Tudor Arghezi si rastignirea Domnului

PSALM

"Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce"

Mai marele literaturii neamului nostru a fost in mintea sa, in sufletul sau, la Golgota, sa vada RASTIGNIREA DOMNULUI. S-a transpus in situatia lui Ioan, ucenicul, care era cu Maria acolo si de acolo el ne transmite mesajul trairilor lui cum nu se poate mai scripturistice.

"Singur, in camp cu corbii si-a cerului rasina"

Biblia zice: "Voi bate Pastorul si oile turmei vor fi risipite". Si cei cativa pe care cineva i-ar aduce dovada ca erau acolo, de fapt nu erau, adica nu intelegeau nimic din ceea ce se petrecea. Poetul are dreptate. El este de asemenea un ucenic spre Emaus care zice ".. Si noi trageam nadejde ca El este Acela care...?"

"Uitandu-se la soare cum sangerat se duce"

Evanghelistul zice "soarele s-a intunecat", "s-a facut intuneric peste toata tara".

"Cu care se simtea la fel, de-o radacina"

Poetul intelege ca Isus era cel ce facuse soarele. Se parea ca pana si soarele Il paraseste. Natura parea ca refuza sa zaboveasca pe scena mortii Celui care o crease, am putea spune in imaginea marelui poet.

"Si soarele se duce"

Evanghelia zice ca dupa ce Domnul a spus "s-a ispravit", soarele a apus catre ziua de Sabat care incepea. Marele Sabat de Paste.

"... In zari un sir de care

In pulberea fierbinte plangea din roti si osii"

Ce altadescriere mai potrivita ca oamenii paraseau si la propriu si la figurat locul crucificarii Domnului, in niste "care", plangand sub incarcatura lor de asa zisii oameni care facusera cea mai mare crima posibila, rastignirea Unui nevinovat, mai ales ca ACESTA era chiar Mantuitorul lor.

"Iar pui de corbi cu pliscul deschis pentru mancare

Sareau in jurul mumii prin spinarii si bozii."

Mai mult decat fiinta umana, lumea necuvantatoarelor a fost zguduita la rastignirea Celui care o crease. Spinii din coroana purtata de Domnul se facusera "spinarii" in imaginea poetului" si "bozii", adica planta de cimitir care creste pe si imprejurul mormintelor, ca si cum totul s-a terminat odata cu aceasta MOARTE care duce in viziune umana la INMORMANTARE si atat.

"Opaitele noptii se-aprind la mii de postii

Din tari in tari de stele, din ce in ce mai sus"

Arghezi nu intelege RASTIGNIREA Domnului doar ca un fapt personal, limitat in timp si spatiu. Nu doar inca un profet omorat si gata, ci o implicare a mortii Fiului lui Dumnezeu in intregul UNIVERS. Nu era un eveniment ce avea in vedere numai omul si numai pamantul, ci TOATA EXISTENTA. "Tari de stele", inseamna ca poetul e constient ca nu doar pamantul e populat, ci "din ce in ce mai sus" de pamant, sunt lumi si lumi nesfarsite, care au participat cumva, martore la aceasta MOARTE UNICAT.

"Din fundul Marii Moarte pana-n vapaia Clostii

Nu-i nimenea nemernic si singur ca ISUS"

Se petrecea acest eveniment al rastignirii Domnului la un pas de Marea Moarta la propriu, iar la figurat intreg pamantul era de fapt un "fund al Marii Moarte" prin refuzul locuitorilor lui de a primi VIATA oferita de Isus, Domnul Vietii. Ambitusul participarii intregii existente la RASTIGNIRE, este neinchipuit de mare. Poetul incearca sa-l masoare zicand "din fundul Marii Moarte pana-n vapaia Clostii", adica a constelatiilor, adica toata zidirea era cutremurata de privelistea CRUCIFICARII. In acelasi timp se realizeaza RUDENIA pamantului cu lumile cosmice si in aceasta imensitate ca dimensiune si existenta, Isus era "singur". Lumea pamantului Il refuza, lumile ceresti erau oprite de a-L ajuta, pentru ca ACTUL MANTUITOR sa fie facut in DREPTATE si spre satisfacerea DREPTATII. Cuvantul "nemernic" folosit de poet in dreptul lui Isus, nu apare in sens batjocoritor, ci in sensul ca asa era considerat atunci de oameni, profetic "dispretuit si parasit de oameni"

"Ne-am asteptat un inger s-aduca-ne isop,

Am asteptat din ceruri un semn, o-mbarbatare

De vreme ce-nteleptul a fost trimis cu scop

Sa moara printre oameni vandut prin sarutare"

Si asteptarile ucenicilor ce-L insotisera trei ani zi de zi, erau la fel, ba chiar mai mult. Ei asteptau probabil ca Invatatorul fiind MESIA, din clipa in clipa sa Se coboare de pe cruce intr-o strafulgerare dumnezeiasca, imbracat in haine regale. Arghezi este in unison cu Evanghelia traind si el toata trairea celor de atunci, putini, care-L iubeau in felul lor pe Domnul, dar care nu intelegeau nimic din RASTIGNIREA Lui desi li se spusese acest lucru.

"Si se facu-ntunerec, tacere si racoare"

Poetul scrie poemul in noaptea care a urmat RASTIGNIRII si care incepea SABATUL cu DOMNUL in MORMANT, apoi o parte din noaptea de dupa SABAT, si il incheie putin inainte de DIMINEATA invierii. El se suprapune exact pe ceea ce spune Evanghelia, in toata forta de exprimare a limbii noastre romanesti. Cat de adanc si de inalt a meditat acest mai mare al neamului nostru in psalmul "Am fost sa-L vad pe Domnul batut de viu pe cruce"! Arghezi nu doar "s-a oprit sa-L vada", ci A a fost pana acolo sa-L vada" si L-a vazut.

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a66-Tudor-Arghezi-si-rastignirea-Domnului.aspx