CODUL LUI M.B.B.

Roni CACIULARU




Despre „Calendele magarilor”, de Mihai Batog Bujenita

De la inceput trebuie sa spun ca ma intriga atat titlul acestei carti, cat si numele autorului ei. E drept, ele sunt de natura sa te traga de maneca si sa-ti implice cate un mic si diabolic semn de intrebare. Nu sunt deloc banale, iar originalitatea lor parca pisca. Se pare ca autorul are ceva demonic in el, are o anume placere de a-si bate joc. In esenta, titlul imi ilustreaza placerea sintetica de a rade si de a produce rasul ironic si dispretuitor, pe socoteala unor categorii sociale care constituie tare ale Romaniei de azi (si nu numai de azi), aflata in criza prelungita, in interminabila perioada actuala de tranzitie, de la o oranduire la alta. Cam astea ar fi „calendele” la care se refera M.B.B. Dar, pentru ca spiritul sau critic este atat de ascutit, el nu se neglijeaza nici chiar pe sine insusi, administrandu-si o anume autoironie-sarada, prin adoptarea unui nume ciudat, care parca zambeste ( as spune trist) catre sine insusi. Cu toata bascalia si zeflemeaua constructiva, de dedublare, citindu-l pe acest deosebit de important scriitor roman, am senzatia ca substanta sa de constiinta scriitoriceasca este marcata de o incrancenare, ascunsa cu subtil rafinament. Cat priveste humorul cartii sale, el vine din revolta, din durerea si inciudarea autorului fata de o lume care nu-i la locul ei, inutila si destructiva.

Cartea despre care vorbim nu este voluminoasa, dar e de o densitate si suculenta exceptionale, ea ne releva un scriitor de anvergura universala, prin substanta si aliura ei - pe cat de satiric prezentata, pe-atat de profund umana. Dar cartea aceasta de exceptie isi castiga universalitatea, in acelasi timp, prin tenta ei profund locala, specific nationala. Ca si prin maiestria artistica, de un farmec intalnit numai la scrieri de prim rang. Prin humor, prin satira si ironie, prin incisivitatea portretelor si descrierilor in „apa tare”, prin..., prin... Dar nu vreau sa insist prea mult asupra calitatilor deosebite de scriitor ale lui M.B.B., sau asupra deliciului lecturii acestei opere. Sa retinem doar ca acest opus - „Calendele Magarilor”- a aparut la prestigioasa Editura Tipo Moldova din Iasi, intr-o colectie „de varf”: „Opera Omnia” (seria pentru proza scurta contemporana). Nu stiu daca azi cartea se mai gaseste in librarii, totusi as recomanda-o prietenilor mei, cu cea mai mare caldura. Spre a  le da acestora, si nu doar lor, o mostra a satirei bujenitiene, voi cita textul celei mai scurte schite care mi-a fost dat sa citesc pana acum. Ea apare in carte sub forma unui „Motto”:
     „Data stelara 2000, de revelion.
     - Maricico, daschide, fato fereastra, sa vedem si noi sfarsitu’ lumii!
     ( Nea Mardare, de la trei, un intelept local).

Adevarul e ca mi-am notat atatea fragmente demne de citat, din cartea acestui mare domn al literelor romanesti, pe nume Mihai Batog Bujenita, de altfel cunoscut si peste hotarele Romaniei, incat cred ca voi fi nevoit sa renunt la intentia mea initiala, de a cita din carte, lasandu-va nestirbita bucuria delectarii directe, cu un umor si cu o satira vecine cu cele ale unui Nenea Iancu, dar cu alta  personalitate, cu un alt timbru, de autor contemporan noua, al carui loc este deja asigurat in paginile cele mai reprezentative ale perioadei actuale, in cadrul  Istoriei literare romanesti.

M.B.B. se dovedeste, si de data aceasta, un scriitor robust, lucid, detasandu-se de societatea in care traieste si dominand-o, el prinzandu-si personajele in insectarul sau literar, pus la dispozitia noastra, spre a ne vedea semenii si spre a ne simti superioritatea. Caci razand de oamenii acestia trandavi, mincinosi, impostori, prosti cu lustru „da” destepti, incapabili, fara orizont, unii perfizi, altii demagogi etc., descrisi cu o cerneala vitriolanta, ne simtim superiori in normalitatea noastra. si cand spun „noastra” ma refer la cititorul roman de aici,  ca si la cel din Romania, ori de pe orice meridian s-ar afla el. Autorul este nu numai inteligent, dar si sarcastic in humorul sau, implicandu-se, dar si pastrandu-si autonomia de a fi deasupra evenimentelor redate si transfigurate literar de  el, ca si in afara personajelor sale, ridicole si, nu o data, grotesti. Prin descrierea acestor exemplare, Bujenita ne reda o Romanie caracterizata, din pacate, printr-o dureroasa stare de criza. Economica. Sociala. Politica. Morala. E o lume care orbecaieste, parandu-i-se ca traieste. E o lume a sub-culturii, a prostiei, a matrapazlacului, a compromisului josnic, a lipsei de rusine, a incalcarii nonsalante a normelor elementare de conduita...  O lume comica, o lume jalnica. Iar daca aceasta apare aici, in carte, este numai pentruca acest intelept si curajos scriitor stie ca prin rasul sau ( si al nostru ) el devine un salvator al demnitatii umane. Numai pe baza acestui ideal inalt, scriitorul satirizeaza Calendele Magarilor, insumand o lume precum cea a cartii sale. Dar asta, in limbajul unei literaturi vivante, atractive si distractive, de o teribila profunzime.
 
As „sparge” acum, cu voia dumneavoastra, aceste consideratii si m-as lasa dus de ispita initiala a citatelor. Iata, de pilda, cum M.B.B. ne subliniaza faptul ca luna ianuarie este o perioada depresiva. „Amintirea tot mai indepartata a chiolhanurilor de la sarbatori, gandurile apasatoare ca mai ai cam o vesnicie pana la concediu si esti nevoit, in aceasta perioada sa te faci ca muncesti, bautura si banii s-au terminat, precum si gagicile care umbla-nfofolite in palton si incaltate cu galosi, ar fi cateva motive, insa suficiente, sa te prabuseasca.(...). Din adancurile intunecate ale fiecarui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltabosi, carnati, kile de toba, tuica, bere, vin si zeama de varza, se ridica ranjind spectrul suicidului, iar ghiara sa rece strange beregatile poporului muncitor. Normal, poporul, dupa ce stoarce ultima picatura de zat si ultimul fum de tigara, se declara pregatit sa se-arunce in golul tranzitiei de la o societate la alta”.

Cateva trasaturi de condei si este sugerata, schitata deja, starea de criza a tarii, dar si „reactia” de grup, vizavi de ea. Citatul este luat la-ntamplare, altele sunt si mai suculente, mai acide, satira avand in ea viguroase elemente ale comicului de situatie, de limbaj, umorul find adesea grotesc si sarcastic, dezvaluindu-ne o lume prea putin cunoscuta, dar ironizata si declasata de autor, prin dilatare si o oglindire realist critica, de o forta artistica aparte, insotita de o jubilatie caricaturala care ofera mari satisfactii estetice si morale cititorului, omului obisnuit al Romaniei, insetat de cat mai multa normalitate si decenta. Comicul lui  M.B.B. este imprevizibil, surprinzator si deosebit de original. El caricaturizeaza ignoranta, suficienta, trandavia, tampenia,impostura, perfidia, furtul, minciuna, mojicia, lipsa de cultura, neglijenta si perfidia. „Codul” lui M.B.B, inclus in „Calendele Magarilor”, arunca sageti asupra alesilor tarii, asupra intelectualilor care nu stiu nimic,  taranilor care iti arata campuri pustii si-ti spun cu mandrie ca de acolo mananca painea orasenii; el incrimineaza si dispretul pentru semenul tau, „care nu a dobandit avere, dar nici nu s-a prostituat pentru asta”... Critica satirica se ridica si impotriva presei superficiale, neprofesioniste si manipulatoare, impotriva stagnarii si recurentei morale a unei bune parti a taranimii in curs de orasenizare, ca si a altor aspecte ale societatii actuale, constituindu-se intr-o adevarata cronica de moravuri ale acestei tranzitii, din deceniile asa numite postrevolutionare. Dar sa fim sinceri, astfel de racile sunt numai in Romania?! Ba, bine ca nu! Ele se-ntalnesc pretutindeni. Difera numai gradul de concentrare pe metru patrat. Incat oriunde, pe mapamond, M.B.B. este binevenit si receptat cu voluptate.

A face haz de oameni pe care-i poti intalni pe strada, pe casa scarilor de la blocul in care locuiesti, la piata sau in concediul de odihna, inseamna nu numai curaj si clar-viziune, dar si o pozitionare istorica si etica, actionand constient in scop curativ. Agresivitatea humorului lui M.B.B. se justifica astfel, iar cartea „Calendele Magarilor” ne ilustreaza un scriitor din cei mai buni pe care, cred, ii are azi Romania. Sunt sigur ca afirmatiile mele vor irita multa lume scriitoriceasca, care n-a apucat inca, sau n-a vrut, sa-i vada adevarata stralucire. Timpul, insa imi va da dreptate. Iata de ce nu preget sa recomand cu caldura literatura satirica a acestui scriitor clasic. El aduce pe scena lumii, asa cum mai spuneam, o opera de valoare estetica si morala incontestabila, precum si o dureroasa marturie, insotita de un zambet machiavelic, ce provoaca un ras puternic, sanatos si necesar.
       
Roni CACIULARU
Petah Tikva, Israel
15 decembrie 2013


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6133-CODUL-LUI-M-B-B.aspx