De unde atatea resurse?

Incalzirea globala, ca urmare a efectului de sera, nu este singura pacoste in derulare pe capul omenirii. Epuizarea resurselor energetice constituie un alt factor puternic de criza cu care atat noi, dar mai ales generatiile viitoare, ne vom confrunta. Toate aceste belele pleaca, in primul rand, de la om, care, pe langa faptul ca are tendinta de a consuma cat mai multa energie pentru mofturile sale, ramane la fel de nechibzuit in domeniul cresterii sale demografice, punandu-se astfel o presiune extraordinara pe piata resurselor energetice. Pentru ca ele sunt limitate si in continua scadere, sa ne inchipuim ce efort trebuie facut pentru asigurarea necesarului celor 7,5 miliarde de oameni, cat totalizeaza acum populatia globului, stiind cat de greu ne-a fost, din 1950 incoace, cand ea numara doar 2,5 miliarde.

Marele noroc al tarilor cu un standard de viata ridicat este ca solicitarile energetice pe glob sunt foarte diferite, in functie de clima, nivel de dezvoltare si de cultura, dar in acelasi timp nimeni nu poate trai, cat de cat decent, fara un minim de consum. Altele sunt cerintele in tarile din zonele reci si temperate, altele la ecuator si tropice, numai ca fara lumina si caldura, fara prepararea hranei, fara functionarea industriilor si serviciilor nu se poate niciunde. O ironie a sortii este ca, in timp ce populatiile din zonele friguroase consuma energie pentru incalzit, cele din zonele aride consuma multa energie pentru reducerea temperaturii din spatii, prin conditionarea aerului. Aceasta este partea optimista a standardului de viata. In realitate, populatiile din tarile sarace si in curs de dezvoltare folosesc pe scara larga ca surse de incalzit si pregatit hrana, balegarul si resturile vegetale.

Acolo unde petrolul si gazul metan sunt inaccesibile sau mai greu accesibile se pune mare pret pe taierea padurilor pentru satisfacerea nevoilor energetice, un alt mare rau pe care ni-l facem. Indiferent de categoria resurselor la care apelam, la o populatie mare, supradimensionata, ce se dezvolta dupa principiile lui Malthus, corespunde un consum mare.

In consecinta, viitorul omenirii depinde de solutionarea responsabila a doua probleme existentiale cruciale: temperarea cresterii demografice si mai buna gestionare a resurselor energetice. Numai ajustari in politica demografica si cea energetica vor putea pune stavila pericolelor care ne asteapta ca locuitori ai acestei planete.

Daca ne-am lamurit cum stau lucrurile cu evolutia demografica, sa vedem care este starea la zi a resurselor energetice.

Petrolul, cea mai valoroasa si mai solicitata resursa energetica, fara de care civilizatia moderna n-ar fi ajuns la nivelul pe care-l cunoastem, este pe cale de epuizare. Desi consumul mondial s-a redus la jumatate fata de 1979, cand a atins apogeul, deci cu toate restrictiile impuse mai ales de pret, nu stim daca epuizarea resurselor petrolifere va putea fi evitata intr-un timp relativ scurt. Specialistii ONU sunt de parere ca pe la a doua jumatate a secolului XXI, petrolul va deveni o amintire. La nivelul anului 1986, cand s-a facut o inventariere a resurselor, s-a apreciat ca aproape jumatate din totalul rezervelor de petrol descoperite au fost deja consumate. Situatia cea mai dificila pare a fi in America de Nord, unde au fost arse patru cincimi din resurse, ceea ce se explica in buna masura apetitul SUA pentru Irak si Iran. Marea problema este si cea a distribuirii teritoriale a acestora. La ora actuala, 56 la suta din totalul de pe glob apartine Orientului Mijlociu, adica tarilor arabe, cu o pondere de numai 4 la suta in populatia mondiala. Subcontinentul indian, unde se inregistreaza cele mai mari sporuri de populatie, detine doar 1 la suta din rezervele mondiale de petrol, iar China, un alt colos demografic, 3 la suta. America de Nord, cu 7 la suta din populatia globului, dar care consuma 37 la suta din energia mondiala, detine numai 6 la suta din rezervele lumii intregi. Europa Occidentala, a doua mare consumatoare de resurse, stapaneste 4 la suta din actualele rezerve de petrol. De o situatie mai avantajoasa dispune America Latina, cu 12 la suta.

Putinatatea lor, dar si necorespunzatoarea distribuire va pune mari probleme omenirii in anii viitori. De modul in care se va solutiona accesul la ele va depinde si linistea planetei. Situatii similare intalnim si in cazul altor categorii de combustibil, in speta gazul metan, cu a carei stare de criza Europa s-a confruntat chiar in aceasta iarna.

Evident, omenirea cauta solutii pentru iesirea din impasul energetic. Prima masura ramane insa economisirea, la care majoritatea guvernelor reactioneaza cu indiferenta, iar populatia cu reticenta. Exemplul romanilor din perioada 1980-1990 este edificator. Unele state cu conduceri responsabile au gasit solutii neinvazive pentru conservarea energiei in general. De vreme ce la noi abia acum se vorbeste de reabilitarea termica a locuintelor, in SUA, Franta, Suedia, Norvegia, Danemarca, actiunea a fost demarata pe scara larga la inceputul anilor ’70, ea fiind extinsa la nivelul tuturor tarilor occidentale. Ceea ce trebuie explicat clar romanului este ca reabilitarea termica a apartamentelor nu este un moft al cuiva, ci o necesitate urgenta, ca parte a efortului mondial de conservare a resurselor energetice aflate pe cale de epuizare. V-ati intrebat vreodata de ce americanii, cu o retea imensa de autostrazi, ce totalizeaza peste 85.000 de km, unde bolizii ar putea zburda in voie, au restrictionat la 120 km pe ora viteza autovehiculelor, inzestrate de obicei, cu motoare foarte puternice? Raspunsul este tocmai economisirea benzinei. Mai mult, specialistii americani par a fi abandonat linia motoarelor mari, in favoarea celor mici consumatoare. De altfel, automobilele SUA utilizeaza jumatate din necesarul mondial al acestui sector.

Avertizata de perspectiva epuizarii resurselor, omenirea cauta, evident, si alte solutii. Se fac cercetari serioase in domeniul exploatarii energiei soarelui, vantului si apei, pentru inlocuirea benzinei cu alcoolul pentru autoturisme. Se conteaza pe extinderea centralelor nucleare, pe lichefierea carbunelui si multe altele. Numai ca toate acestea sunt la inceput de drum, mai costisitoare decat cele clasice si nu pot acoperi pe deplin golul pe care il produce epuizarea resurselor conventionale.

Concluzia care se desprinde este ca oamenii trebuie sa fie mai bine informati asupra actualei stari de fapt, dar si mai calculati in folosirea energiei, acasa si oriunde, pentru ca ei insisi sa devina constienti de responsabilitatea pe care o poarta fata de prezentul si viitorul nostru, al fiecaruia, al intregii planete. Politicile economice actuale, conventionale, dar nici atitudinea risipitoare nu mai sunt corespunzatoare si duc inevitabil la epuizarea Planetei. Supraproductia de dragul castigului, distrugerea productiei pentru mentinerea pretului, nereciclarea materialelor si apelarea la resurse noi, asa cum se intampla pe la noi, constituie atitudini ostile si canalele cele mai periculoase de risipire a energiei. Daca la primul aspect sunt campioane tarile puternic dezvoltate, capitalismul insusi, prin natura sa, noi romanii ne distingem prin lipsa unei educatii adecvate, care sa ne faca receptivi la o asemenea problematica.

Daca nu vom preveni impactul cu realitatea care ne asteapta, economisind, nu numai pentru propriul buzunar, ci si cu gandul la soarta planetei, vom contribui direct sau indirect la apropierea acelui moment care pare a fi inevitabil, cel al epuizarii resurselor Pamantului.

IOAN CISMAS

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a588-De-unde-atatea-resurse.aspx