OK-ul si dresajul


 
Maria Diana Popescu     

E totul bine? Intreb. E OK, mi se raspunde. Aud de zeci de ori pe zi: ok, ok, ok... De la gradinita pina la mediul universitar, de la politician la carutas, in toate sectoarele vietii, toata lumea se exprima cu suflul occidental al inversarii valorilor, problematizind relationarea ipseitatii cu alteritatea. Strident in atotprezenta, acest ok de care mi s-au strepezit urechile este expresia transmutatiei, a miscarii programate de „igienizare" a limbii romane cu antidot strain. Putini isi pun problema etimologiei acestui acronim, sinonim cu „in regula" sau „bine". Sa ne amintim de Caragiale care a ironizat intotdeauna exprimarea corupta. De unde a navalit acest OK? O poveste spune ca ok-ul vine din vremea sclavilor de pe plantatiile americane. La sfirsitul unei zile de munca, vechilul nota pe o tablita numarul mortilor: 0k (killed), 2k, 3k, 4k, si asa mai departe. O alta, spune ca in razboiul de secesiune din S.U.A., dupa o zi de batalie se afisau ranitii si mortii. Cind nu erau pierderi, la rubrica respectiva se afisa: 0k (killed). Preluind incarcatura unei zile bune in care n-a murit nimeni, ok-ul a fost perpetuat ca simbol al unor staril normale de lucru. Psihologul Jackues Sojcher afirma ca procesul comunicarii este de doua tipuri: banal sau violent, destinat prin dresaj celor multi (cazul OK-ului), si altul, destinat exceptiei, care conserva „distanta". Moda limbajului anglicist tulbura si la noi vorbirea corecta. E o greseala imensa sa marsam in continuare pe sacrificarea limbii si culturii romane de dragul multiculturalismului. Acest plan utopic si nociv pus in aplicare cu intentia de a anihila valorile traditionale ale popoarelor, a generat deja un fel de Turn Babel, distribuitor de marfa culturala de consum, asemenea „furculisionului" Coanei Chirita, fie ea din provincie sau din Capitala. Globalizarea a proiectat, in cadrul sau generos de instabilitate, pe linga alte orori, si credinta in iluzia unui comun general valabil, cu limbajul de plastic aferent. Lipsa de orizont a romanului, promovarea moralei de turma, tonul politic occidental, tonul financiar si cultural agresiv, ne-au facut vint spre capcane istorice de proportii.
Un fenomen asemanator a avut loc in a doua parte a secolului XIX-lea, pe atunci, necesar dezvoltarii unor domenii, cind limba romana a preluat foarte multe cuvinte din limba franceza si din latina clasica. Azi preluam de-a valma si fara trebuinta cuvinte si expresii din engleza, posturile de televiziune si de radio imi produc sila cu sloganul „we love to entertain you". Cui se adreseaza formula magica? In mod cert consumatorului de spectacole batjocoritoare. Nu peste mult timp vom vedea scris microprice pe geamul magazinelor. Deja vad o batrina cerindu-i comerciantului un kilogram de microprice proaspete. Jaful asupra patrimoniului national continua cu valorile spirituale. Se simte acut lipsa unui George Pruteanu si a unor capetele demne care sa doreasca aerisirea culturii noastre.
Cum s-a realizat infestarea masiva? Raspunsul sta in OK-ul dat transmutatiei si convertirii traditionalului in constiinta de turma. Contextul de extindere a mentalitatii sumbre si agresive, cumsecadenia europenizarii si cea a globalizarii, au plasat Romania strategic la periferie, supunind-o unui proces de uritire spirituala. Aceasta unitatea de fatada, acest plebism redus la acceptare, controlat de o forma de conducere bazata pe aplicarea sclaviei si a consumului exagerat, serveste transmutatiei de valori, schimbarii de anvergura in insasi temelia valorilor, punctul focal fiind tocmai politica de infestare a culturii si a limbii cu absurdul si comunul, ca valori. In comunicare, limba romana nu mai are mare insemnatate, desi „din vorbirea, din scrierea unui om se poate cunoaste gradul sau de cultura", spunea Eminescu. Nu va trece mult timp si vom constata ca cea mai mare parte a fondului nostru lingvistic provine din engleza. Ne confruntam cu extrem de ingrata ecuatie a supra-popularii limbii romane, care ameninta tot mai mult calitatea scrierii, a vorbirii si a comunicarii. Ni s-a cerut sa deschidem portile la perete. Sintem, iata, in voia invaziei, dominati economic si culturaliceste. Obiceiuri si expresii din cultura engleza si americana au invadat cultura si limbile multor popoare, dar nicio natiune nu cauta sa se apere impotriva bombardamentului toxic. Nu peste mult timp omenirea va avea un singur guvern si se va vorbi o singura limba. Se lucreaza intens cu usile inchise la aceste plan.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a5141-OK-ul-si-dresajul.aspx