...NIHIL NISI BENE!

Corneliu LEU



Tocmai meditam la niste concluzii privind sechelele redegismului ca prioritar dezvoltator de teorie marxist-leninista si cu practica unei integrari in CAER favorizatoare celor care ridicasera zidul Berlinului, cand o declaratie a presedintelui Romaniei a venit sa distraga atentia dinspre mult discutata Doamna Merkel. Pentru ca, derutandu-ne cu obiceiul sau labil de a sari de la una la alta, presedintele sare de la scutul sau cam ruginit de astazi la reala Doamna de Fier, declarand in condoleante ca a fost un model pentru el.

N-am inteles!

Adica, n-am inteles de ce, cand  se stie prea bine ca: „de mortui nihil nisi bene”, tocmai Cotrocenii s-o vorbeasca de rau pe cea careia in mod bine meritat i se pregatesc mari funeralii.
Adica: cum, cea care a redresat marea economie engleza, a fost un model pentru cel care a distrus ce-a mai ramas, dupa vanzarea flotei, din parlita economie romaneasca?!... Adica: cum, marea ei politica de extindere democratica europeana a fost un model pentru meschinele incercari de intarire la noi a puterii personale?!
Gluma asta nu e nici reusita, nici nu se poate compara cu cea cand, in schimbul unei decorari somptuoase la Bukingam, lui Ceausescu i s-a bagat pe gat avionul acela vechi, de vreme ce nu vad de gatul presedintelui nostru vreun colan portughez pe care, la o adica, sa aiba grija Barosso sa i-l retraga.
Si, pentru ca evocam vremurile acelea cand Doamna de Fier isi transforma, vorba poetului: „porecla in renume”, sa amintim si ce spunea fostul presedinte comunist al R.D.G. dupa ce a fost detronat recunoscand ca asta se intamplase prin manevrele privind ceea ce Gorbaciov propunea a fi „Casa comuna europeana”: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala...” –spunea Honecker la 21 noiembrie 1990 in interviul acordat ziarului "Berliner Wochenpost",  considerand reunificarea Germaniei ca o contributie la construirea: “...Casei europene si, data fiind situatia actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG"...
Sa nu uitam ca acest interviu venea in urma tratativelor Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care au stabilit,            intre altele, noile sfere de influenta din Europa de Est si Balcanica, de aici decurgand, pesemne, alte naravuri pastrate in politicile europene dupa retragerea Doamnei de Fier din viata publica a continentului.
Asa ca iarasi ajungem la intrebarea cu modelul confundat, pentru ca una este sorgintea de fier a politicii ferm democratice si alta era destinatia acelei Case comune europene pentru care se considera sacrificat inaintasul RDGist al Doamnei Merkel.
Singura explicatie pe care o putem gasi, este ca, baiat sentimental fiind, presedintelui nostru  i-o fi jucat vreo festa memoria afectiva si si-a confundat sentimentele pentru britanica Tatcher, femeie de fier afirmata prin fermul spirit anticomunist al albionului, cu cele pentru redegista Merkel, un fel de „ersatz”, adica „surogat”, formata ca si el sub lamentarile lucide in materie de politici globale, pe care le exprima abilul lider redegist Honneker. Merkel, da, ii poate fi model si merita din partea lui toate exercitiile de admiratie putandu-i-se considera superioara in evolutia carierei cu sechele totalitariste. Fiindca, in vreme ce  Basescu e sechela unui Ceausescu impulsiv si gargaragiu in limbaj de lemn, sfarsind prosteste sub glonte, Merkel e sechela unui Honeker care a avut abilitatea sa supravietuiasca dand si interviuri analitice la adresa conspiratiei mondiale care l-a detronat, facand si aprecieri la adresa „Casei comune europene” pe care Doamna Merkel nu se sfieste sa o substituie adevaratei democratii europene.

Asta model, da!
Fapt pentru care ajungem la concluzia ca noi, care am constatat de mult ca avem un presedinte obisnuit in smecheria lui sa-ncurce borcanele, vedem acum ca a ajuns la ramolismentul de a incurca urnele.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a5151-NIHIL-NISI-BENE.aspx