Naufragiati intre doua lumi, Mankurtizarea romanilor

Ancorati intr-un timp abulic si absurd, demn de un roman de Kafka, cu un viitor din ce in ce mai incert, romanii ca natiune sunt niste candidati seriosi la mankurtizare. Cinghiz Aitmatov avea dreptate. Stergandu-le din memorie propria istorie, dar stimulandu-le si in acelasi timp speculandu-le sensibilitatile, orgoliile si mai ales viciile, oamenii - in cazul nostru romanii - se vor dovedi docili si usor de manipulat. Dar mai inainte de toate, trebuie sa li se stearga din memorie ideea apartenentei la un anumit grup, adica la natiune. Si cum s-ar putea face asta? Foarte simplu. Cu timpul - dar nu prea mult, pentru ca timpul costa bani -, istoria nationala trebuie scoasa din manuale. Locul ei va trebui luat in exclusivitate de istoria Europei, o istorie in care toti vom avea doar viitor, vom fi egali (cel putin in teorie) si vom avea idealuri trasate de la Bruxelles. In acest context atat de sumbru, oare unde ar putea fi incadrat demersul d-nei ministru Andronescu de a reduce orele de istorie la liceele tehnologice? Oricum, istoria nici in liceele de alt profil, nu se mai bucura de mult timp de o atentie deosebita. Cu profesori slab motivati sau/si slab pregatiti si in conditiile in care istoriei, prin Curriculum-ul National, i se acorda un rol tot mai scazut in formarea viitoarelor generatii, la romani va dispare probabil, cu timpul, sentimentul identitar. In preajma fatidicului an 1940, marele istoric Nicolae Iorga, spunea atat de inspirat: „Vai tie popor al meu, caci mari primejdii ti se pregatesc". Avea dreptate si timpul a confirmat nefastele presimtiri ale marelui istoric. Ele sunt valabile si azi. Insa inaintea sa, tot intr-un moment de mare cumpana pentru natiune, mai precis dupa ce Bucurestiul fusese ocupat de armatele germane, la sfarsitul anului 1916, poetul Octavian Goga declara cu multa obida si incrancenare: „De ce am ajuns aici? Aici ne-au adus politicienii ordinari, hotii improvizati astazi in moralisti, ministrii care s-au vandut o viata intreaga, deputatii contrabandisti". Despre timpul prezent - un alt moment de cumpana in viitorul acestei natiuni -, ce s-ar mai putea spune oare? Nimic in plus fata de ceea ce spunea cu putin timp in urma reputatul academician Florin Constantiniu, intr-un numar din „Historia: „...in urmatorii 50 de ani, nu mai e nimic de asteptat de la el (poporul roman - n.a.). Aceeasi vegetare resemnata si nauca". Si atunci, oare noua, celor de azi, nu ne mai ramane sa spunem nimic altceva decat ceea ce zicea inteleptul latin: „Vae victis!"? Eu intreb, nu concluzionez. A concluziona inseamna implicit a si accepta totul ca pe o fatalitate.

NICOLAE BALINT

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a536-Naufragiati-intre-doua-lumi-Mankurtizarea-romanilor.aspx