Orbul gainilor – fleacul care continua sa ciuruiasca sperantele românilor postdecembristi



Daca luam aminte la scurta rugaciune romaneasca „Da, Doamne, mintea romanului de pe urma!”, atunci avem dovada clara ca in decursul istoriei sale acesta s-a pacalit de-atatea ori urmand calea monstruosului dicton „Capul plecat sabia nu-l taie”, o veritabila perla a stramosescului indemn la rabdare si resemnare, incat avea nevoie de lectia dura a umilintelor care cu necesitate urmau, ca mintea sa i se lumineze si el sa ajunga sa regrete trecutul, cu o idee parca mai putin amarnic decat prezentul. Ca doar nu de florile marului, in faimoasa poezie Doina, Eminescu deplange destinul à rebours al romanilor: „Vai de biet roman saracul,/ Inapoi tot da ca racul…”
Iar lamentabilele ispravi ale romanului de dupa Decembriada sunt ca o lespede pe mormantul sperantelor salvate din universul concentrationar al bolsevismului, o trista confirmare de care bucuros s-ar fi lipsit, numai sa nu auda cum tot mai multi dintre conationalii sai regreta inumanele avantaje ale fostului regim, vremuri de plans si (pe la colturi) de scrasnire a dintilor, despre care cei multi si napastuiti afirmau cu certitudinea disperarii ca „mai rau nu se poate”!
Dar iata ca se poate, pesemne ca o suprema dovada a spusei ca de ce te temi nu scapi si ca o halucinanta implinire taman de-a-ndoaselea a rugamintii romanului: „Numai mai rau sa nu fie”, respectiv „Nu da, Doamne, romanului cate poate sa indure”:
Se poate ca pamantul bun de uns pe paine sa ni-l lasam in paragina, ca mai apoi, pe bani imprumutati in conditii impovaratoare, sa cumparam peste 70% din alimentele cancerigene ce ajung pe mesele romanilor; se poate ca intr-o tara cu insemnate resurse ale solului si subsolului, tot mai multi romani sa traiasca din te miri ce (inclusiv din cersit si ciordit), timp in care respingatoarea tagma a ciocoilor se ingrasa de sta sa plesneasca; se poate ca nemultumirea celor multi si crunt inselati sa tot sporeasca, iar presedintele in exercitiu sa se descotoroseasca de ei prin cinica invitatie de a parasi aceasta tara („Cui nu-i place, n-are decat sa plece!”); se poate ca o tara saraca asa ca Romania zilelor noastre sa-i imbogateasca pe cei putrezi de bogati, fie prin privatizari si/sau contracte scandalos de pagubitoare pentru grosul romanilor, fie (mai ales) prin neincetata hemoragie de materie cenusie; se poate ca nenumarati slujbasi marunti sa fie disponibilizati, numai ca fostii tortionari ca alde Visinescu si Nikolski sa-si primeasca nesimtitele lor pensii de colonei si generali, iar fostul presedinte Iliescu sa-i compatimeasca si, cu puterea care i-a ramas, sa-i ameninte pe golanii de jurnalisti cu revenirea minerilor in cazul in care ei continua sa-i tracaseze pe acesti „simpatici batranei”; se poate ca atatia talhari dovediti si cu acte in regula sa-si plimbe suficientele imbalosate prin cotloanele celui mai matahalos parlament si a celui mai „cinstit” guvern de la Decembriada incoace, numai pentru ca o hidoasa formatiune politica a castigat alegerile generale la un atare scor naucitor, incat isi permite la modul sfidator sa mentina in scaunul de prim ministru un mitoman si un hot intelectual rasdovedit; se poate ca, in pofida neintreruptelor disponibilizari din sectorul bugetar (de altminteri neaducatoare de economii, atata vreme cat institutiile centrale isi rad in barba de atari marafeturi), numarul preotilor si al pastorilor (cu totii lefegii ai statului) sa sporeasca an de an (unde cu cativa ani in urma era un singur preot, acuma sunt doi sau chiar trei), caci Romania de azi este un adevarat Eldorado pentru unii ca ei – numarul lor este mult mai mare ca cel al medicilor ramasi in tara, iar numarul lacasurilor de cult este de circa doua ori mai mare decat cel al scolilor si spitalelor la un loc (an de an se construiesc sute de lacasuri de cult, in timp ce numarul spitalelor si scolilor ramane in cel mai bun caz neschimbat, caci in ultimul sfert de veac nu am stire sa se fi construit asezaminte spitalicesti, educationale si culturale, insa stim cu totii ca unele dintre cele existente s-au inchis si ca multe dintre cele inca ramase in functiune sunt intr-o stare jalnica); se poate ca densitatea pseudocultilor agresivi si cu pretentii sa fie atat de mare, incat incultii cuminti sau pasivi par niste mielusei in comparatie cu aceste dihanii fabricate in cele mai sordide universitati din tara si strainatate, desi o stim cu totii ca si unii si altii imping tara si viitorul ei incert inspre infricosatorul hau al manelizarii si becalizarii; in sfarsit, dar nu in ultimul rand, se poate ca asta-i voia Domnului ca, dupa ce ne-a inzestrat tara cu de toate, sa avem conducatorii pe care-i meritam pana cand ne vom indeparta albeata de pe ochi, astfel ca sa ne putem alege conducatorii care sa demonstreze prin daruire si pricepere ca ne merita.
...Si cu toate astea, exista solutii practice pentru grabnica indreptare a situatiei dezastruoase din Romania. Iata doar trei, fiecare dintre ele cu mult mai buna decat sforariile politice de pana acuma:
1.Guvern de uniune nationala (o solutie limita la care politicienii responsabili din orice tara, mai putin Romania, recurg in momente de mare cumpana);
2.Guvern de tehnocrati, cu un prim ministru ales dintre romanii din strainatate, care se bucura de relatii si simpatie la cateva dintre marile cancelarii ale lumii. Fireste, daca acesta ar accepta invitatia politrucilor din tara, avand cunostinta pe de o parte de megadezastrul economiei romanesti, pe de alta parte de multimea gastilor si de densitatea talharilor cu relatii sus-puse de pe aceste meleaguri;
3.Revenirea la monarhie.
Dar exista cu adevarat vrere politica pentru salvarea reala a Romaniei, ori interesele actualilor politruci (cam toti de stanga si ticalositi pana in maduva oaselor) sunt atat de hade si de antiromanesti, incat de cum ajung la guvernare se grabesc sa puna in practica ceea ce se feresc ca de foc sa recunoasca public: Dupa noi potopul?!
Sighetu Marmatiei,                                                                 
George PETROVAI
18 aug. 2013


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a5549-Orbul-gainilor-–-fleacul-care-continua-sa-ciuruiasca-sperantele-rom226-nilor-postdecembristi.aspx