Nici "ELECTRA", nici "BIG BANG-UL"



La prima vedere, sau mai bine zis auzire, suna frumos "Din jale se intrupeaza ELECTRA" sau mai modern "Big Bang-ul" existentei. Supuse adevarului si chiar doar unei simple ratiuni, suna insa a doaga. Daca ar fi introduse in ecuatiile realitatii primare s-ar dovedi de tot ridicolul. Ar fi nevoie de jale, mare jale pentru a se intrupa "Electra" si jalea nu ne putem plange ca ar lipsi, dar Electra nici gand sa se intrupeze. Mai mare jale decat "de la Nistru pan' la Tisa tot Romanul plansu-mi-s-a" sau "muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta", nici ca se poate. Electra Romaniei nu se-ntrupeaza. Mai spre global, nu este suficienta jale pe lume? De ce nu se-ntrupeaza "Electra" omenirii? Legi naturale - mai corect sau mai putin corect exprimate - dar care se vor cu valoare in initierea sau redobandirea existentei, se dovedesc betege asteptandu-le aplicabilitatea. "Acumulari cantitative duc la schimbari calitative", de exemplu, nu are efect in existentialitate. Asteptam ca "jalea" sa atinga punctul critic pentru a se produce instant "intruparea"? A fost odata un Big Bang, desi se vrea stiintific, nu este cu nimic mai autentic decat "a fost odata ca-n povesti". Il savuram degeaba.
Imi plac "contrazicerile" care promoveaza zicerile si care ele insele sunt ziceri. Nu inteleg asa zisa Evolutie care contrazice ENTROPIA, decat ca pe o carja cu un scop perfid. Descoperim legea ca un sistem de existenta real, deja creat, daca nu este intretinut din afara, tinde spre tarana din care CINEVA l-a facut, si contrazicem formarea de la sine a sistemului prin antagonizarea acelei tarane. Imi repugna si imi e si mila, si singura explicatie rezonabila este ca "cineva", de data aceasta "altcineva" decat Dumnezeu, incearca marea falsificare. Existenta nu este vesnica prin sine, ci prin  Creatorul ei.
S-ar gasi desigur multimi cu explicatii ieftine, substiintifice, cum ca Evolutionismul si Entropia (involutionismul) coexista si chiar se ajuta reciproc, ca in cadrul involutiei lucreaza o anume evolutie si invers, dar personal nu-mi place zona compromitatoare nici a filozofiei, nici a stiintei, nici a teologiei care tenteaza spre "dulcea babilonie" de circumstanta si absolut temporara. Instinctual, nici vorba de "vadimism", mi-as dori si eu ca tara mea, Romania, sa fie Mare. Cand ma gandesc insa "cat de mare" ma incurc. Mi-e de-ajuns de la Nistru pan' la Tisa? Si ce-ar fi rau de la Frankfurt pan' la Don, sau chiar toata planeta. Licurici de Bonaparte, desigur. Si fiecare cu tara lui gandind asa, se face balamuc. Singurul motiv pentru care mi se duce gandul asa, este sa inteleg EVOLUTIA si INVOLUTIA spirituala, caci altfel hotarele in sinele nu spun chiar nimic. Mirosul "shaormei" ne-a mutat poarta otomana veacuri zabrelita, la Bruxelles. Gresit. Pentru cine vrea sa gandeasca, profetia Bruxelles este Roma ultimelor faze ale istoriei lumii si ea se cheama NEPUTINTA UNIRII. Grecia se confrunta cu neputinta ELECTREI de a o ridica din propria-i cenusa, desi ea a zis-o, lumea gloabla se confrunta cu neputinta Big Bang-ului de fundare a existentei. CREATIUNEA - care face parte tot mai putin din DISCURSUL OMENIRII, este elaborarea cea mai inteligenta si inteleapta a EXISTENTEI. Nici o ELECTRA. Se asteapta degeaba.  JALEA TARANII e neputincioasa si nu se va arata nici o INTRUPARE a fericirii din ea. Nici un Big Bang care sa se mai auda incaodata cum nu s-a auzit niciodata si care sa ne reexistentializeze, caci iata-ne ajunsi la capat.
Toata tevatura marilor ziceri din care scanteiaza fals din cand in cand vreo rezolvare, este zadarnica.  Intoarcerea omului la INITIAL, la CREATIUNE care nu este un "Bang" ori cat ar fi el de "Big", ci o "facere" tainic de laborioasa de catre Cel pe care-L numim Dumnezeu, este minunata intelegere care se transforma in credinta. Privirea omului la finalul planului Divin care se numeste INVIERE pentru vesnicitate ne scapa de "electre" si de "Big bang-uri" neputincioase.
Ca lumea a EVOLUAT si ca acest lucru va avea loc - mai repede sau mai incet, prin sinele, fara de Dumnezeu - pana la VESNICITATE, ramane aprecierea de inselare a fiecaruia in parte. Ca ne aflam intr-o INVOLUTIE sub mantia unei false EVOLUTII ramane de asemenea la aprecierea fiecaruia, conform liberului arbitru. Ca EVOLUTIA va invinge pana la urma ENTROPIA, nu merita sa devina un subiect de studiu al oamenilor de stiinta. Libertatea de a-l face e insa deplina.
Stiu ca este din ce in ce mai batjocorita cererea milei lui Dumnezeu si ca este din ce in ce mai preamarita preluarea rezolvarii crizelor umanitare in propriile maini ale omenirii, dar poate tocmai din acest motiv imi vine sa zic "Doamne ai mila de noi". Suntem oare pe drumul spre Damasc?
Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a5582-Nici-ELECTRA-nici-BIG-BANG-UL.aspx