Ecoul Luminii Reflectate Multicolor în Oglinda



 „Disting trairile tale launtrice
      Stralucind cu putere;
Observ toate aceste trairi
      si de aceea te iubesc mult.

Nu impiedica sa se vada
     Trairile tale adevarate,
Trairi atat de frumoase    
      Asemenea curcubeului.”

(Refrenul melodiei „True Colours” interpretate de Cyndi Lauper si Phil Collins)

Lumina se proiecta in raze distincte peste banci in sala de clasa. Profesoara de limba engleza se pregatea sa ne dea un extemporal neanuntat. Nu era vestea cea mai buna pe care o astepta un student. Tensiunea asteptarii se profila amenintator. Linistea devenise adanca. Se auzea tramvaiul cum trecea la cateva sute de metri distanta. Podeaua scartaia la cea mai mica atingere. Bancile de lemn pareau ca trosnesc zgomotos. Asteptam si timpul trecea incet, incet, fara sa se grabeasca.

Mainile imi transpirau cu putere. Caldura navalise cu putere in corpul meu. Colegul din dreapta se stergea mereu cu o batista mototolita. Ma enervau gesturile lui, dar imi dadeam seama ca simtea aceeasi incordare ca mine. Nici el nu se pregatise pentru asa ceva. De regula, extemporalele se anuntau din vreme la aceasta materie. La limba romana era cu totul altceva fiindca se presupunea ca oricand trebuie sa fii pregatit. si de fapt, in decada anilor ’80 cine s-ar fi gandit la utilitatea unei limbi straine?

Dar tacerea nu dura atat de mult si profesoara ne spuse: „Va surprind cu un extemporal neanuntat, insa scopul meu nu este acela de a umple catalogul cu note proaste. Dimpotriva, doresc sa va inteleg mai bine si m-am gandit sa va ofer ocazia sa va exprimati trairile, bineinteles in limba engleza, sa va expuneti dorintele si aspiratiile pe care le aveti de la viata.”

Am tresarit. Nimeni nu spunea clar ceea ce gandea. Mereu ma cenzuram cand era vorba de exprimarea a ceea ce imi venea in minte. Deseori avusesem necazuri din cauza ca imi facusem cunoscut punctul de vedere. Nu asa se proceda. Nu era bine. Sa fii avut vreun plan ascuns profesoara de engleza? Sa fi fost inteleasa cu ofiterul de contrainformatii? Nu imi puteam da seama. Dar in mod cert eram hotarat sa raman in propria mea carapace.

„Imi dau seama ca deja va ganditi ca doresc sa ma folosesc de ceea ce imi veti scrie, dar lucrurile stau altfel. Invatarea unei limbi, si aici includ deopotriva limba materna si orice alta limba straina, presupune capacitatea de a pune in cuvinte ceea ce gandesti si de a exprima clar ceea ce se afla in adancul sufletului,” continua in timp ce se plimba printre banci si ne privea cu blandete.

„Nu este suficienta invatarea unor reguli gramaticale si memorarea mecanica a multor cuvinte. Trebuie sa distingi sufletul respectivei limbi. Orizontul pe care ti-l deschide trebuie sa fie mereu inaintea ta asemenea unei ferestre deschise catre cer,” spuse mai departe indreptandu-se catre catedra. „De aceea, va rog sa scoateti o foaie de hartie, sa va semnati, si dupa aceea sa compuneti un scurt paragraf cu privire la cartea sau filmul care v-a impresionat cel mai mult si ratiunea acestui lucru.”

Gestul neasteptat a provocat surprindere si freamat. Profesorii erau adversarii nostri. Nu puteam sa ii vedem altfel decat ca pe niste agenti platiti ai regimului pentru a ne educa in spiritul oranduirii comuniste. Niciodata nu eram intrebati ce simtim cu adevarat. Mereu ni se dadeau ordine carora trebuia sa ne conformam. Daca faceai altfel, pedeapsa venea imediat. Nu aveai cum sa scapi. Regula o deprinsesem inca de pe bancile scolii generale, cand primul lucru ce ni s-a spus a fost acela de a deschide gura doar cand erai intrebat.

Insa ceva in interiorul meu ma determina sa dau curs invitatiei profesoarei de limba engleza de a exprima cu adevarat ceea ce simteam. Trairile trebuiau codificate adecvat prin comentariul unei carti sau al unui film. Acesta era mesajul suplimentar al cuvintelor sale. Prin urmare, eventuala acuzatie ca ai fi spus ceva necorespunzator putea fi ingenios evitata fara repercursiuni ulterioare.

Dar despre ce sa vorbesc? Ce anume sa aleg din noianul de ganduri ce imi veneau in minte? Surprinzator, in fata unei provocari blocajul survine fie din lipsa, fie din abundenta de optiuni ce le intrezaresti ca posibile cai de rezolvare. Din fericire, in urma cu mai multe zile avusesem ocazia de a viziona ecranizarea celui mai cunoscut roman al scriitoarei Charlotte Brontë. Bineinteles, ma refer la „Jane Eyre”, ce prezinta o poveste tesuta in jurul vietii personajului omonim pe parcursul mai multor etape: copilarie, adolescenta si prima tinerete. Cumva, experientele infatisate in aceasta scriere, si bine redate pe marele ecran, aveau un profund ecou pentru mine.

si atunci am inteles. Nu era necesar sa vorbesc despre mine, ci mai degraba despre acest personaj fictiv, reliefand ceea ce doream sa comunic in dreptul sau si nu al meu. M-a fascinat imediat acest joc in care spuneai si in acelasi timp ascundeai adevaratul inteles pentru cel neavenit. Si astfel, am inceput sa imi scriu gandurile, asa cum le simteam, dar fara a face referire la mine. In Jane Eyre ma regaseam in multiplele ei experiente ce marcau o copilarie nefericita, o adolescenta supusa brutalitatii unui internat functionand sub standardele necesare unui sistem de educatie si o prima tinerete in care ti se cerea la fiecare pas sa faci compromis si sa cedezi ca individualitate.

In timp ce alti colegi abia scriau cateva randuri, coala mea de hartie devenise deja plina pe o parte si ma pregateam sa trec mai departe. Nu aveam cea mai buna exprimare in limba engleza, dar ideile imi erau clare. stiam ce doream sa spun si nu ezitam. Concis, dar si punctand in profunzime, am schitat anumite trasaturi de caracter ale personajului Jane Eyre, care in mare masura corespundeau cu profilul meu interior. Cumva, intuiam intentia lui Charlotte Brontë de a lupta impotriva nedreptatilor din acea epoca marcata de fatarnicie, ignoranta si bigotism.

Randurile se adaugau tot mai mult, dar profesoara interveni si ne ceru sa ne apropiem de incheiere: „Va rog sa nu uitati sa scrieti la final o propozitie sau o fraza care sa redea concis intelesul la tot ceea ce ati asternut pe hartie. Consider ca este important sa reliefati o anumita idee care sa va reprezinte intentiile si aspiratiile.”

„O fraza de incheiere? Cam greu de alcatuit. Mai degraba o propozitie sau chiar un cuvant ar fi mai potrivit,” m-am gandit in timp ce reciteam tot ce scrisesem. Dar care sa fie exprimarea cheie, acele cuvinte in jurul carora a gravitat toata expunerea? Revedeam secventele principale din film. O aveam pe Jane Eyre in fata mea asemenea unui personaj real. Ii distingeam nazuintele si dezamagirile. Observam capacitatea sa de a o lua de la capat, chiar si in circumstante ostile. Ma regaseam in respingerea compromisului la fiecare pas si in evitarea conformismului. Da, Jane era un personaj revolutionar, dar care isi ducea lupta la modul solitar.

Izolata de marea masa si neinteleasa de cei apropiati, ea continua sa mearga inainte in armonie cu ceea ce simtea. Aceasta fidelitate fata de propriile trairi si nazuinte reprezenta ceva nou pentru mine. In jur distingeam mereu reluarea iarasi si iarasi a sloganului „fii la fel ca toata lumea”. Dar cum poti sa te conformezi curentului  general cand acest lucru presupune minciuna, fatarnicie si slugarnicie la fiecare pas? Cum sa inaintezi cand de fapt nu faci altceva decat sa iti calci in picioare dorintele si aspiratiile ignorand ceea ce simti cu adevarat?

„A sosit momentul sa strangem tot ce ati scris. seful de grupa sa inceapa sa adune toate lucrarile,” spuse profesoara. Doar cateva secunde mai aveam pentru propozitia finala. Colegii din banca alaturata deja predasera lucrarea. Acum era randul meu. Am ezitat putin, dar deodata mi-am dat seama care era talcul intregii povestiri pe care o scrisesem. Cu cateva zvacniri de stilou am adaugat gandul care imi venise in acele clipe, dupa care am predat compunerea.

Lucrarile au fost stranse si inmanate profesoarei. „Ma bucura faptul ca ati raspuns invitatiei de a scrie si exprima liber gandurile pe care le aveti. Fiindca am remarcat pe un anumit student, care a manifestat un interes mai special, as dori sa il invit sa ne spuna succint ce anume a prezentat si concluzia finala.” si astfel, ma invita sa ma ridic si sa spun intregii grupe despre ce am scris.

Vizibil emotionat, m-am ridicat. Imi era teama ca nu imi voi gasi cuvintele. Un tremur usor ma incerca, dar am reusit sa il stapanesc. Am inceput sa redau ideile principale si circumstantele in care vizionasem respectivul film. Am punctat acele scene ce mi s-au parut mai relevante si am redat dramatismul conflictului. Toti colegii ma urmareau cu atentia incordata. Profesoara manifesta un profund interes si parea vizibil impresionata.

In cele din urma am adaugat: „Iar intelesul vietii lui Jane Eyre se poate rezuma succint prin cuvintele: ‘Sa fii mereu tu insuti, indiferent de conditiile prin care trebuie sa treci’. Aici este cheia adevaratei impliniri.” O tacere densa urma cuvintelor mele. Din nou se auzeau zgomotul tramvaielor trecand la cateva sute de metri de locul in care ne aflam. Dar nu dura mult si profesoara ma intreba direct: „si asa vrei sa faci si tu?”. Fara ezitare i-am raspuns: „Da. Nu cred ca pot face altfel decat sa fiu fidel propriei mele constiinte.”

Soneria suna galagios in curte. Se intra in pauza. Usi se deschideau si se inchideau spre coridoare pe masura ce studentii ieseau din clase. Profesoara nu mai adauga nimic. Se ridica, isi lua ramas bun si parasi clasa. Dar colegii se uitau temator la mine. Ceea ce spusesem inca mai rasuna in auzul lor. Cu toate acestea, imi era indiferent de ceea ce se va crede sau se va raporta despre mine. Am parasit sala de clasa, insa involuntar, cand am trecut prin dreptul unei oglinzi am remarcat lumina soarelui cum se reflecta cu putere avand irizatii de curcubeu. „Sa fii tu insuti si sa fii natural asemenea luminii soarelui sau adierii vantului. Cred ca acesta reprezinta etalonul dupa care trebuie sa iti traiesti viata,” imi rasuna spontan in minte in timp ce ma indepartam tot mai mult de acel loc, iar imaginile se estompau inapoia mea.

Octavian Lupu
Bucuresti
21.11.2013

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a6020-Ecoul-Luminii-Reflectate-Multicolor-238-n-Oglinda.aspx