TRUFIE SI AROGANTA



"Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu".
 (Matei 22, 21)
Este usor de inteles ca "cezarul" din textul biblic de mai sus este "autoritatea" omeneasca in functiune la un moment dat. Imparat, rege, presedinte, preot sau altfel zis consiliu, areopag, senat, comitet bisericesc etc. prin investitura, inseamna mai mult decat persoana sau persoanele in cauza, inseamna o reprezentanta. Aceasta reprezentanta este insa limitata la sfera imputernicirii ei. Domeniul ei de actiune este numai cel ADMINISTRATIV si doar pe timpul mandatului. Nu este putin si nici usor, dar ce altceva are de facut presedintele unei tari decat sa administreze tara conform constitutiei? Ce altceva are de facut preotul, decat sa administreze biserica dupa Biblie? Ce altceva au de facut amandoi decat sa administreze lumea dupa LEGILE LUI DUMNEZEU.
De ce aceasta dualitate, de ce acest paralelism stat-biserica, daca sunt doi administratori ai aceluiasi Dumnezeu? Cumva statul s-a departat de Dumnezeu si biserica a aparut pentru a corecta acest lucru? Biserica a deviat de la randuielile divine si statul a aparut ca o necesitate a indreptarii situatiei?
Nu mai adaug si eu inca o dificultate la si asa destul de spinoasa si controversata problema a unitatii sau neunitatii stat-biserica, ci doar vreau sa atrag atentia frumos si daca voi putea si clar, ca atat in stat cat si in biserica, autoritatea este OMENEASCA si din acest punct de vedere sunt la fel. Diferenta de autoritate pe care trebuie s-o realizam noi, nu este cea dintre imparat si preot ci aceea dintre amandoi pe deoparte si Dumnezeu de cealalta parte.  
In miile de ani care au trecut, statul si biserica si-au disputat cu inversunare intaietatea in trufie si aroganta si mai ales bisericii i-a stat foarte urat in aceasta ipostaza. De multe ori, credinciosului de rand, omului cuminte in relatia dintre sinea lui si Dumnezeu, statul i-a fost ocrotire impotriva totalitarismului religios in fanatismul sau dezlantuit. Va imaginati ce ar insemna disputarea suprematiei intre biserici daca legile civile n-ar reglementa libertatea credintelor? In acest sens, acum cand aiureala de pe planeta este de necontrolat, ca mai exista o constitutie ca cea a Statelor Unite ale Americii care asigura fiecaruia libertatea de constiinta, este o minune a lui Dumnezeu. Cat timp va mai rezista? Oameni seriosi se tem ca nu mult. Nu va fi insa ca religia sa fie suprimata de constitutie, spun specialistii in domeniu (ca sa nu-i numim profeti), ci aceea ca o biserica foarte puternica numeric si financiar va fi asimilata prin constitutie ca parte a puterii statale sub pretextul, intr-un fel real, de a se aseza o ordine in lume.  Asadar, sa ne asteptam la un fel de PAPA-IMPARAT sau un IMPARAT-PAPA?... Vreau sa spun ca o fata de imparat si o fata bisericeasca pe fetele aceleiasi monezi vehiculate de un singur proprietar?... Se desprinde aceasta idee din textul nostru sub observatie care cuprinde in denumirea de "cezar" atat pe conducatorul statal cat si pe cel religios, opunandu-i pe amandoi intr-un singur nume, Lui Dumnezeu?...
Sfatul Mantuitorului este sa DAM Cezarului, dar sa-i dam ce este al lui, al Cezarului. Daca gresim oprind pentru noi ceea ce prin legile omenesti apartine Cezarului, gresim fatal daca dam Cezarului ceea ce este al lui Dumnezeu.
Situatia CERE CUNOASTERE. Numai daca stim foarte bine care sunt lucrurile Cezarului si care ale lui Dumnezeu, putem face o dreapta apreciere si da fiecaruia ce i se cuvine.
La intrebarea "se cade sa platim bir Cezarului", Domnul putea raspunde: sigur ca da, dati birul Cezarului, banii poarta chipul sau. Dar de fapt Domnul Isus nu raspunde la intrebarea daca sa dam cezarului birul sau nu, aceasta este o chestiune stabilita si cunoscuta, ca "da". El raspunde la intrebarea ce sa NU DAM Cezarului prin cuvintele "si lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu".
Multe datoram Cezarului si daca el cere ceea ce este al lui, Biblia zice sa-i dam.  Romani 13, 7: "Cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama; cui datorati frica, dati-i frica; cui datorati cinstea, dati-i cinstea".
 
Cand Cezarul insa cere ce nu este al lui, ci al lui Dumnezeu, lucrurile se complica. Pentru aceasta situatie Biblia zice:  Faptele Apostolilor 4, 19: "Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu", iar in Faptele Apostolilor 5, 29: "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni".
Domnul Isus a dat bir Cezarului, el a pus in vistierie si darea pentru templu, dar INCHINAREA nu Si-a impartit-o intre marele preot Caiafa si guvernatorul Pilat, ci a dat-o lui Dumnezeu, chiar daca aceasta a insemnat crucificarea Sa.
In acelasi fel, cea de pe urma mare controversa pentru noi se va referi nu la BANI (lucrurile materiale), ci la INCHINARE (lucrurile spirituale).  Ultimul Cezar al lumii va pretinde pe langa bani (care sunt ai lui) si inchinarea (care este a lui Dumnezeu).
Ascultati ce zice Apocalipsa 14, 7: "Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui si INCHINATI-VA Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor"... iar pe de alta parte vers. 9:  "Daca se INCHINA cineva FIAREI si icoanei ei...." si urmeaza avertizarea.
Sa ne rugam dragi cititori, pentru autoritatea statala si bisericeasca, sa le tina Dumnezeu in limitele investiturii si competentei lor ca sa putem asculta de ele.
Iar daca se va intampla tragedia ca ele sa-si depaseasca atributiile, sa ne rugam a primi putere sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de ele. Aceasta nu este o instigare la nesupunere, ci o implinire a "incheierii" tuturor invataturilor, Eclesiastul 12, 13:  "Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui.  Aceasta este datoria ORICARUI om".  Si a noastra.

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6189-TRUFIE-SI-AROGANTA.aspx