IN PRAG DE AN NOU - 2014

Anul care este pe picior de plecare, cu numarul 13 in coada, nu s-a aratat a tine seama de superstitiile legate de el, ci mai degraba a inclinat a da sens martisorului purtator de noroc al acestui numar. Daca tinem cont de faptul ca intotdeauna izbanzile se impletesc si cu limitele, neputintele, pierderile inerente, concluzia pe care o tragem si in acest prag de an nou este totusi cea cu un plus adaugat in final. Oful cel mare ramane ca un blestem pe noi romanii, politica noastra care pare mereu calcand in strachini. Dar, pana la urma, daca romanul inca isi mai poate trage sufletul, isi face si el nadejde de mai bine. si acest bine isi face loc parca discret. Cu tot oful, daca ajungi in tara dupa 2-3 ani, se vad mai evident schimbari semnificative. Desi populatia s-a imputinat, localitatile, indiferent de marime, nu-si mai incap in teritoriile lor de la an la an. Blocurile si casele au infatisari noi, masinile dau una peste alta, incat nu mai ai pe unde merge pe trotuare, tehnologia e tot mai la indemana oamenilor, imbracamintea este accesibila si mancarea, e drept, foarte diferita pe mesele oamenilor, dar si atunci cand nu este indestulatoare pentru toti, nu impinge foamea sa puna oamenilor gheara in gat. La sate casele imprumuta infatisarea vilelor, cei mai multi sateni au grup sanitar in casa, au televizoare, telefoane cu care fac fotografii, internet prin care comunica cu lumea intreaga, unelte agricole, masini cu GPS, etc... In multe aspecte satele incep sa se asemene cu orasele. Despre neajunsuri mi-ar trebui mai mult spatiu, dar prefer ca in ajun de Anul nou sa ramanem la aceasta parte a implinirilor, ca pe ea sa construim altele in anul ce urmeaza.
Pe plan personal pot spune ca anul acesta m-am bucurat cand am reusit sa transmit un zambet vietii si semenilor mei prin cel de al optulea volum chiar asa intitulat, "Zambind vietii", scris in perioada rotunjirii anului 80 de viata. A fost un zambet plamadit din bucuria descoperirii frumosului vietii in deplinul sau inteles, un zambet tesut de fortele nevazute ale cuvantului. Acest zambet a fost trimis pe zeci de mii de kilometri prin intermediul publicatiilor online aflate pe multe meridiane ale lumii.
Am avut si perioade cand zambetul a lasat loc suspinului adanc ce a insotit lacrimile pentru pierderea catorva persoane dragi inimii mele, ori scrasnetului, atunci cand sanatatea a dat peste coltii ce-au ranit-o.
Pentru anul urmator mi-as dori ca acesti colti sa nu fie chiar asa de tare ascutiti ca sa pot purta zambetul pe care sa-l daruiesc cu tot dragul semenilor mei prin cele doua carti la care lucrez acum:" Liliacul de la poarta inserarii" si "Frumoasele vacante". Mi-as dori sa am suficiente resurse interioare si pentru scrieri noi ca sa ma pot bucura de rafinatele delicii pe care le ofera slova asternuta cu aleasa cumintenie pe hartie si de acel bun prilej pentru prietenii literare. Mi-as dori sa mai pot gasi resurse si pentru a face o calatorie in tara, acolo de unde aud chemarile tainice ale devenirii mele de fiinta pamanteana. Mi-as dori ca frumoasa Romanie, tara mama si generoasa Canada, tara care m-a adoptat ca pe o adevarata fiica a ei, sa devina tot mai infloritoare si cu multi lauri ai izbanzii pentru fiii lor. E o dorinta dar si o urare pentru anul 2014 la care mai adaug si traditionalul:
LA MULTI ANI CU FERICIRE!
Elena Buica – Toronto
Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6180-IN-PRAG-DE-AN-NOU-2014.aspx