NEVOIA DE ALTRUISM



     „Adevarata societate traieste in noi insine”,
sunt cuvintele filozofului italian Giovanni Gentile (1875-1944). Sistemul lui filosofic este considerat idealist, intrucat pentru el ideea – creatiunea spiritului nostru – este singura care ne poate spune ceva. Nu admite nimic care sa nu fie inauntrul constiintei. El considera intreaga existenta spirituala un act viu, in fiecare clipa altul: „Atata spirit, atata bogatie spirituala, cata viata spirituala in act”. Se bazeaza pe intelepciunea filosofiei crestine: „Adevarul este inauntrul omului, nu in afara”; „omul nu e om de la natura”; „omul este om intrucat se face om”; „omul este o eterna fagaduinta”. Conform conceptiei sale, Societatea trebuie conceputa ca un sistem de sfere concentrice, in care sfera cea mai apropiata de centru este omul cu raza cea mai scurta, apoi familia, comuna, natiunea, omenirea, universul, centrul fiind cel mai viu, cel mai activ, din care iradiaza vointa noastra. Daca s-ar stinge lumina acestui centru, intreg sistemul ar intra in intuneric. Lumea morala deci, este creata, sustinuta de vigoarea fiecaruia dintre noi, conform celor semnalate mai sus: „Adevarata societate traieste in noi insine!”
Toate acestea sunt concluziile lui in urma unei analize adanci a sufletului omenesc. Preocupat de moralitatea lumii, il citeaza pe Sfantul Francisc, italianul care a trait la inceputul secolului XII si a carui invatatura este a iubi, a imbratisa realitatea lumii, prin altruism.
Aduc in amintire cuvintele Sfantului Francisc, citate de „Doamna de Fier” – Margaret Thatcher -, cu ocazia unei vizite facute in centrul Londrei: „Acolo unde este neintelegere, sa aducem armonie. Acolo unde este greseala, sa aducem adevar. Acolo unde este indoiala, sa aducem credinta. Acolo unde este disperare, sa aducem speranta”.
Prin termenul de altruism se intelege „atitudinea morala sau dispozitia sufleteasca a celui care actioneaza dezinteresat in favoarea altora; doctrina morala care preconizeaza o asemenea atitudine”. (Dictionarul explicativ al limbii romane, Academia Romana, Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan”). Altruismul este definit ca opusul egoismului. Mai simplu si lamuritor, altruismul este grija pentru binele altor persoane si actiunea de ajutorare, salvare a lor, in caz de nevoie.
Enciclopedia internationala de stiinte sociale, defineste altruismul psihologic ca „o stare motivationala cu scopul de a creste bunastarea altora", altruismul psihologic fiind in contrast cu egoismul psihologic ce se refera la motivatia de a creste bunastarea personala.
Din nefericire, n-am invatat sa oferim celui de aproape ceea ce ne dorim noi insine, n-am invatat sa-l intelegem (cu atat mai putin sa-l ascultam) si nici sa-i inlesnim calea pentru a face lucrurile mai frumoase si mai usoare. Suntem uneori altruisti pentru a epata in fata lumii si pentru a sublinia, ulterior, ca suntem altruisti si ca oferim lucruri pe care altii le pun greu la dispozitie sau nici nu ni le ofera. Un fel de grandomanie. Altruismul a devenit, in acest fel, o modalitate de a te face sa te simti bine, un egoism involuntar, o modalitate de a te impaca cu anumite aspecte personale care nu sunt placute celor din jur. Am devenit altruisti-grandomani pentru a placea altora, pentru a ne placea noua insine, pentru a ne auto-satisface poftele nepotrivite, pentru a ne bucura de micimea sufletului, devenit egoist.
Altruismul adevarat este insa altceva, el caracterizeaza moralitatea, interiorul, dar si exteriorul, un mod prin care poti dovedi bunatatea unei inimi careia ii pasa de ceea ce se intampla. Conceptul are o lunga istorie in gandirea filosofica si etica. Termenul a fost initial inventat in secolul XIX de catre sociologul si filosoful francez Auguste Comte (1798-1857) care a urmarit infiintarea unei filosofii pozitive, corespunzatoare stadiului in care a ajuns omenirea si spre care trebuie sa tinda, adica progresul umanitatii, umanitate pe care el o iubea, se spune, cu pasiune mistica.
S-a constatat ca altruismul dintr-un domeniu poate avea un impact asupra altor domenii, ca exista o tendinta de reciprocitate, presupunand ca oamenii se vor simti obligati sa raspunda daca cineva ii ajuta.      
Sociologii au fost mult timp preocupati de modul de construire a unei bune societati, cu altruism, moralitate si solidaritate sociala. Religiile lumii promoveaza altruismul ca pe o valoare morala de mare importanta. In Crestinism, de exemplu, altruismul este centrul invataturilor lui Iisus aflate in Evanghelie. Prezenta si semnificatia iubirii este cuprinsa nu doar in cuvinte, reflectii, ci si in fapte. Astfel, noi trebuie sa urmarim binele comun mai mult decat binele personal, intrucat binele comun este mai folositor pentru om. Referitor la aproapele nostru, in Levitic (Cartea a treia a lui Moise) Domnul a grait: „Sa nu furati, sa nu spuneti minciuni si sa nu va inselati aproapele” (Levitic 11). In Sfanta Evanghelie dupa Matei, cap. 22, cele mai mari porunci sunt: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau” si „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Multi autori biblici subliniaza o puternica legatura intre iubirea pentru aproape si iubirea pentru Dumnezeu. Intaia epistola a Sfantului Apostol Ioan, cap. 4, 21 ne graieste: „si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau”.    
Doua evenimente s-au succedat de curand in tara noastra: cel al accidentului aviatic - avionul de mici dimensiuni care a aterizat fortat, in 20 ianuarie, in Muntii Apuseni, intr-o zona accidentata, la peste 1.400 de metri altitudine, la granita dintre judetele Cluj si Alba, la bordul caruia se afla echipajul medical in care au decedat doua persoane si alte cinci au fost ranite si cel de al doilea – ninsorile abundente ale iernii neinduratoare, viscolul produs in partea sudica a tarii. Din informatiile ziarelor, unii au actionat din altruism - acei localnici care s-au dus sa-i caute pe cei dati disparuti, pur si simplu din dorinta de a ajuta, poate din datorie morala, loialitate si chiar imbold religios, dar mai mult din sacrificiu, riscandu-si sanatatea, poate chiar integritatea vietii pentru a salva alte vieti, ceea ce s-a facut si in al doilea caz, al nametilor care au acoperit case si drumuri, in timp ce altii au dat dovada de nepasare, de nepricepere si teama, lipsindu-le acel sentiment de compasiune pentru semeni, si altii, mai grav, n-au actionat la timp, au batut in retragere cum s-ar spune, din lipsa de cunoastere si responsabilitate. Sunt convinsa ca se va face lumina in desfasurarea interventiilor.
Altruismul, aceasta atitudine morala, omul o poate avea in sufletul lui, dar daca-i lipseste, poate fi invatat. Dobandirea altruismului, dar si refuzul lui se vor face vazute in  rezultatele binefacatoare sau distrugatoare ale societatii in care traim. Romanul este inteligent si poate redobandi razele luminoase ale altruismului pierdut in ultima vreme. Dar acolo unde inteligenta lipseste, ea este inlocuita cu intunericul egoismului, al smecheriei, vicleniei, ironiei, a singurei dorinte de a dobandi puterea prin orice mijloace.
Viata de fiecare zi este plina de acte de altruism si egoism, cu motivatii umane sau inumane. Suma actiunilor noastre este societatea pe care o cladim si in care vrem sa traim. Parafrazand cele afirmate de Giovanni Gentile: Omul devine cu adevarat om cand dobandeste calitati umane si cladeste societatea dupa tiparul acelor calitati dobandite.

Vavila Popovici – Carolina de Nord, SUA


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6346-NEVOIA-DE-ALTRUISM.aspx