De doua ori poezie – Interviu cu Cornelia Balan Pop despre cum este sa scrii si sa traduci versuri

Poeta Cornelia Balan Pop s-a nascut pe 10 martie 1955, la Dej, in judetul Cluj. Copil unic, a crescut intr-o familie formata din oameni cu mare atractie fata de muzica, poezie, dans, o familie cu un imens respect pentru arta, pentru frumos. Acasa a auzit rostindu-se multe versuri - de exemplu, in timp ce gatea sau spala, mama ii recita din poemele lui George Cosbuc. Tatal, ofiter de profesie, un om deosebit, foarte disciplinat in tot ceea ce facea si foarte sever, a educat-o in stil spartan. Desi nu a laduat-o niciodata, se mandrea cu fiecare realizare a ei, oricat de mica. Tot el a fost si cel dintai cititor al versurilor viitoarei poete, compuse in primii ani de scoala. Dupa ce le-a parcurs, a intrebat-o: "Cine a scris asta?" si din clipa aceea, micuta Cornelia si-a pierdut orice incredere in propiile forte, astfel ca niciodata nu a mai putut sa se convinga pe sine ca ar fi capabila de lucruri iesite din comun. Totusi, nu sunt putini cei care au o cu totul alta parere in aceasta privinta. Inainte de ea, nimeni din familie nu mai scrisese poezie, de aceea Cornelia Balan Pop nu a visat niciodata sa ajunga poeta si mai mult, o poeta cunoscuta, ci doar sa urmeze o cariera in invatamant. Licentiata a Facultatii de Filologie de la Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca, ea afirma ca poezia a insotit-o in multe momente din viata, dar nu s-a impus in aceeasi masura ca si indeletnicirea de profesor, din care si-a faurit un adevarat crez. Scrie de dragul de a scrie si traieste cu certitudinea ca versurile sale se adreseaza in mare parte cititorului de rand si mai apoi criticului (contemporan), de aceea si-ar dori ca stihurile ce poarta semnatura Corina Petrescu, pseudonimul sub care a ales sa publice, sa fie lecturate de cat mai multa lume. De curand, Cornelia Balan Pop a obtinut locul intai la Festivalul International „Lucian Blaga", de la Alba Iulia, unde a participat cu ciclul „Creion" din cartea cu acelasi nume, aparuta recent. Poeta este casatorita si locuieste in prezent, la Satu Mare.

- Cine sau ce v-a introdus in lumea poeziei? In ce masura v-a ajutat experienta dobandita in facultate sa scrieti?

- Prima carte pe care am primit-o de la tatal meu, pe la sapte ani, a fost un volum de poezii de Mihai Eminescu. Dar nu pe cale scrisa m-a influentat poezia. Mai intai, a fost sunetul si timbrul placut al vocii mamei si al altor rude ale mele. Acele sunete, apoi semnificatia lor, toate au concurat la formarea unor gusturi care in timp, s-au multiplicat si intr-un final, s-au concretizat in productii literare. Eminescu m-a alintat cu perfectiunea formei si a rimelor. In urma cu putin timp, am aflat ceva impresionant: Eminescu, marele, a murit intr-o zi de joi, dimineata, la ora patru. Eu m-am nascut intr-o zi de joi, dimineata, la ora patru. Am descoperit poezia cu mult inainte de a fi studenta. Anii de facultate s-au deosebit de ceilalti ani de studiu prin sursele mult mai bogate oferite de biblioteci bine puse la punct, cu volume pe gustul tuturor. Am citit mult, pentru ca simteam ca am nevoie de poezie, asa cum ai nevoie de aer. Am citit fara sa fac vreo triere. M-am hranit cu poezie asa cum te hranesti cu paine.

- Sa vorbim putin si despre puterea poeziei in propria dvs. viata. Ce relevanta are poezia in existenta dvs.? De ce, despre ce si cum scrieti?

- Nu cred ca mi-am pus vreodata problema puterii exercitate de poezie asupra mea. Am sa o definesc in cateva cuvinte. Reflectand asupra acestei intrebari, trebuie sa recunosc, iata, ca poezia mi-a fost un tovaras de drum care m-a insotit din primii ani de viata, un prieten foarte drag fara de care existenta nu ar fi atat de frumoasa si nici atat de complicata.

Dar, ce este si ce inseamna poezia pentru mine ? Am definit-o, aproape involuntar, in cateva dintre versurile mele. Am sa incerc sa o definesc si acum, cand vorbesc cu Dv.

Poezia este una dintre rarele posibilitati de a pastra clipa, ba chiar de a o reinventa. Este o unitate infima, o monada. Este analiza de sange la zi. Este refugiu si binecuvantare si blestem. Este strigat de bucurie si hohot de plans. Este apa si foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglinda. Este speranta si regret. E deznadejde si bucurie si lacrimi si vis. E viata in viata. E viata si moarte. E chin si izbanda. E clipire de gene. E val, furtuna si raza de soare.

Poezia e dor dupa ziua de ieri si spaima fata de ziua de maine. Este clipa incremenita in timp sau zbor cu iuteala de fulger. E cupa de sampanie din noaptea dintre ani. E imposibil si posibil. Este bir. Si dar. Si ofranda. Este ura si capcana a pasiunii. E dimineata si noapte. E regasire si ratacire. Este cantec si piatra.

Si inca ceva: cel mai important in poezie este ca ea sa nu se identifice cu o bariera intre creator si cititor, ci sa fie o punte de legatura intre oameni. Nu imi aleg temele si, in general, nu scriu. Poezia se scrie in mintea mea aproape singura si dospeste undeva, in sufletul meu. Exista momente cand ideea unei poezii ma locuieste, se cuibareste in mine cateva ore, zile. Apoi tasneste. Daca o impiedic sa iasa la suprafata, lupta cu mine, imi da o stare de sufocare. Nu am alta cale decat sa o las sa-si faca numarul, dupa care ma lasa in pace. Cat timp? Nu stiu. Pana la prima petala de magnolie, pana la o amintire sau pana la o senzatie de moment care declanseaza actul creator. Scriu doar in astfel de momente aproape de fiecare data, exceptie facand-o, asa cum am mai afirmat, acrostihurile.

- In ce an ati debutat? Ce volume ati publicat si cand?

- Editorial, am debutat in 2001, cu volumul de versuri "Pentru ca tu existi", editura Timpul, Resita. Au fost apoi antologiile colective: «Cuvinte din Nord, I», editura Solstitiu, Satu Mare, 2003, «Cuvinte din Nord, II», editura Solstitiu, Satu Mare, 2004 si «Ce enigmatica esti, femeie!», editura 3D, Drobeta-Turnu Severin, 2008. Iar in 2009, la editura Citadela, Satu Mare, am publicat volumul «Creion».

- Cum ati defini volumul de versuri "Creion"? Care este poezia dvs. preferata din acest volum?

- Este ultima carte a mea, a aparut in 2009 si a avut lansarea la Centrul de Creatie Satu Mare, in 13 martie. Este prima mea carte scrisa in stil modern. Am avut emotii pentru receptarea din partea cititorilor. Totusi, cronicile sunt favorabile. As spune chiar foarte incurajatoare. Imi plac multe dintre poeziile acestui volum. Ar fi greu sa aleg. Ca structura, le prefer pe acelea care au forma mai redusa si care au o definitie in continut. Uite, am rasfoit chiar acum cartea, nu pot alege, ar fi mai multe texte despre care sa pot spune: acesta este poemul meu preferat.

- Intr-unul din poemele din „Creion" spuneti ca n-ati reusit nicicand sa atingeti un anumit ideal - sa fiu EU! De ce? Tot in "Creion" afirmati ca poezia este fantana a singuratatii; gand spre ceea ce ar fi putut fi, cap plecat pe propriul umar. De unde o astfel de definitie atat de dramatica?

- As spune ca dramatismul afirmatiilor mele tine de realism. Am certitudinea ca as fi putut face mult mai mult(e) in viata. E adevarat ce se spune ca niciodata nu e prea tarziu. Uneori e doar… imposibil! Cand ajungi la acest adevar al trecerii, cand realizezi ca eternitatea nu tine de semantica vietii, cand iti dai seama ca ai fi putut incepe atatea si atatea drumuri si ca nu ai apucat sa o faci, nu te simti prea confortabil. Si e foarte greu sa recunosti ca la greu, de cele mai multe ori, ramai singur.

- Ce publicatii nationale si internationale au preluat creatiile si traducerile dvs.? Cate poezii ati scris pana in prezent?

- Nationale: „Poesis", „Semne-Emia", „Nord Literar", „Citadela", „Informatia zilei", „Bulevardul stirilor", „Echipa", „Universul scolii", „Scoala satmareana", „Agora literara", „Mesagerul expres", „Sud".

Internationale: „Tribuna noastra", „Phoenix Mission".

Textele nu le-am numarat, sa fie cateva sute. Imi este drag sa scriu, dar nu fac prea mult caz din ceea ce s-ar putea numi opera mea. Numai ca de curand, prietena mea cea mai buna, Ileana, a venit la mine cu ochii in lacrimi. Citise cateva dintre poeziile mele publicate in antologia colectiva "Ce enigmatica esti, femeie!" Ea, Ileana, nu plange niciodata. De ce avea ochii plansi si de ce mi-a vorbit despre multe dintre aceste poezii? Iata un cititor care a ramas foarte impresionat de mesajul textelor mele. Alina si Olga au invatat o multime de versuri pe de rost, in doar cateva zile de cand le-am oferit cartea. Cronici foarte frumoase au ajuns la mine in numar mare doar intr-o luna de la lansarea cartii "Creion". Poate ca acesta este idealul meu in ceea ce priveste receptarea poeziilor mele.

- Va rugam sa ne vorbiti despre revista literara "Citadela". Unde si de cand apare? Cum s-a nascut ideea editarii unei astfel de publicatii? Ce isi propune?

- Ideea unei reviste a aparut acum 3 ani, din initiativa actualului redactor sef, poetul Aurel Pop, cu scopul de a promova literatura locala in plan national, dar si din dorinta de a se cunoaste ce  mai scrie diaspora romaneasca. In acest sens, revista „Citadela"  este unica revista din Romania care abordeaza asemenea tematica. Apare la Satu Mare, in format A4 si cuprinde 64 de pagini in care se publica toate genurile literare: poezie, proza, istorie literara, eseuri, critica literara, teatru etc… Un tel aparte e acela de a promova tineri creatori, indiferent de genurile in care se manifesta.

- In ce consta contributia dvs. la aceasta revista? Cine sunt cei cu care colaborati?

- La Satu Mare exista o miscare literara sustinuta. Exista mai multe reviste literare, o Asociatie a Scriitorilor de Nord-Vest, un Festival International Poesis, (anual), un Centru de Creatie, o Directie de Cultura, un Cenaclu literar, mai multe reviste literare si multe activitati de promovare a literaturii. Sunt oameni care iubesc poezia, scriu, publica volum dupa volum. Iata, acestia sunt colaboratorii mei. Au fost luni intregi cand noi, cenaclistii, am mers in diferite localitati, ne-am prezentat versurile, cartile, am invitat oamenii sa ia atitudine fata de creatia poetica. Am descoperit poeti de toate varstele, incepand chiar cu aproape incredibila varsta de 17-18 ani. Avem cativa tineri care au debutat deja, editorial. Ne-au impresionat la ei seriozitatea si profunzimea scrierilor lor. Contributia mea la revista „Citadela", unde sunt secretar de redactie, este de a ma alatura celorlalti creatori ai ei, Aurel Pop si Felician Pop, in realizarea unor pagini frumoase si de calitate in contextul literaturii contemporane.

- De unde pseudonimul Corina Petrescu?

- Am lucrat la ziarul "Bulevardul stirilor", la corectura. Redactorul sef, Viorel Vladimirescu, poet, mi-a incredintat « Pagina tinerilor ». Primeam texte cu poezii de dragoste, biletele si scrisori pe care acestia doreau sa le transmita prin intermediul publicatiei respective, persoanelor dragi lor. Exista si o forma de corespondenta intre ei si "Pagina" care ii gazduia. Nu puteam sa semnez cu numele meu raspunsurile, indicatiile, aprecierile, incurajarile la adresa productiilor lor. Exista secrete care nu se pot spune dascalilor. Iar eu lucram la un liceu si erau multi elevi care ma cunosteau. Viorel Vladimirescu mi-a propus atunci sa semnez pagina, mai apoi, paginile respective, cu un pseudonim pe care tot el mi l-a ales. Am acceptat, in felul acesta comunicarea cu tinerii colaboratori facandu-se mai firesc. Cand am inceput sa trimit productii literare la reviste din tara, mi-am pastrat acest pseudonim aproape tot timpul. Traducerile le-am semnat cu numele meu real, cu foarte putine exceptii.

- Cum va percep elevii dvs., pentru ei sunteti doar profesoara Cornelia Balan Pop sau si poeta Corina Petrescu? Cum promovati tinerii talentati, cei care au darul si harul scrisului?

- Din respect fata de poezie si fata de actul creator, am atras atentia elevilor mei asupra bucuriei de a citi, de a scrie, de a rosti, de a retine versuri frumoase. Am avut satisfactia sa descopar din cand in cand, cate unul-doua talente in devenire. Am citit impreuna cu ei primele lor incercari, i-am incurajat, i-am indemnat sa scrie de cate ori simteau ca pana imaginatiei facea popas in apropierea paginii lor de hartie. I-am scaldat in lumea minunata a versului rostit, i-am indemnat sa participe la concursuri si sper ca pe multi dintre ei i-am convins ca asa cum parfumul da florilor prospetime si frumusete, tot asa si viata este mai frumoasa daca poti citi, scrie, recita un poem. In ceea ce priveste perceperea pe care elevii o au asupra mea, la scoala, prefer sa fiu dascalul lor. Dupa ore, lucram impreuna pentru concursuri, pentru revista scolii, pentru spectacole. O anumita aura de superioritate (literara) mi-ar limita apropierea de elevii mei. Si nu acesta este idealul meu profesional. Dincolo de portile liceului, ne intalnim la Cenaclu, sau la Recitatio, un insemnat concurs de recitari din lirica poetilor satmareni, un adevarat spectacol de lumina, sunet, culoare si miscare.

- In ce masura v-a schimbat cariera didactica perceptia asupra vietii? Cum s-a reflectat acest lucru in ceea ce scrieti?

- Am fost educata in spiritul disciplinei, in spiritul respectului si al corectitudinii fata de cei cu care lucrez. Cariera didactica a venit in intampinarea acestei formari pe care am primit-o in familie si in primii ani de scoala. In creatia mea nu veti gasi niciodata expresii dure, agresivitate lexicala. Asa am inteles eu o disciplina a creatiei. Nu am prea priceput niciodata de ce poezia, in sensul ei contemporan, are la unii manuitori ai versului, valente de razboi sau un ermetism exacerbat. Poezia nu se adreseaza in primul rand criticului literar. In aceasta lume plina de conflicte de tot felul, cititorul de rand are nevoie si de texte pe care sa le inteleaga, pe care sa le retina, texte care sa exprime sentimente. Si care sa il emotioneze. "In vino veritas..." Daca asistati la o petrecere si unui om ii vine sa recite o poezie, de cele mai multe ori, va recita ceva in stil clasic. De ce oare?

- Credeti ca ati fi tot dvs. daca erati doar poeta, dar nu si profesoara? Dar invers? Cat de bine se imbina cele doua?

- In tara mea, poezia nu este un mod financiar de a trai. Cu siguranta nu as fi putut trai doar ca poeta. Poezia nu se vinde precum un tablou, precum o casa ori o masina. Cartile nu se prea vand. Cartile se daruiesc prietenilor, cunoscutilor, bibliotecilor. Ca profesoara, cred ca as fi putut sa supravietuiesc foarte bine si fara a fi poeta. Dar nu ar fi fost acelasi lucru. Mi-am petrecut copilaria in Ileanda, judetul Salaj. Pe langa casa bunicilor mei trecea o apa al carei susur nu il pot uita. Mi-am spalat adeseori mainile si fata in apa aceea, racorindu-mi pielea si legand-o cu mii fire de amintire de existenta mea. Mai tarziu, am descoperit marea (Marea Neagra). Departe de mine, nu am reusit sa o cunosc din primii ani de viata. Uneori auzeam povesti despre ea, despre soarele si mai ales, despre nisipul si scoicile ei. Am intrat in valuri si nu am mai putut-o uita... Era ... altceva. Tot asa s-a intamplat si cu poezia.

- La ce festivaluri nationale si internationale ati participat pana in prezent cu poezie sau traducere de poezie? Ce rezultate aveti si prin ce credeti ca v-ati facut remarcata in fata celorlalti participanti?

- Cel mai frumos rezultat este cel din anul 2009. In cadrul Festivalului International "Lucian Blaga", la sectiunea Creatie-Profesori, Casa Corpului Didactic Alba, mi-a acordat Locul I. La acelasi festival, in 2008, am luat locul II, tot pentru creatie. In 2007, la sectiunea Traducere-Profesori, aceeasi institutie mi-a acordat locul II.

- Ce influente din poezia romaneasca si universala se regasesc in poemele dvs.? Cum ati defini contributia dvs. literara in contextul poeziei romanesti contemporane?

- Sincer, nu stiu. Am gustat intotdeauna poezia profunda, textele care iti spun ceva si care au darul de a te opri pentru o clipa in loc, acelea cu care ramai in gand si dupa ce ai inchis cartea si dupa ce o pui in biblioteca, aceea la care revii dupa cateva saptamani, luni, chiar ani. Mi-au placut mult de tot Minulescu, Voiculescu, Cosbuc, Toparceanu, Ion Barbu, Lucian Blaga, Ana Blandiana. In ceea ce priveste contributia mea la dezvoltarea poeziei romanesti, dacaar fi sa cern, as indrazni sa spun ca am cateva texte frumoase in vers clasic, cateva acrostihuri, cateva texte umoristice si cateva creatii mai scurte, pseudo-haiku-uri care au prins la cititori. Impresiile acestora si ale catorva critici literari, precum si promtitudinea cu care am primit semnale pozitive din partea cititorului obisnuit si din partea specialistilor, din partea redactorilor de reviste literare, m-au convins ca poezia aceasta ar putea avea un rol pozitiv in contextul poeziei romanesti. Dar pana acolo, mai e drum lung de tot, legat de difuzarea de carte si de felul in care omul ajunge sa citeasca tot ceea ce se scrie. Si de exercitiu. Scriind, inveti sa scrii mai bine.

- In ce an ati debutat ca traducator? Din ce limbi si ce anume traduceti? Ati facut si retroversiune?

- In urma cu multi ani, 18-19, cu texte din Fernando Pessoa. A fost apoi multa poezie din regiunea Marseille, Franta, un roman, interviuri, interventii literare, nuvele. Satu Mare are multi prieteni scriitori din regiunea amintita si din multe alte parti ale lumii. Toate aceste texte au fost publicate in revista « Poesis », condusa de scriitorul George Vulturescu. Am mai publicat traduceri in « Nord Literar » (Baia Mare), « Citadela » (Satu Mare), « Agora  literara » (Cluj Napoca), « Informatia Zilei » (Satu Mare), « Scoala satmareana » (Satu Mare), « Echipa » (Satu Mare), « Universul scolii » (Alba Iulia), etc. Am mai tradus texte ale unor autori din Canada, Ungaria si Romania. In volum, am publicat: "Scrisori catre Onia Snaider scrise de Paulina Popa", „Lettres à Onia Snaider écrites par Paulina Popa", Editura Paula, Deva, 2006, traducere in limba franceza si „Un creion pentru curcubeu", de Dominique Sorrente, editura Princeps Edit, Iasi, 2008. Am tradus mult in primul rand pentru ca imi place poezia si mai apoi pentru a introduce literatura de expresie franceza in biblioteca iubitorilor de poezie din tara mea.

- De ce nu ati inceput prin a scrie poezie si abia dupa aceea sa va ocupati de traducere, nu era mai firesc asa? Va rugam sa ne enumerati cativa dintre poetii ale caror creatii le-ati tradus.

- Am tradus din poezia franceza contemporana: Dominique Sorrente, Jean-Max Tixier, Yves Broussard, Marcel Moreau, Denis Emorine, Philippe Jaccotet, Gérard Bayo, André Voissard si foarte multi altii. Am tradus din Andrea Moorhead, Canada, Gaal Aron, Ungaria si multi poeti romani: Lucian Blaga, George Bacovia, Nichita Stanescu, Paulina Popa. Am mai transpus in limba franceza creatii din literatura satmareana: Felician Pop, Aurel Pop, Ion Ghiur, Ion Bala. Asa cum este firesc, am inceput sa traduc texte poetice numai dupa ce am acumulat suficiente cunostinte de limba franceza: eram prin clasa a IX-a sau a X-a cand am tradus pentru prima oara un text intreg: "Liberté", de Paul Eluard. Am mai exersat in facultate. Primele mele incercari literare dateaza din primii ani de scoala, deci mult mai inainte de a traduce. Atunci am scris primele poezii. Si inca ceva: a traduce poezie este destul de dificil, daca nu cochetezi si tu cu creatia poetica.

- In ce aparitii editoriale s-au concretizat traducerile dvs.? Ce dificultati ati intampinat ca traducator de poezie?

- Am raspuns la aceasta intrebare putin mai devreme. Pe langa cele doua carti publicate, revistele literare au fost un foarte bun colaborator al meu sau poate invers, eu am fost considerata un colaborator serios. Si nu a fost usor sa dovedesc acest lucru. Am publicat in « Poesis » (Satu Mare), «Nord Literar» (Baia Mare), « Citadela » (Satu Mare), „Echipa", (Satu Mare), „Agora literara" (Cluj Napoca), „Informatia Zilei" (Satu Mare), „Scoala satmareana" (Satu Mare), „Universul Scolii" (Alba Iulia).

Ca traducator, o vreme am avut probleme legate de gasirea unui dictionar mai performant. Realitatea este ca un dictionar nu te poate invata sa traduci. El iti poate oferi limitat, cateva variante, din care tu alegi sau nu. O alta piedica este imposibilitatea de a cunoaste autorul, personalitatea lui si implicit, ce a vrut sa exprime printr-un cuvant, printr-un vers. Este foarte bine sa poti sa il intrebi, fara rezerve, ce a vrut sa spuna. In felul acesta, mesajul poate ajunge la cititor cu mare fidelitate, asa cum a fost el creat.

- La ce proiect lucrati in prezent? Ce planuri de viitor aveti?

- Pasiunea scrisului se dezvolta in timp si e greu sa te detasezi de ea. Totusi, am cateva proiecte legate de domeniul profesional. Unul dintre ele este un volum cuprinzand expresii din limba franceza vorbita, culese de mine din emisiunile tv, din filme. Cred ca ar fi de folos la ora de limbi si de asemenea, in viata unui elev roman care ar fi in postura de a folosi limba respectiva. In domeniul pronuntiei, am inceput sa lucrez la un dictionar de rime. Acesta ar fi de folos si unui traducator, dar si elevilor. Un alt proiect, de suflet, este o culegere de texte din cantecele de mai demult, acelea pe care le cantau parintii mei, familia mea. Cartea este deja la o editura si astept verdictul editorului. Un proiect mai recent este o antologie de poezie satmareana contemporana tradusa de mine in limba franceza. Se scrie frumos, se scrie bine la Satu Mare si poate vor fi oameni care sa creada ceea ce spun, dupa ce vor citi o editie intr-o limba de circulatie internationala. Si nu as vrea sa uit de un grupaj mai amplu de poezie scrisa de Gaal Aron, din Ungaria, la care as mai avea putin de lucru si apoi este gata de trimis autorului.

- Se vand bine cartile dvs. ? Joaca si Internet-ul vreun rol in promovarea acestora ?

- In Romania nu poti trai din comercializarea unei carti. Cartea se trimite, se ofera.

Nu am publicat pe site-uri literare si pot sa spun ca deocamdata, activitatea mea nu e cunoscuta in acest mod. Dar revistele literare la care colaborez ajung sa fie citite ele pe diferite site-uri si in felul acesta, ajung si eu in casa multor cititori.

- Ce recomandare ati dori sa le faceti tinerilor care scriu si traduc poezie? Daca ar fi sa le transmiteti cititorilor nostri un mesaj in versuri, ce ati alege din ceea ce ati scris?

- Daca, din intamplare, una dintre marile lor pasiuni ajunge sa fie creatia poetica, ar trebui sa nu stea acasa si doar sa o scrie. Trebuie sa frecventeze medii literare, un cenaclu al poetilor experimentati, sa aiba acces la cateva reviste literare. Trebuie sa faca un fel de scoala, nu fortat, fireste, sa afle ce este mai valoros, care sunt tendintele si daca pot sa se inscrie in acest val al momentului, pastrandu-si o oarecare doza de personalitate. Si sa nu fuga de competitie, sa nu le fie teama sa primeasca si cateva aprecieri negative. Nu ar fi rau daca tinerii iubitori de poezie ar citi cate o cronica literara la carti recent aparute. Si daca ar sta de vorba cu cate un poet. In fiecare judet cred ca sunt oameni valorosi care scriu si care ar putea oferi acel model pozitiv de a scrie, model de care tinerii mai putin increzatori ar putea fi totusi influentati. Trebuie sa inceapa sa creada ca si poezia si alta forma literara pot deveni pasiune si ca ele pot aduce satisfactii.

- Recent ati participat la Festivalul International Lucian Blaga, de la Alba Iulia, unde ati luat locul intai. Va rugam sa ne relatati despre poeziile cu care v-ati prezentat si prin ce anume ati impresionat juriul.

- Anul acesta am participat la acest Festival cu ciclul „Creion" din cartea cu acelasi nume, aparuta recent. Nu cunosc componenta literara a juriului, dar versurile din acest ciclu sunt, dupa parerea multora, niste pseudohaiku-uri. Nu a fost in intentia mea sa folosesc aceasta forma literara care pare foarte simpla, desi in realitate nu e deloc asa. Dar, pentru mine, creatia literara este o idee de moment, pe care o transcriu pe hartie. Rar revin asupra textului, pentru ca nu cred ca as putea modifica ceva atunci cand acel „fulger" a trecut. Si nu imi impun o anumita structura si nici o anumita forma, decat in acrostihuri. Premiul primit ma bucura si ma onoreaza si, de asemenea, ma bucura reintalnirea cu plaiurile si oamenii care il rememoreaza pe marele nostru Lucian Blaga.

Octavian D. Curpas

Phoenix, Arizona

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a544-De-doua-ori-poezie-–-Interviu-cu-Cornelia-Balan-Pop-despre-cum-este-sa-scrii-si-sa-traduci-versuri.aspx