Elena Chirita - Interviu cu Presedintele Academiei Române, acad. Ionel Haiduc




Promovarea modelului de societate construita pe rasturnarea valorilor

„Consecintele nu pot fi decat nefaste. Solutia ar fi stimularea "meritocratiei" (...) Reprofesionalizarea va surveni atunci cand oamenii vor fi cautati si promovati pentru competenta lor si nu dupa alte criterii....."

           Interviu cu Presedintele Academiei Romane, acad. Ionel Haiduc

Acad. Ionel Haiduc, membru titular al Academiei Romane, chimist, doctor in chimie, profesor la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca; Academia Europeana (London) - membru ales; Academia de Stiinte a Republicii Moldova -Membru de Onoare; Hungarian Academy of Sciences – Membru de Onoare; Montenegrin Academy of Sciences – Membru corespondent; Göttinger Akademie der Wissenschaften – Membru corespondent; Leibniz Sozietät der Wissenschaften, (fosta Academie de Stiinte a RDG) Berlin – membru. Carti publicate: Introducere in chimia ciclurilor anorganice, Editura Academiei, Bucuresti, 1960 (tradusa in limba poloneza, 1964); The Chemistry of Inorganic Ring Systems (2 vols.), Wiley-Interscience, London, New York, 1970; Chimia compusilor metalorganici, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974; Basic Organometallic Chemistry (cu J.J. Zuckerman), Walter de Gruyter, Berlin, New York, 1985 (tradusa in limba greaca, 1990); The Chemistry of Inorganic Homo- and Heterocycles (2 vols.) (cu D.B. Sowerby), Academic Press, London, New York, 1987; Organometallics in Cancer Chemotherapy (2 vols.) (cu C. Silvestru), CRC Press, Boca Raton,  Florida, USA, 1990, 1991; Supramolecular Organometallic Chemistry (cu F.T. Edelmann), Wiley-VCH, Weinheim, 1999. A scris mai mult de 340 articole stiintifice in reviste de specialitate.

Cercetarea romaneasca pune prea putin accent pe stiintele vietii

-    Domnule academician, se spune ca multe generatii de studenti regretau momentul in care prelegerile profesorului Ionel Haiduc luau sfarsit. Acum, elevii si studentii ajung ocazional la cursuri, iar cand ajung se evidentiaza prin violenta verbala sau fizica manifestata fata de colegi si profesori. Credeti ca libertatea, la care am ravnit aproape jumatate de secol, a venit brusc si nu ne-a gasit cu potentialul mental necesar pentru a ne adapta unei societati normale?  

-    Cred ca imi reuseau unele prelegeri, dar nu sunt convins ca totdeauna. Mi-a placut sa predau si uneori eram multumit cand simteam ca studentii "absorb" ce le spun. O prelegere este ca un spectacol, si chiar fara aplauze iti dai seama cand ai succes. In privinta studentilor de astazi cred ca nu trebuie sa generalizam situatiile izolate, chiar daca nu sunt putine. Am si exemple pozitive. Zilele trecute am fost invitat de studentii Facultatii de Chimie din Cluj sa prezint o expunere in cadrul conferintei pe care asociatia lor a organizat-o sub genericul „Studenti pentru studenti”. Am avut o sala plina. Si am vazut studenti entuziasti pentru ceea ce faceau, manifestau curiozitate, pasiune, interes si erau fericiti sa comunice rezultate ale participarii lor in activitatea de cercetare din facultate, in sesiunea organizata in cadrul conferintei.

-    Filozoful si istoricul nord-american, Will Durant, cunoscut pentru lucrarea sa, „Istoria Civilizatiei”, spunea: "Civilizatia incepe cu ordinea, creste cu libertatea si moare cu haosul". Daca ar fi sa ne raportam la acest citat, in ce etapa  ne aflam?

-    Eu nu sunt filosof, dar cred ca ne aflam undeva in centrul acestui triunghi. Avem din fiecare cate ceva si sper ca situatia sa nu se incline intr-o directie nedorita.

-    Ca elev si student, ati cunoscut atat sistemul de invatamant din timpul Monarhiei, cat si educatia scolara de tip sovietic. Daca vi s-ar solicita sa creati un model de invatamant, construit prin suprapunerea celor doua sisteme amintite, ce ati  imprumuta din fiecare epoca?

-    Am prins prea putin din educatia din timpul Monarhiei, adica primele patru clase primare dinainte de "reforma invatamantului" din 1948. Daca eliminam politizarea invatamantului din perioada comunista, ramane totusi un fond de scoala serioasa, mai ales la disciplinele stiintifice. Pentru sovietici educatia si cercetarea stiintifica erau o chestiune de "viata si de moarte", fara de care nu puteau conta pe supravietuire. Sistemul s-a prabusit totusi, dar nu din cauza deficientelor in educatie. In orice sistem, invatamantul necesita competenta din partea celor care predau, interes sau cointeresare din partea celor care studiaza si o cale de a gasi conlucrarea dintre cele doua categorii.

-    Ati fondat un nou domeniu stiintific – chimia supramoleculara organometalica. Toata cariera profesionala v-ati legat-o de studiul chimiei, de cercetare. Ce a insemnat pentru mediul academic romanesc, aparitia savantei Elena Ceausescu, in anii ’70, ’80?

-    Este mult spus ca am fondat un nou domeniu. Acesta exista, eu l-am pus doar in evidenta printr-o carte „Supramolecuar Organoemtallic Chemistry”, scrisa in colaborare cu profesorul Frank Edelmann de la Magdeburg. Este adevarat ca intr-o recenzie dintr-o revista americana autorul a scris „Chimia supamoleculara organometalica nu a existat ca disciplina distincta pana la aparitia cartii lui Haiduc si Edelmann”, dar cred ca a exagerat putin. Elena Ceausescu nu a fost nici chimista, nici savanta. Prin pozitia pe care a ocupat-o a facut mult rau mediului academic romanesc fiindca impiedeca afirmarea cercetatorilor romani in lumea stiintifica.

Masificarea invatamantului superior

-    Regretabil este, domnule profesor, ca, si in zilele noastre, cu foarte mare usurinta, se acorda titluri universitare unor persoane care, la o examinare mai riguroasa, nu ar lua nota de trecere nici pentru ciclul gimnazial. Sunt semnalate si multe cazuri de plagiat. Are Academia instrumentele necesare pentru eradicarea acestui fenomen nociv care genereaza o mare  degringolada in opinia publica?  

-     Nu, Academia nu are nici misiunea, nici mijloacele necesare eradicarii acestui fenomen. Plagiate exista peste tot, si „la case mari”. Necazurile provin la noi, cred, din masificarea prea brusca a invatamantului superior romanesc, masificare scapata de sub control, necesara, dar realizata inainte de a exista toate conditiile necesare pentru a o sustine.

-    Lipsesc resursele economice sau vointa politica, pentru a sustine excelenta?

-    Exista cate ceva din fiecare, dar nu suficient.

-    Domnule profesor, care pot fi consecintele pe termen lung ale promovarii modelului de societate construita pe rasturnarea valorilor? De unde, de la cine ar trebui sa vina solutia pentru eradicarea mediocritatii? In cati ani, vedeti posibila o reprofesionalizare a Romaniei?

-    Consecintele nu pot fi decat nefaste. Solutia ar fi stimularea "meritocratiei" - poate cuvantul nu place. Reprofesionalizarea va surveni atunci cand oamenii vor fi cautati si promovati pentru competenta lor si nu dupa alte criterii. Cati ani ? Cine poate sti?

-    In calitate de presedinte al prestigiosului for al oamenilor de stiinta si de cultura ai tarii, cum apreciati perspectivele stiintei romanesti?

-    Judecand dupa felul in care stiinta romaneasca se afirma tot mai mult in viata stiitifica internationala, prin ceea ce se face in tara si prin colaborari internationale, eu sunt optimist. Am mai spus ca in cercetarea romaneasca exista insule de excelenta inconjurate de o mare de mediocritate. De ritmul in care aceste insule s-ar extinde, depinde locul pe care contributia romaneasca il poate ocupa in stiinta universala.

-    Care este specificul cercetarii stiintifice in Romania fata de tarile din Uniunea Europeana, Statele Unite ale Americii, China sau Japonia, de exemplu?

-    In tarile avansate cercetarea avansata se indreapta mai ales spre stiintele vietii, concentrand multe mijloace si resurse umane, de fapt domeniile interdisciplinare care concureaza in aceasta directie: biochimie, biofizica, medicina etc. Noi "defilam" inca cu stiintele traditionale, cu realizari in fizica, matematica, chimie, domenii in care se fac lucruri interesante si de prestigiu. Nu lipsesc nici la noi, in insulele de excelenta de care vorbeam,  preocupari si realizari in domeniul stiintelor vietii, dar este prea putin.

Ruptura dintre oamenii de stiinta si oamenii politici

-    Tranzitia de la sistemul comunist la cel al unei societati moderne, spre capitalismul mult visat inainte de 1989, a dezvaluit prea multe vulnerabilitati pentru Romania. De 23 de ani orbecaim, cautand nu drumul corect, ci busola dupa care ar trebui sa ne orientam. Ce ii impiedica pe oamenii politici sa apeleze la oamenii de stiinta, pentru elaborarea unor strategii viabile?

-    Ruptura dintre oamenii de stiinta si oamenii politici nu este totala, dar are o cauza obiectiva. Oamenii politici sunt limitati la termene bine definite, au la diapozitie doar timpul dintre doua procese electorale si trebuie sa rezolve probleme pe termen scurt. Oamenii de stiinta au continuitate, poate chiar permanenta, de exemplu: institutiile, printre care si Academia Romana, si pot vedea si aborda mai bine problemele pe termen mediu si lung. De aceea este foarte necesar dialogul si conlucrarea dintre cele doua categorii. Toti au de invatat unii de la altii si trebuie sa se intalneasca. Academia Romana promoveaza aceasta idee si organizeaza in cadrul sau dezbateri stiintifice in colaborare cu autoritatile. Exemple recente sunt dezbaterile despre noua constitutie sau despre planificata regionalizare, la care au participat seful statului, primul-ministru, presedintii celor doua camere ale parlamentului s.a..

-    Fiecare guvern postdecembrist a avut ca prioritate incheierea de  parteneriate cu sindicatele, dar n-am auzit niciodata, in 23 de ani, de vreun parteneriat, pe termen lung, cu Academia Romana, cu  mediul  academic. Cum va explicati aceasta pozitionare a oamenilor politici?

-    Ba da! Academia a participat la elaborarea Strategiei Nationale in legatura cu integrarea europeana, la Pactul pentru Educatie si la alte proiecte, dar o face fara multa publicitate; in mod pragmatic, fara sa incerce a castiga ceva in ochii publicului.

-    Daca, maine, Guvernul Romaniei ar apela la Academia  Romana pentru elaborarea unei strategii care sa aiba ca obiectiv iesirea din criza economica si sociala, o strategie pentru decolarea rapida a Romaniei spre progres, care ar fi  cele cinci prioritati pe care le-ati recomanda?

-    Eu nu sunt competent sa dau asemenea recomandari de unul singur. Avem in Academia Romana institute de stiinte economice si de stiinte sociale cu oameni priceputi care, pusi sa gandeasca o strategie, ar putea sa-si aduca o contributie semnificativa.

Cine poate schimba Romania

-    Acest interviu va fi citit de catre romanii stabiliti in afara granitelor. Multi dintre ei ar dori sa faca ceva util pentru tara de origine. Ce mesaj ati dori sa le transmiteti?

-    Am intalnit studentii romani din strainatate si am inteles ca ei pot schimba Romania, revenind in tara sau colaborand cu cei care lucreaza in tara. Ei pot aduce nu numai cunostinte noi si o experienta bogata ci mai ales o mentalitate noua si – de ce nu – un plus de moralitate. Mesajul pe care vreau sa-l transmit este simplu: nu uitati tara parintilor si fratilor; oriunde ati fi, tot romani sunteti!

NOTA REDACTORULUI

  "Sa nu ne mai facem inima rea si spaima gandindu-ne ca lumea romaneasca ar fi mai stricata decat altele. Nu; neamul acesta nu este un neam stricat; e numa nefacut inca, nu e pana-acuma dospit cumsecade." I..L. Caragiale



Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a5209-Elena-Chirita-Interviu-cu-Presedintele-Academiei-Rom226-ne-acad-Ionel-Haiduc.aspx