MARANATA! VEGHEAZA!



 „…Cine este sfant sa se sfintesca si mai departe!”(Apoc. 22/11-b)



Augur, prin vremea-i intuit ce e mai bine,
Caci Dumnezeu mereu a tot vorbit prin tine!
Si azi te simti stingher in lumea de pacat,
Dar inca lupti mereu, ca sa ramai curat…
Ti-e vocea mai slabita, dar tot nestinsa,
Cand tii faclia de sfarsit inca aprinsa…
                                                                                           
                                                                             Prof. Dumitru Buhai

„Maranata” reprezinta expresia de salut si de incurajare, prin care se exprima triumful unei credinte profunde: „Domnul nostru vine!”(1 Cor.16/22), unde se foloseste expresia din limba aramaica: „marana, athah”). Acesta era salutul mieilor luminii, cum ii numesc pe crestinii ce isi asteapta Pastorul sa revina pe norii cerului, asa cum Ii descrie Ioan, apostolul, revenirea: „Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea ; si cei ce L-au strapuns…”(Ap.1/7).
Revenirea Mantuitorului este profetita si de profetul Daniel: „M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte, si iata ca pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui” (Dan.7/13).
Cuvintele Mantuitorului rasuna peste veacuri, cu speranta asigurarii ca El va veni; si nu va zabovi: „Si iata, Eu vin curand! Ferice de cel ce pazeste cuvintele proorociei din Cartea aceasta!”(Ap.22/7).
Maranata! Domnul nostru vine!...
Semnele venirii Sale le vedem la tot pasul… Auzim vesti de razboaie, un neam se scoala impotriva altui neam; si o imparatie impotriva altei imparatii, pe alocurea sunt cutremure de pamant, seceta si ploi potopitoare, foamete si boli, moarte si suferinte… Oamenii se urasc si se vand unii pe altii. Crestinii sunt urati si atacati. Mor oameni nevinovati. Copiii raman orfani. Frica si incertitudinea domneste in viata sociala, politica si religioasa. Au aparut prooroci mincinosi, iar oamenii isi aleg invatatori dupa placul lor, nu dupa voia lui Dumnezeu. Din pricina faradelegii, dragostea celor mai multi s-a racit (Matei 24). Traim niste vremuri apocaliptice, caci oamenii si-au intors fata de la Dumnezeu.
„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile diavolesti”( 1 Timotei 41).
„Rascumparati vremea, caci vremurile sunt rele! De aceea, nu fiti nepriceputi, ci intelegeti care este voia lui Dumnezeu”(Ef.5/16-17).  
„De aceea, sa nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji!”(1 Tesaloniceni 5/6).
„A veghea” (<lat. vigilae) este un verb ce are multe sensuri: „a sta treaz noaptea, a nu dormi, a ingriji de un bolnav (stand la capataiul lui), a pazi, a sta de straja, a fi atent la ceva, a pazi, a fi vigilent” etc.
Pentru a sublinia urgenta indemnului la o actiune activa si constienta, in fata realitatii revenirii curand a Domnului Isus, voi accentua sensul cuvantului „a veghea” de „a astepta ceva, a sta de garda, a fi atent, a fi pregatit, a fi gata”, ca sa nu fim luati prin surprindere, asa cum se desprinde din Psalmul 121/3:„Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul. Cel ce te pazeste nu va dormita”.
Pentru cel credincios „a veghea” mai inseamna si a se stradui din toate puterile, cu credinta si cu intelepciune, ca sa-si pazeasca viata curata si sa ajunga la fericirea eterna (Prov. 8/34), pentru ca scopul vietii lui este sa se pregateasca pentru intalnirea cu Dumnezeu (Isaia 21/11-12) si 52/8): „Iata glasul strajerilor tai rasuna; ei inalta glasul si striga toti de veselie, caci vad cu ochii lor cum Se intoarce Domnul in Sion”.
Credinciosul trebuie sa fie un strajer care vegheaza in intunericul apocaliptic al acestei lumi, dar fara sa fie coplesit de acesta.
De aici, putem desprinde trei invataturi fundamentale pentru viata credinciosului:

     I. Vegheaza, ca sa fii gata la revenirea Domnului.   

    1. In evangheliile sinoptice, indemnul la veghere apare intotdeauna, cand Domnul Isus concluzioneaza invataturile privitoare la vremurile de pe urma si la revenirea Fiului omului: „Luati seama, vegheati si rugati-va, caci nu stiti cand va veni vremea aceea. Se va intampla ca si cum un om a plecat   in alta tara, care isi lasa casa, da robilor sai putere, arata fiecaruia care este datoria lui si porunceste portarului sa vegheze. Vegheati dar, pentru ca nu stiti cand va veni stapanul casei: seara, la miezul noptii, la cantarea cocosilor sau diminneata. Temeti-va ca nu cumva, venind fara veste, sa va gaseasca dormind. Ce va zic spun tuturor: vegheati!”(Marcu 13/33-37; vezi si Matei 24/36-42, Luca 21).
Esenta invataturii si a indemnului Domnului Isus este : „vegheati dar, pentru ca nu stiti cand va veni Fiul omului!”.  
Pentru a fi mai bine inteles, Mantuitorul foloseste diferite comparatii din viata practica. In aceste ilustratii „vegherea” inseamna renuntarea la somnul spiritual, pentru ca „Fiul omului va veni ca un hot noaptea”(Matei 24/43), sau ca un stapan care se intoarce pe neasteptate in miez de noapte (Marcu 13/35-37)…
Credinciosul trebuie sa fie gata oricand, ca sa-L vada pe Fiul omului „venind pe un nor cu putere si slava mare”, uitandu-se „in sus”, asa cum Domnul Isus ne indeamna prin sfatul Sau de grija sfanta pentru noi, cand ne indeamna la veghere, caci izbavirea noastra se aproprie (Luca 21/20- 28).
„Vegheati dar in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate lucrurile acestea, care se vor intampla, si sa stati in picioare inaintea Fiului omului!”(Luca 21/36).
2. Pe paginile Bibliei, invataturile cu privire la revenirea Fiului omului sunt numeroase, iar apostolii au lasat lumina despre acest eveniment final in istoria omenirii. Lumina invataturilor si sfaturilor lor au razbatut prin ceata veacurilor, pastrandu-se vii si nealterate, ca sa ne dea hrana sufleteasca si sa ne racoreasca, inviorandu-ne, cand toropeala spirituala ne cuprinde sau aripile credintei dau semne de slabiciune si oboseala.
Este ca o apa de izvor ce-mi stampara setea dupa un drum greu, lung si obositor, printr-o pustietate uscata!... Primesc lumina si-mi intaresc credinta ca ma asteapta si pe mine, ca si pe tine, izbavirea si biruinta! Isus revine sau ma ia El, la Sine, pe mine!
„Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou, prin invierea lui Isus Cristos din morti, la o nadejde vie si la o mostenire nestricacioasa si neintinata, care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi.
Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! In ea, voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Cristos, pe care voi Il iubiti fara sa-L vedeti si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita, pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre”(1 Petru 1/3-9). Ce minunate si sfinte cuvinte de incurajare si invatatura ne-a lasat apostolul Petru!
Indemnurile la veghere si pregatirea pentru imtalnirea cu Mantuitorul este preluata si de Pavel, care scrie epistole catre primele bisericii crestine, subliniind necesitatea renuntarii la lucrurile legate de „noapte”, care ne-ar impiedicaa sa fim pregatiti pentru venirea Mantuitorului.
„Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracaticu paltosa neprihanirii!”(Efes.5/14)… Si „sa ne dezbracam dar de faptele intunericului; si sa ne imbracam cu hainele luminii”( Romani 13/12).  
3. In Apocalipsa, mesajul adresat de „Cel ce este Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma” avertizeaza biserica din Sardes si o indeamna la pocainta si veghere: „Vegheaza si intareste ce ramane, caci n-am gasit faptele tale desavarsite inaintea Dumnezeului meu”(3/2). „Iata Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si isi pazeste hainele”(16/15).

 II. Vegheaza, ca sa te feresti de ispitele zilnice.

Fiecare credincios traieste prologul marii victorii escatologice atunci, cand lupta impotriva ispitelor zilnice. Fiecare biruinta este o implinire a voii Celui ce ne-a adus de la moarte, la viata si a Carui intoarcere ar trebui sa o astepte fiecare credincios.
1. Domnul Isus Insusi a trecut printr-o lupta crancena in agonia din Ghetsimani, care a marcat preludiul luptei de la sfarsitul vremurilor. Implinind voia Tatalui, Mantuitorul a trecut victorios examenul.
Evangheliile sinoptice ni-L prezinta pe Domnul Isus ca un model de veghere. In Gradina Ghetsimani, EL i-a indemnat pe ucenici: „Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita”(Matei 26/41).
Acesta este un indemn pentru fiecare credincios, din toate timpurile, sa ramana statornic pana la sfarsit, pe calea credintei.
2. Indemnul la veghere si sa ne ferim de ispitele ce ne pandesc la orice pas il intalnim si in epistolele apostoluli Pavel. „Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va!”(1 Cor.16/13).  
Aceleasi indemnuri sunt repetate mereu de Pavel, pentru ca el dorea ca toti credinciosii sa fie biruitori.
3. Apostolul Petru stia bine ce inseamna infrangerea si ispita, dar stia ce iseamna si victoria asupra ispitei. De aceea, adresandu-se credinciosilor, ii indeamna la credinta, la veghere, la lupta impotriva pacatului: „Fiti treji si vegheati, pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa       inghita”(1 Petru 5/8).
Credinciosul trebuie sa vegheze in permanenta. El trebuie sa fie gata oricand sa marturisesca despre credinta sa, gata sa faca fapte alese, gata sa se jertfeasca, gata sa plece spre locul fericirii eterne…

III. Vegheaza – petrece „noaptea” in rugaciune…

Rugaciunea este o mare putere de nobilare, de intarire, de curatire a sufletului. Ea este aspiratia si respiratia sufletului nostru. Cand ne rugam avem audienta la Dumnezeu si primim de la El iertarea pentru greseli, mangaiere sufleteasca, bucuria mantuirii si puterea sa ne impotrivim ispitelor, veghind asupra pasilor nostri, asupra gandurilor si actiunilor noastre, in raport cu semenii nostri.
Modelul rugaciunii noastre sa fie Domnul Isus, care S-a rugat mult, incluzandu-ne in rugaciunile Lui si pe noi, cei care traim in acest secol cu o lume confuza si tulbure, bajbaind in noaptea lepadarii de credinta si rugaciune catre Dumnezeu. Mantuitorul i-a invatat pe ucenicii Lui cum sa se roage si a lasat modele de rugaciune pentru urmasi.
„… ci tu, cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa; si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati.
Cand va rugati sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun aceleasi vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei, caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta, mai inainte ca sa-I cereti voi. Iata cum trebuie sa va rugati:
Tatal nostru, care esti in ceruri! Sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in Cer si pe Pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne lasa in ispita, ci izbaveste-ne de cel rau, caci a Ta este imparatia, si puterea si slava in veci. Amin!”( Matei 6/6-15).
Rugaciunea este arma credinciosului. Este dialogul cu Dumnezeu si garantia victoriei impotriva duhurilor rautatii. In Scrisoarea catre Efeseni, 6/18, apostolul Pavel ne indeamna la rugaciune intensa si continua: „Faceti in toata vreme, prin Duhul Sfant, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii”.
Pentru a avea  victorie deplina asupra ispitelor, avem nevoie de rugaciune. „Staruiti in rugaciune, vegheati in ea cu multumiri”(Col.4/2).
Sa ne rugam cu sinceritate, cu perseverenta si cu credinta! Asa S-a rugat Domnul Isus. El este modelul nostru de credinta, de umilinta, de ascultare si de rugaciune.
A veghea inseamna a fi treaz, a fi strajer la  datorie, a fi un luptator neinfricat impotriva ispitelor si pacatului. Prin citirea Cuvantului lui Dumnezeu, prin rugaciune sipost, avem asigurarea biruintei asupra pacatului si asupra ispitelor de tot felul.
Vegherea trebuie sa fie o caracteristica a crestinului aflat in asteptarea revenirii glorioase a Domnului Isus.
„Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintelor Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare, pentru voi, si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.”(2 Petru 3/9).
„Deci,fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu…?” (2 Petru 3/11-12).

Domnul nostru vine! Maranata! Vegheaza…
Credinciosii: Biserica aleasa a lui Cristos, mieii lui Dumnezeu vegheaza si asteapta Ziua, cand Domnul Gloriei va reveni si vom intra pe porti in Cetate. Pana atunci, sufletul crestinilor sfintiti de Dumnezeu asteapta revenirea Printului Pacii, a Mantuitorului sufletelor lor, care le spune: „Da, Eu vin curand. Amin! Vino, Doamne Isuse!”

*    

Misterul vietii

Privesc in jurul meu si-s cuprins de-un sfant mister,
Ce ma inunda, imi da bucurie si ma atrage la Cer!  
Vantul adie si canta, soarele zambeste si-mi da viata,
Ca sa ma bucur de cantecul pasarilor dis-de-dimineata.

Pacea si dorul din sufletul meu refac echilibrul divin;
Si-nteleg ca sunt creat si eu sa traiesc un ciclu de mit:
M-am nascut, am trait credincios si-n pamant eu revin,
Dar sufletul meu salvat de Isus va zbura in Cer, fericit!
*

  Fa-ti timp!...

Fa-ti timp de rugaciune,
In zori de dimineata!...
Fa-ti timp de rugaciune,    
In fiecare zi din viata!

Si seara, la culcare;
Si ziua, neincetat,    
Gaseste-ti alinare   
In ruga, necurmat!

Rugaciunea-i rasuflare
Din duhul sufletului tau
Si-o sfanta apropiere
De Cer, de Dumnezeu!                      
                                                                            
E-mail:ProfBuhaiD@aol.com
Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a5145-MARANATA-VEGHEAZA.aspx