune ca, in 2014, Romania se afla intr-un an (citam): „(…) plin de abuzuri, persecutii politice, calomnii, nedreptati, tradari si dezamagiri".
Ce sa credem, noi cetatenii, despre aceasta stupefianta declaratie a prim-ministrului? Ca in Romania gestiunea afacerilor publice nu este exercitata de guvernul legitim, ci de cate o putere oculta, care ne abuzeaza, ne persecuta politic si ne tradeaza? Cum poate fi V.V. Ponta prim-ministru intr-o tara cu asemenea deficite extreme de democratie si deontologie politica? Ce au facut premierul si guvernele pe care le-a condus in ultimii doi ani? Cohortele comentatorilor s-au facut ca nu observa aceasta declaratie extrem de grava a prim-ministrului. Ei s-au napustit sa interpreteze si sa traduca, in fel si chip, asertiunea, in evidenta tenta diversionista, a celui de-al cincilea alineat al postarii, potrivit careia, dupa „victoria din noiembrie 2014", „(…) ma voi putea declara multumit de ce am realizat. Si atunci imi doresc sa las locul in politica altora, mai tineri si mai putin marcati de regimul oribil al ultimilor ani".
 Dupa doi ani de cand este seful puterii executive, cu o majoritate calificata in Parlament, liderul celui mai mare si important partid politic din Romania ne transmite si noua spaimele sale: „(…) frica de mascati si de linsajul public din partea unor jurnalisti fascisto-comunistoizi!". In fata acestor spaime ale prim-ministrului, nu putem sa nu ne intrebam care mai pot fi garantiile pe care ni le ofera Guvernul ca Romania mai este „stat de drept democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea (…) reprezinta valori supreme (…)", asa cum prevede Constitutia, Art. 1 alin. 3? Premierul a mai identificat si o alta amenintare, pe care a numit-o „accesele securistice din ultimii 10 ani ai societatii comuniste". Cata vreme vom mai avea lideri politici care, dupa aproape 25 de ani, sa mai invoce sperietoarea Securitatii, putem avea si certitudinea ca ea va persista inca pe atat. Iar ei stiu foarte bine cum si de ce. Nu „Securitatea" este problema reala. Problema reala este partizanatul politic cu care se gestioneaza si adjudeca mostenirea din dosarele create de Securitate si in care scop este finantat un „superminister" cu 11 secretari de stat. Nu-l putem suspecta pe prim-ministru ca nu ar crede in ceea ce spune. Altfel, nu ar vorbi. Avem, insa, banuiala ca avand astfel de angoase s-ar putea sa nu ne tina bine carma tarii. Nepotrivita trecere in revista de catre V.V. Ponta a 13 ani de cariera in politica ne-a adus doar reflectii amare pentru un sfarsit de saptamana, asezonat si cu confirmarea succesului politic al „inamicului" Jobbik Ungaria. Totusi, amaraciunea produsa de confesiunile premierului ne-a mai fost ostoita. Am avut parte de o minunata dupa-amiaza duminicala ruseasca oferita de Mircea Dinescu, la TVR 1, in compania lui Radu Captari, un talentat actor si interpret, in limba rusa, a nemuritoarelor cantece cu care rusii au cucerit, intr-un alt fel, lumea.
 
Premierul Romaniei, sub asediu
 
Luni, 14 aprilie 2014, premierul Guvernului Romaniei, V. V. Ponta si-a abandonat cabinetul de lucru din sediul Guvernului Romaniei si s-a instalat in cazarma militara de resedinta a ministrului Apararii Nationale si a Statului Major General. Aceasta nu este o stire oarecare, ci o informatie cu semnificatii, nu numai importante, ci si deosebit de grave. Parasirea de catre premier a resedintei sale oficiale, situata in Palatul Victoria, obiectiv militar de maxima securitate, protejat contrainformativ, material, procedural si fizic de catre Serviciul de Protectie si Paza, cu motivarea unei nevoi sporite de securitate, pentru a se apara de amenintarea iminenta a unor provocari si inscenari din partea Presedintelui Romaniei semnifica o criza extrema de securitate nationala.

Problematizari obligatorii
 
- De ce si-a pierdut premierul increderea in sistemul de securitate complet si complex asigurat de catre Serviciul de Protectie si Paza?
- Care sunt imprejurarile care au condus la vulnerabilizarea dispozitivului de securitate a resedintei oficiale a primului-ministru, astfel incat acesta sa fie determinat sa solicite resedinta de lucru securizata in sediul Ministerului Apararii Nationale?
- Refugierea primului-ministru de amenintarile Presedintelui Romaniei si oferirea de azil din partea ministrului Apararii Nationale nu semnifica o alianta a acestora intr-o posibila conspiratie?
- Premierul a reusit sa capete o mai puternica influenta si sa se bucure de mai multa sustinere in Armata decat Comandantul Suprem, Traian Basescu?
- Cine este, in fapt, in acest context special, Comandantul Suprem efectiv al Armatei?
- A intervenit o punere de acord si a primit ministrul Apararii Nationale acceptul de a-i oferi azil premierului, implicit si un control mult mai riguros si "cazon", dupa standardele Biroului de Securitate al N.A.T.O. (N.O.S.)?
- Premierul a aflat ca evidentele vizitatorilor Palatului Victoria si ai Cabinetului Primului-Ministru realizate de S.P.P. sunt imposibil de eludat si falsificat si, in realitate, nu cauta mai multa ordine, ci, dimpotriva, mai multa discretie, confidentialitate si eludare a sistemelor de securitate?
- Ajunsi la stramtoare, presiunile unora dintre liderii judeteni ai Partidului Social Democrat asupra premierului au depasit faza amenintarilor proferate verbal la telefon, ajungandu-se la alergarea si buscularea lui V.V. Ponta pe culoarele Palatului Victoria?
- Premierul, in calitate de lider politic, a uns in functii, la filialele partidului si consiliile judetene niste rechini corupti si, la randul lor, corupatori la varful puterii, care au deveni atat de agresivi incat trebuie sa se apere de ei cu fortele Ministerului Apararii Nationale?
- Se temea primul-ministru de ochii indiscreti si bine ascunsi ai tehnicii operative de securizare a incintei Palatului Victoria si a dorit sa evite fixarea foto/video/audio a unui flagrant?
- Ministrul Apararii Nationale are o justificare credibila pentru azilul politic (sau de ce natura) oferit primului-ministru?
- Gestul grav al primulu-ministru va insemna si o pozitionare in tabere ostile a componentelor sistemului securitatii nationale sau ministrul Apararii Nationale se va dezmetici si-l va expedia urgent la Palatul Victoria?
- Serviciul de Protectie si Paza accepta criticile implicite aduse de premier cu privire la securizarea "mai civila" a obiectivului special de importanta deosebita „Palatul Victoria-sediul Guvernului Romaniei"?
 
Prezenta actualului premier in fruntea guvernului a devenit o piatra de moara legata de gatul fiecarui cetatean al Romaniei
 
Explicatiile pe care primul-ministru ni le-a oferit in legatura cu schimbarea resedintei sale oficiale de lucru sunt ridicole, neserioase si, deci, de neluat in seama, fiindca sunt si de-a dreptul ofensatoare. Primul-ministru nu are un comportament public de demnitar al statului. Daca totusi pretinde ca are, sa ne faca dovada, ca inainte de a-si pune bocceluta in bat, la spinare, pentru a tuli-o din Podul Mogosoaiei in Dealul Spirii, a reflectat la consecintele gestului sau. Nu o va face, fiindca V.V. Ponta nu ia nimic in serios, fapt pentru care prezenta sa in fruntea guvernului a devenit o piatra de moara, tot mai grea, pe zi ce trece, legata de gatul nostru, al fiecarui cetatean al Romaniei.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6774-206-nt226-mplari-de-la-periferia-U-E.aspx