2014: România sau Dacia?



Presedintele Partidului Social Democrat al Muncitorilor (PSDM), Miron Cozma, a declarat sambata, ca va candida la alegerile prezidentiale din 2014. El a afirmat, printre altele ca odata ajuns la Cotroceni vrea sa schimbe numele tarii, din Romania in “Dacia”. Sigur ideea nu e noua. Pe vremuri, scriitorul Pavel Corut, care scris o serie de romane despre o Dacie secreta, a cochetat cu aceasta idee in subsidiar. si fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar sustine frecvent in declaratiile sale de presa ca poporul roman este urmasul poporului dac, de fapt noi, romanii, suntem dacii. Cunosc foarte bine Zalmoxologia, un curent stiintific si istoric ce isi are radacinile in opera poetului national Mihai Eminescu si, mai ales, in cea a istoricilor BP Hasdeu si Nicolae Densusianu. Personal am facut parte in anii 90 din miscarea zalmoxiana si l-am cunoscut pe parintele Balasa, patriarhul de la Dragasani, care a dorit sa restaureze religia romanilor intr-o ortodoxie cu radacini spirituale in Zalmoxis. Am scris studii, editat carti si am participat la simpozioane pe tema dacismului si Zalmoxologiei. Opinia publica romaneasca cunoaste foarte putin acest curent cultural si istoric care este extrem de puternic, influent si bine structurat in anumite medii culturale si ale serviciilor secrete. Scriitorul Artur Silvesti, prin cartile sale, incerca sa redescopere ca o maieutica a Romaniei tainice si profunde, radacina sintetica intre ortordoxie, bizantinism, zalmoxism si dacism. Prietenul lui Nicolae Ceausescu, marele magnat si fost legionar Iosif Constantin Dragan a scris celebra carte “Noi, tracii”, prin care sustinea ca poporul roman este urmasul tracilor si a ramurii nordice: dacii. National-comunismul a incurajat aceste idei ca si protocronismul marelui Edgar Papu, tot fost luptator pentru adevar din perioada interbelica. Asa ca ideea lui Miron Cozma de a candida la presedintia Romaniei cu proiectul ca Romania sa-si schimbe numele in Dacia, nu e inedit si ar putea avea un neasteptat ecou intern si international. Denumirea de Romania a tarii e foarte tarzie. Principatele romane se numeau in evul mediu: Modova, Valahia si Transilvania. Abia cronicarii Ureche si Costin in secolul XVII au aratat in scrierile lor ca “de la Ram ne tragem”. De aici si denumirea de Romania a proiectului national pasoptist. Peste aceste idei de la 1848 se mai adauga si ideea bizantina, ca locuitorii Bizantului se numeau “romei”, adica de la Roma (de fapt Roma era Constantinopol n. red.) si dupa caderea Constantinopolului sub turci la 1453, grecii refugiati in Tarile Romane se considerau urmasii acestora. Asa ca, si romanii ortodocsi au consderat denumirea de Romania ca tara locuita de “romei”, adica cei ce s-au refugiat din Bizant. Aceasta ultima teorie e mai putin plauzibila decat proiectul pasoptist sprijinit de masoneria europeana si Franta de a se creea un stat intre Dunare si Carpati, cu numele de Romania de la firescul “Ram”, adica Roma latina, bine promovata in acest sens de scoala Ardeleana in secolul al XVIII-lea. In perioada premergatoare crearii statului roman modern, reprezentantii romanilor din cele doua principate la Adunarile Ad-Hoc din 7 octombrie 1857 (Moldova) si 8 octombrie 1857 (Tara Romaneasca) cereau unirea principatelor intr-un singur stat cu numele de Romania. Cu toate acestea, marile puteri europene intrunite la Convetiunea de la Paris din 1858 nu au fost de acord cu aceasta cerere. Astfel in “Conventiunea pentru organizarea definitiva a Principatelor Dunarene ale Moldovei si Valahiei”, se stipuleaza ca cele doua principate se vor numi PRINCIPATELE UNITE ALE MOLDOVEI SI VALAHIEI (PRINCIPATELE UNITE ROMANE). In anul 1862, la data de 24 ianuarie, parlamentul unic (Adunarea Generala formata prin contopirea celor doua Adunari Elective), in prima sa sedinta, a aprobat proclamatia prin care statul roman prelua denumirea oficiala de Romania. Denumirea este pastrata si precizata si in articolul 1 al Constitutiei din 1 iulie 1866: “Art. 1 – Pricipatele Unite Romane constituiesc un singur stat indivizibil, sub denumirea de Romania.”

In ultimii ani, datorita confuziei impuse intentionat de catre mediile de informare occidentale si legislatia europeana intre romani si rromi sau intre Romania si Rromania, ca “tara tiganilor” (cu complicitatea ministrilor Petre Roman si Andrei Plesu din guvernarea CDR), s-ar putea ca in 2014 ideea schimbarii denumirii tarii in Dacia la alegerile prezidentiale sa aiba o miza si un impact real in opinia publica. Sa nu uitam ca umanistii secolului XVI din Europa numeau cele trei Tari Romane ca Dacia, asa cum apare pe toate hartile epocii, fapt ce l-a insufletit pe Mihai Viteazul sa le uneasca sub un singur sceptru la 1600, intr-o singura tara cu numele, in unele cancelarii vestice si harti occidentale, de DACIA.

Ionut Tene

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a5065-2014-Rom226-nia-sau-Dacia.aspx