SALVAMARII si POMPIERII în SALVAREA OMENIRII


Salvamarii si Pompierii sunt de departe cele mai importante categorii de oameni in salvarea vietilor oamenesti. E vorba de viata aceasta temporara, bineinteles. Ei pot fi pusi chiar inaintea doctorilor.  Adica in raport de ei, viata sau moartea sunt mult mai iminente, mai imediate, uneori fractiuni de secunde, ceea ce se petrece mai rar in spitale, cu exceptia poate doar a camerelor de urgenta. Am ales aceste doua ipostaze, la nivel global, privind omenirea intreaga, pentru ca ele sunt cele mai semnificativ reprezentate in Sfanta Scriptura. Este o apreciere la adresa salvamarilor si pompierilor care isi risca propriile vieti de multe ori, pentru a pastra viata semenilor, dar ...
Ei bine, daca cele spuse mai sus sunt adevaruri de necontestat, doua momente ale istoriei lumii cu repercursiuni asupra intregii umanitati, scapa iscusintelor si profesionalismului oricat de sofisticate ar fi, si bravii salvamari si pompieri se uita neputinciosi cum "se ineaca" si cum "arde" fara a putea face ceva, acestea depinzand in exclusivitate de Dumnezeu.
Fiecare om are libertatea deplina de a crede sau a nu crede ceea ce Biblia spune. De fapt, ea si incepe asa. "Sa nu mananci din rodul acestui pom" spus de catre Dumnezeu lui Adam, nu era o "impunere", ci un "sfat", si acest lucru este dovedit de ceea ce a urmat.
3.500 de ani in urma, Biblia zice ca a avut loc POTOPUL. Noe, personajul deja cunoscut de intreaga planeta, nu face decat sa se arate autentic prin similaritatea nepentateutica a lui Ghilgames, prin marturii arheologice, prin geologie etc. Nu este vorba de un studiu de specialitate privind autenticitatea evenimentului, caci nu mai este nevoie, ci de implicatia lui in viata fiecaruia spre invatatura de capatai. Desi se zice ca pana la POTOP nu a plouat, apa a existat, rauri involburate au fost de trecut, inotul se presupune a fi fost cunoscut, "salvamarii" pe criteriile de atunci desigur, se presupune a fi existat. Oamenii aceia erau puternici si nu se speriau ei de orice. Este parte din legislatii insa, ca atunci cand furia apelor depaseste "putinta" salvamarilor, ei sa se retraga din asa zisa "actiune de salvare". Ne inchipuim dupa descrierea biblica imaginea potopica, "s-au rupt toate izvoarele adancului si s-au deschis stavilarele cerurilor". "Tot ce este pe pamant va pieri". La timpul cuvenit Domnul a zis lui Noe "INTRA in corabie". Salvamarii? E copilaresc a mai fi amintiti. Domnul Dumnezeu, SALVAMARUL OMENIRII, singurul, a zis atunci: "si apele nu se vor mai face un potop", si de atunci, apele nu s-au mai facut potop. Mai vine cate-o revarsare de Dunare, de Mississippi, poate din ce in ce mai multe si mai mari, dar nu POTOP. Ca o aducere aminte spre cumintire de gandire si sentiment, la jumatatea arcului istoriei, Evanghelia zice: "...si oamenii isi vor da sufletul de groaza la auzul urletului marii si al valurilor". Tot la mijloc de istorie, ucenicul Petru care a invatat de la Domnul Isus prin pustiul zelului dar si a loialitatii lui, a spus la indemnul Sau: "...si pamantul cu tot ce este pe el va arde". Din nou o imagine copilareasca a pompierilor lumii incercand s-o salveze de la "ardere". Nu este vorba de nici o amenintare si nici de vreo intentie din partea cuiva de a o distruge prin FOC. Din nou, fiecare este liber sa creada sau sa nu creada ce zice Sfanta Scriptura, dar ea zice, si fiecare trebuie sa fie constientizat ce zice ea.
Este posibil ca POTOPUL sa se fi intamplat si FOCUL sa nu se intample? Este posibil ca "salvamarii", sa fi colapsat in incercarea lor de a-i salva pe oameni din apele potopului, iar pompierii de pe urma sa reuseasca? Babilonul, cetatea cea mare, subiect de inteleptit pentru cine vrea cu adevarat sa inteleaga, emblema omenirii sfarsitului, spune Apocalipsa Sfintei Carti "va fi arsa de tot in FOC". Precum la potop, imaginile ultimei cetati a lumii in ardere sunt si ele detaliate, cum ar fi "fumul ARDERII ei". Bravii pompieri, nu vor putea face altceva decat sa se uite fara putinta la aceasta ARDERE, pentru ca Insusi Domnul strigase cu putin inainte, "IESITI din mijlocul ei, poporul Meu".
 
Si POTOP nu a mai fost dupa ce potopul a fost, pentru ca Domnul a hotarat asa. Si FOC nu va mai fi dupa ce focul cel mare isi va face lucrarea pentru ca tot Domnul a hotarat si asa. "Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut".
Glasul lui Dumnezeu S-a auzit "INTRA" pentru ca va fi potop pe pamant. Sufletele, putine, care au INTRAT, au fost salvate. Glasul lui Dumnezeu se aude "IESITI", pentru ca va fi foc pe pamant. Sufletele care vor iesi din stricaciunea generala si isi vor curati inimile in sangele Mantuitorului, vor fi salvate.
"Salvamarii" si "pompierii" lumii, in exercitii de salvare desfasurate cu cea mai mare grandoare si iscusinta, fac spectacole incredibile la propriu si la figurat, dar neputinta omului oricat si-ar arata-o putinta nu este de vreun ajutor. Salvarea nu este in bratele salvamarilor si pompierilor oricat ar parea de bravi.  A fost candva "INTRA", va fi candva "IESITI", adica ascultarea de voia Celui care poate sa salveze, adica a Celui care a creat, si stie legile salvarii si le poate si aplica.

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6455-SALVAMARII-si-POMPIERII-238-n-SALVAREA-OMENIRII.aspx