POEZII



DR. PAUN CORNELIA


Ce este valoarea ?

Ce este valoarea ?
Pentru mine, munca si inteligenta
Pentru tine, cinstea si perseverenta
Pentru el, morala si credinta
Pentru ei, cat mai multe foi
Cu care pot cumpara orice,
Mai putin valoarea mea, a ta si a lui.


Vis versus realitate

De ce sa fiu ca un personaj al lui Kafka
Sau ca dezamagitii pasoptisti
cand si-au vazut visurile naruite,
Ca Toma Nour din Geniu pustiu
plutind intr-un tablou bacovian.

Cand as vrea sa fiu un personaj al lui Novalis
Sa merg Pe langa plopii fara sot, sa privesc Lacul
sa ascult Somnoroase pasarele, Seara pe deal, mergand Dupa melci,
Sa adun Pietre pentru templul meu
si In marea trecere sa astept Luceafarul.


Metroul bucurestean in zorii zilei

Patrunzi in grup, in spatiu, fara de conditii,
Accepti si-oricand esti acceptat, fara petitii
Sunt toti egali in drepturi, niciun loc rezervat
Tristi, palizi, obositi, cu capu-aplecat.

Spatiu-i inchis de suferinta si durere,
Marcat de fete galbene si trase,
Viata-i la limita, parere,
C-atat din tot le mai ramase.

Doar o adolescenta c-un impuls frenetic
Strapunge linistea morbida
C-un ras salbatic si isteric,
O refulare din trupu-i de silfida.

Iesi, te grabesti, dar totu-i in zadar
Elevi, studenti si varstnici pasesc agale, rar
Incerci sa iutesti pasul,
In fata ta e insa cortegiu funerar.
Esti obligat atunci cu totii
Sa intri-n a lor ritual.


Dialog cu Poetul

In orice poezie de a ta
Se oglindeste oare experienta ta ,
si modul tau de a gandi
Cu felul tau in viata de-a privi ?
De-a lungul vietii tale pamantesti
Amestecand din trasaturi ce mostenesti
De la ai tai anteriori stramosi,
Ce-i bun ajuns-ai sa descosi.
Ai voie oare sa scrii acum ce vrei
De vrei sa te afirmi printre ai tai ?
Conteaza despre cine scrii
Pentru succes sau decadere, - ce va fi.
si la sfarsit fi-vei tu incantat
C-a folosit ce ai creat ?
Sau tu neinteles mereu vei fi
Atatea zile cat tu vei trai ?
Vei fi tu oare acum apreciat
Pentru ce astazi ai creat ?


Drum

Daca vei atinge z-ul din prezent
Vei ajunge obosit la finalul drumului,
Caci ai parcurs atunci tot alfabetul.
Vei revedea primul “a” rostit inconstient,
Pierdut in infinitul amintirilor,
Ce se preling ca picaturile de lacrimi in
Potirul plin cu lichidul incolor al prezentului.
Gandurile nefinalizate vor pluti haotic  in neant,
Pana totul va deveni confuz, absurd,
Intr-un amalgam de imagini, senzatii, visuri, sentimente...

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a5661-POEZII.aspx