Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu si Parintele Arsenie Boca


 
Motto: “A tacea si a nu da adevarul pe fata inseamna a-l trada” (Sf. Teodor Studitul, apud. arhim. Athanasie Dinca, M-rea Caldarusani).
 
Daca despre intalnirea dintre parintele Benedict Ghius si Olga Greceanu stau marturie manuscrisele ei aflate in arhiva “Benedict Ghius” , despre intalnirea ei cu  “cel mai mare duhovnic al veacului trecut” (pr. N. Streza, Marturii despre Parintele Arsenie Boca, Ed. “Credinta stramosasca”, 2009, p.442) nu avem decat un mic indiciu strecurat de Parintele Arsenie Boca intr-una din predicile sale de la Manastirea Prislop, unde fusese mutat de mitropolitul Nicolae Balan (1882- 6aug.1955) ca sa-l mai scape de prigoana mercenarilor ocupantului sovietic. Este destul de plauzibil sa plasam intalnirea pictoritei Olga Greceanu cu parintele Benedict Ghius  in perioada celor catva ani  post-belici in care fratele Sandu Tudor (martir al inchisorilor comuniste, calugarit in 1948 la M-rea Antim cu numele de Agaton) a organizat conferintele asa numitului grup al “Rugului Aprins”, grup de 17 persoane arestate zece ani dupa incetarea conferintelor, in virtutea principiului de baza al injustitiei comuniste: legea penala pedepseste retroactiv fapte, care la data savarsirii lor, nu erau considerate ca infractiuni. Inca din 10 ianuarie 1945 directorul ziarelor “Adevarul” si “Dimineata” (1) scria ca “principiul neretroactivitatii” nu trebuie luat in seama, fiind o “fictiune juridica” (v. E. Socor in “Curierul”, apud. Gh. Vladutescu, Neconventional, despre filozofia romaneasca, Bucuresti, 2002, p.175). La modul acesta cat se poate de limpede, comunistul E. Socor preciza chiar din timpul guvernarii generalului Nicolae Radescu infatisarea asa-zisei “legalitati” in care “calaii harnici” ai Brigazii Mobile actionau nestingheriti de nimeni din Comisia Aliata de Control, fiindca aici “puterile occidentale delegasera sovieticilor majoritatea competentelor” (v. Vasile Valentin, in Dictionar de istorie a Romaniei, Bucuresti, Ed. Meronia, 2007, p.97).
 
La Prislop, la o slujba despre Invierea fiului vaduvei din Nain, Parintele Arsenie Boca a facut o referire la una dintre conferintele Olgai Greceanu din perioada Rugului Aprins (1945-1948) fara a o numi in mod explicit. Ca este vorba de Olga Greceanu am putut constata dupa citirea manuscrisului nr. 830 - pe care celebra pictorita si conferentiara l-a incredintat, impreuna cu alte zeci de manuscrise, Parintelui Benedict Ghius (1904-12 iunie 1990). Manuscrisul nr. 830 a fost publicat de parintele Ignatie Grecu in volumul Olgai Greceanu, Meditatii la Evanghelii (2) pe care l-a ingrijit, confundand din pacate smerenia (anonimatului) cu responsabilitatea bunei editari care implica iesirea din anonimat a celui care se ocupa de tiparirea unor manuscrise ascunse de urgia luptei de clasa a regimului comunist mentinut pana in decembrie 1989 printr-o permanenta teroare. Fiindca unul dintre nesperatele evenimente editoriale ale anului 2010 a fost chiar publicarea predicilor Olgai Greceanu in volumul ingrijit de acest calugar de la Manastirea Cernica.
 
Prin editarea manuscriselor Olgai Greceanu (1890-16 nov. 1978) la circa sase decenii dupa redactarea lor, cititorii au putut afla continutul celor 47 de predici tinute prin bisericile bucurestene de autoarea romanului Pe urma pasilor Tai, Iisus (Editura ziarului Universul, Bucuresti, 1940) care avea ingaduinta a doi patriarhi, Nicodim Munteanu (1864-27 febr.1948) si Justinian Marina (1901- 26 marie 1977), sa expuna in biserici hermeneutica ei la Sfanta Scriptura.
 
La fel, evenimentul editorial care a marcat trecerea anului 2011 a fost - cu siguranta - publicarea (dupa jumatate de secol!) a celor opt volume in manuscris aflate la Biblioteca Sinodului cuprinzand Dictionarul biblic scris si ilustrat de Olga Greceanu (3) pe 2230 de file, eveniment de care nu stim insa cine s-a putut bucura, dat fiind ca pretul celor trei volume (vol. I, A-E; vol. II, F-M, vol. III, N-Z) este de 856,50 lei (cam 190 euro). Or, se stie bine ca pensia minima, de cca 70 euro, o primesc atit de multi pensionari romani, incat numarul acestora pare devenit “secret de stat”,  pentru statisticile europene furnizandu-se o cifra medie de 179 euro/luna care ar reprezenta media pensiilor platite din bugetul Romaniei, tara  in care 51% din locuitori traiesc in sate cu populatia imbatranita.
 
Spre a fi ferit de confiscarea sa de catre Securitate, manuscrisul cel voluminos al Dictionarului biblic cuprinzand 500 de desene ale faimoasei pictorite si 1400 de articole se pare ca a ajuns la Patriarhul Justinian in 1963, cand Benedict Ghius era fara de vina dupa gratii, din 1958 arestat in lotul lui Sandu Tudor (devenit ieroschimonahul Daniil), pe motiv ca inainte cu un deceniu a purtat “discutii antidemoctratice” in care “aratau ca nici o schimbare omeneasca nu se poate face decat numai prin credinta” (v. Radu Ciuceanu, Biserica ortodoxa sub regimul comunist, Bucuresti, 2001).
 
Pe aceleasi considerente au ajuns in Biblioteca Patriarhiei (la inceput prin filozoful Alexandru Dragomir, apoi printr-un preot de la Biserica Otetari) cartile de domeniul religiei cumparate de filozoful Mircea Vulcanescu, asasinat in octombrie 1952 in inchisoarea din Aiud, unde avea sa fie omorat de iubitorii democratiei populare  si ieromonahul Daniil de la Rarau, zece ani mai tarziu.
 
In Meditatii la Evanghelii (Ed. Sofia, Bucuresti, 2010) s-au publicat treizecisisapte de predici ale Olgai Greceanu pastrate de Parintele Benedict Ghius si zece predici ramase in arhiva Olgai Greceanu. Manuscrisul nr. 830 poarta titlul Cele trei invieri si explicatia lor simbolica  si se poate citi la p.88-91. Conferentiara (4) observa ca cele trei minuni de inviere (a fiicei lui Jair, a fiului vaduvei din Nain si a lui Lazar) sint realizate de Iisus in chip diferit, ca ele se deosebesc intre ele ca timp, ca loc si ca situatii, avand fiecare sensul ei simbolic, pe care apoi l-a detaliat.
 
Cum este mai greu de crezut ca manuscrisul nr. 830 al Olgai Greceanu a ajuns sa fie citit de Parintele Arsenie Boca, si cum din dosarul de Securitate al faimosului staret de la Sambata de Sus s-a aflat ca acesta a facut cateva drumuri prin capitala insotind-o pe Domnita Ileana, putem mai degraba presupune ca staretul Manastirii Brancoveanu a ajuns si el la Manastirea Antim cand, in cadrul conferintelor gruparii “Rugului Aprins”, a vorbit Olga Greceanu. Probabil chiar despre Cele trei invieri.
 
Antonie Plamadeala isi amintea cum Parintele ieromonah Arsenie Boca (cel care a prorocit instaurarea terorii comuniste precum si schimbarea de regim din decembrie 1989 spunand ca “serpi veninosi vor stapani tara multa vreme”) tinea la Sambata de Sus “conferinte de initiere crestina si de initiere in rugaciunea tisihastaa in paralel cu cei din Bucuresti” (Amintirile Mitropolitului A. Plamadeala, Ed. Cum, Bucuresti, 1999). Era chiar perioada in care staretul de la Manastirea Brancoveanu reinviase “cu viata si cu propavaduirea, duhul Filocaliei (5) in viata poporului nostru” (apud. profesorul Dumitru Staniloaie, Prefata si Dedicatie in vol. al III-lea al Filocaliei, Sibiu, Tipografia Arhidiecezana, 1948). De fapt, pe langa conferintele de initiere crestina, Parintele Arsenie Boca schimbase in zece ani (1939-1940) aspectul Manastirii: renovase cladirile, contribuise la completarea picturii bisericii (renovata prin anii treizeci de Zahiu Raiciu, pictor care restaurase si pictura bisericii Galata din Iasi) reproiectase parcul din jurul  Manastirii Brancoveanu, infiintase in 1940 un atelier de pictura care mai exista si azi. In noiembrie 1948, staretul de la Sambata de Sus a fost mutat de Mitropolitul N. Balan la Manastirea Prislop (6).
 
In octombrie 1949, la predica sa despre fiul vaduvei din Nain parintele Arsenie spusese la Prislop ca “cineva a bagat de seama ca Iisus a inviat cei trei morti asa: pe unul in casa, pe al doilea in drum spre groapa si pe al treilea din groapa, dupa patru zile” (v.Parintele Arsenie Boca, Viata si viata vesnica in vol. “Cuvinte vii”, Deva, 2006, p.124), lasand a se intelege ca este vorba de Olga Greceanu.  Dar, spre deosebire de Olga Greceanu interesata de gandirea simbolica ascunzand semnificatia diferita a celor trei invieri, Parintele Arsenie isi continua predica din 10 octombrie pe ideea ca Iisus “putea sa opreasca moartea”, fiindca la noi Iisus a venit “cu propria sa inviere din morti” (Viata si viata vesnica),  numai ca El n-a vrut invierea trupului, ci invierea sufletului.
 
Scos in mod abuziv din preotie in mai 1959 de cei care l-au tot inchis T(fara verdictul niciunui proces) in iulie 1945, in 1946, apoi trei luni in perioada Sfintelor Pasti 1948 - august 1948, l-au inchis abuziv paisprezece luni la Canalul Mortii intre ianuarie 1951si martie 1952, l-au anchetat de Rusalii 1953, l-au arestat si schingiuit sase luni intre 20 sept. 1955 si aprilie 1956, l-au anchetat in toamna anului 1963 si l-au chinuit de cate ori au poftit fara sa dea socoteala la nimeniA, Parintele Arsenie Boca a prevazut prigoana si moartea martirica (7) pe care avea sa le indure din partea regimului de teroare exercitata fara pauza sub comanda ideologilor  comunisti (v.Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere in duh si viziune filozofica, sau Parintele Arsenie Boca si Nae Ionescu, in rev. ‘Acolada”, Nr. 12/63, decembrie 2012, anul VI, p.7; http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabeaVS-Boca-Nae3.htm ).
 
In acel text in care face referire la conferinta Olgai Greceanu despre cele trei minuni de inviere, Parintele Arsenie Boca (1910-28 nov. 1989) a mai consemnat ca Iisus n-a oprit de tot moartea fiicei lui Jair, a fiului vaduvei din Nain si a lui Lazar, ca ei mai pe urma, dupa niste ani, au murit. Fiindca nu o inviere la viata obisnuita dorea Iisus, ci  o inviere fara de moarte, o inviere a sufletului, ca urmare a unei transformari profunde, prin “convertirea omului la Dumnezeu” (Parintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, p.124). Unei maicute suferinde, Parintele i-a scris ca “prin seceta sufleteasca au trecut si sfintii, a trecut si Iisus pe Cruce, cand a zis despre parasire, dar nimeni n-a fost parasit. Uscaciunea sufleteasca nu e o deznadejde, ci e una din nevointele cele fara de voie” (Alte marturii despre Parintele Arsenie Boca, vol. III, Fagaras, Ed Agaton, 2008, p. 106). Olga Greceanu, careia nici un istoric de arta televizat cu asiduitate in comunism  si nici un ziar nu i-a anuntat trecerea pe taramul de dincolo (cu pensula in mana, la 16 nov. 1978), se pare ca a fost daruita cu o credinta lipsita de momente de “uscaciune sufleteasca”. Trecuta de optzeci de ani, pictorita facea “in agora” educatie religioasa (intr-o perioada agresiv atee), prin exemplul momentelor ei de extaz in rugaciune. Atunci fata ii radia de fericire. Se ruga in genunchi, spijinita de un copac din marginea trotoarului, in mijlocul capitalei, vara, pe bulevardul I.G.Duca pe care studenti in vacanta mergeau spre Gara. Poate mai mult de aceea, decat din cauza subiectului religios al picturilor ei monumentale, ideologii comunisti au folosit mult var sa-i acopere frescele din gara Baneasa (fosta Mogosoaia), de la Primaria Banu Manta sau de la Primaria Amzei.
 
Note: 1. Fiul lui Emanuel Socor (director si coproprietar al ziarelor “Adevarul” si “Dimineata”), Matei Socor devenise director al Radiodifuziunii Romane. Desigur dupa indepartarea poetului Vasile Voiculescu (1884 –26 apr.1963), devenit la 74 de ani martir al inchisorilor comuniste, fiind arestat in asa-zisul lot al “Rugului Aprins”. Interesant este ca un wikipedist cu mai multe pseudonime (Alexandru Tender/MyComp) din grupul mafiot care a pus mana pe Wikipedia.ro, indepartand instantaneu categoria de “martir al inchisorilor comuniste” pusa de mine, a motivat ca “nu exista asemenea categorie”.
 
2. Olga Greceanu, Meditatii la Evanghelii, Ed. Sofia, Bucuresti, 2010, sub ingrijirea probabila a calugarului Ignatie Grecu de la Manastirea Cernica; prefata, date bibliografice si referinte critice de prof. univ.dr. Adina Nanu.
 
3.Olga Greceanu, Marturie in cuvant si chip. Vocabular al credintei si vietii spirituale (3 vol.), Bucuresti, Ed. Institutului Biblic, 2011; editie ingrijita intre 2007 si 2011 de artista Iuliana Mateescu, detinatoarea arhivei Olgai Greceanu; cuvinte insotitoare de pr. Policarp Chitulescu  si de pr. prof. Ioan Chirila de la Cluj. Pretul:  856,50 lei noi.
 
4. Iata ceva despre conferentiara Olga Greceanu din amintirile unuia dintre preotii arestati in lotul “Rugului aprins”, scapat cu viata din puscariile lui Nicolski/Grumberg/Nicolau (trecut de la Brigada Mobila in esalonul de conducere al  Securitatii pentru vreo 12 ani), un preot care si-a publicat in SUA in 1984 volumul de MaRTURII sI MaRTURISIRI, intitulat De la Antim la Procov: “Parca o revad si acuma la una din conferintele ce le-a tinut, cand, vorbind despre Izgonirea din Rai, Olga Greceanu se ridica sa intrebe: <<Raiul cel de la Sfarsitul lumii va fi deosebit de Raiul cel dintai din care am fost izgoniti?>>. La care eu tpr. Vasile Vasilache, staret al Manastirii Antima am avut bucuria sa-i raspund cu cele ce Insusi Domnul nostru Iisus Hristos a spus tMatei 25:34a cand a infatisat Judecata cea de pe urma: ‘Atuncea va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: <<Veniti, binecuvantatii Tatalui meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii>>’ (v. pr. Vasile  Vasilache, De la Antim la Procov, marturii si marturisiri, SUA, 1984, apud. pr. Policarp Chitulescu in Marturie in cuvant si chip. Vocabular al credintei si vietii spirituale (3 vol.), Bucuresti, Ed. Institutului Biblic, 2011.  
 
5. Emil Cioran se extaziase (pe buna dreptate!) de frumusetea traducerii Filocaliei (vol I-IV, Sibiu, 1946-1948). La zece ani dupa aparitia primelor patru volume, Andrei Scrima vorbea de ele la Paris, intr-un interviu publicat de Oliver Clement. Dar abia dupa trei decenii s-a ingaduit publicarea la Bucuresti a urmatoarelor patru volume (Filocalia, vol. V-VIII, Bucuresti, 1976-1979). Intr-o scrisoare Cioran aducea laude in exclusivitate profesorului Dumitru Staniloaie (1903-1993) pentru reusita stilistica a traducerii. In cripto-comunismul de dupa nouazeci s-a inceput re-editarea primelor patru volume (in 1992, la  Editura Harisma) fara retiparirea prefetelor din 1946-1948, ca nu cumva sa fie mentionat numele Parintelui Arsenie Boca, traducatorul lui Ion Scararu (la 25 de ani) si, desigur, spre a fi ferita de difuzare adevarata istorie a traducerii Filocaliei, asa cum apare ea povestita la Sibiu de prof. Staniloaie. Dupa impuscarea lui Ceausescu din dec.1989, intr-un interviu, D. Staniloaie isi amintea ca in tinerete Arsenie Boca statea la Sibiu, “luni de zile”, la el. Faptul este consemnat si in prefata volumului III, unde precizeaza ca primele patru volume ale Filocaliei au aparut (intre 1946 si 1948) datorita “staruintei Parintelui Arsenie, care a stat langa mine tincepand din iarna anului 1943-1944a tot timpul traducerii” (D. Staniloaie, “Cuvant inainte” in Filocalia, vol. III, Sibiu, 1948). In acel interviu de dupa 1990 el isi aminteste de puternica personalitate a celui care a “reinviat cu viata si cu propavaduirea duhul Filocaliei in viata religioasa a poporului nostru” (op. cit.). descriindu-l ca pe un om care “avea ceva atractiv, puternic”, impresionand “prin forma hotarata a lui de a fi. Era un dar al lui. Parca era o piatra, o stanca” (D. Staniloaie, interviu dupa 1990). Nichifor Crainic (1889-1972) este descris prin opozitie, ca un om “foarte deschis, comunicativ” (ibid.).
Iata fragmentul din scrisoarea lui Cioran (1911-1995) inclus de fiica profesorului Staniloaie printre amintirile sale (ed. II-a, 2010, p. 318) cam deformate de trecerea anilor: “Doamne, ce limba curat romaneasca! E o incantare. Ce plastic suna aceasta limba a ceasloavelor si a rugaciunilor. Ca zugraveala de pe peretii bisericilor, plina de culoare si de forta de expresie! Parinte Staniloaie, ai ales exact limbajul care trebuia pentru asemenea lucrare”(v. scrisoarea lui E. Cioran in vol.: L. Staniloaie Ionescu, Lumina faptei din lumina cuvantului. Impreuna cu tatal meu, Bucuresti, ed. II-a revazuta, 2010, p.318). Desigur ca Emil Cioran nu avea de unde sa stie ca stilizarea primelor patru volume ale Filocaliei (aparute intre 1945 si 1948 - datorita “staruintei Parintelui Arsenie” (D. Staniloaie, “Cuvant inainte” in Filocalia, vol. III, Sibiu, 1948) -, fusese opera a doi mari poeti: In cea mai mare parte, stilizarea era opera Zoricai Latcu/ Maica Teodosia (1917- 8 aug. 1990), poeta mistica de mare talent care avea chilia ei la M-rea Brancoveanu (v. marturiile Aspaziei Otel Petrescu despre prima sa intalnire cu Parintele Arsenie Boca in ian. 1948: “Parca l-as fi intalnit pe Iisus”, https://melidoniumm.wordpress.com/?s=Aspazia+Otel+Petrescu ). Dar o contributie la “limba curat romaneasca, plina de culoare si forta de expresie” avusese si fostul profesor de mistica, poetul Nichifor Crainic (membru al Academiei Romane) ascuns de Parintele Arsenie Boca la Manastirea Brancoveanu din iarna anului 1944 pana in primavara lui 1945 (v. N. Crainic, Memorii, vol. II, p.)A, Maica Teodosia (poeta Zorica Latcu) povestea ca “in perioada in care Parintele Arsenie Boca impreuna cu parintele D. Staniloaie traducea Filocalia, dansa ajuta la traducere, stilizand textul” (v. Maica Adriana –Schitul Cornet, in vol. Marturii din tara Fagarasului despre Parintele Arsenie Boca, Fagaras, Ed. Agaton, 2004, p.78).
 
6. Incepand cu anul 1949, din fostul lacas gasit in ruina,  Parintele Arsenie Boca sfinteste locurile, “restaurand biserica, asezand iconostas nou, pictand icoanele imparatesti si zidind Clopotnita in stil athonit. A initiat un parc unic, infrumusetandu-l. A ales locul potrivit pentru cimitirul Manastirii. A lasat proiecte de viitor care s-au realizat” (pr. N. Streza, Marturii despre Parintele Arsenie Boca, Ed. “Credinta stramosasca”, 2009, p.442) . Cu intreruperile fortate de intemnitarea sa fara motiv,  , in circa zece ani (din 1949 pana in mai 1959), Parintele Arsenie Boca  rectitoreste practic si Manastirea Prislop de la Silvasul de Sus, devenind cel de-al treilea ctitor.
 
7. Iata din inregistrarea Parintelui Pantelimon in care se povesteste moartea martirica a Parintelui Arsenie Boca: “ In 1989 parintele Arsenie spunea celor apropiati: ‘nu ma mai vedeti in curand ca astia ma termina’. (..). Ultimele momente si le-a petrecut  la Sinaia. Trebuie neaparat sa scrieti asta. Am fost la el impreuna cu parintele Dometie care a fost tinut acolo cam o saptamana si nu i-au dat voie sa vorbeasca cu el. Maica de acolo ne spunea ca e la Draganescu. Parintele Arsenie avea insa un catel mic, flocos, negru. Unde era parintele, acolo era si catelul. Cand am vazut catelul, mi-am dat seama ca este acolo. In cele din urma ni s-a spus ca este bolnav si ca nu poate vedea pe nimeni. I se poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare… Dupa trei zile ni s-a spus ca a murit parintele. L-au adus si era asa cum era: TORTURAT si CHINUIT. /…/ Nu mi-e frica sa spun adevarul, chiar daca unii mai vor sa ascunda acest lucru. Puteti fi si un om trimis de cei care l-au torturat si acum vor cu orice pret sa ascunda adevarul. Eu spun adevarul pe fata, pentru ca multi il stiu, dar nu il spun” (Parintele Pantelimon de la M-rea Ghighiu, inregistrare din toamna anului 2007). Dupa difuzarea pe internet a acestui pasaj, batranul parinte Pantelimon a fost mutat de la M-rea Ghighiu, iar internetul a fost “curatat” de respectivul pasaj (exista in zilele noastre o meserie bine platita pentru “aranjarea”,  dupa comanda platitorilor, a unor informatii care circula pe internetul de limba romaneasca), pe care, dintr-un bun obicei, l-am transcris intr-un caiet si l-am citat intr-un articol publicat de rev. “Arges” in oct. 2010 (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirica a Parintelui Arsenie Boca, un adevar ascuns la Centenarul sarbatorit la Manastirea Brancoveanu; http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=comacontent&view=article&id=3274:polemice&catid=311:revista-arges-octombrie-2010&Itemid=112 ). Pe pr. Simion Todoran caruia i s-a anuntat telefonic moartea Parintelui pe 28 noiembrie, marele duhovnic il vazuse pe 27 oct. 1989 cand i-a si spus ca este “ultima data cand ne vedem”(S. Tudoran in vol. Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, 2004, p.113). Locuid la Sinaia, Parintele Arsenie Boca (pensionat pe 1 iunie 1967) se dusese probabil marti 21 nov. 1989 la Bucuresti sa-si ridice pensia. Intr-o nota pentru Securitate este consemnata intentia sa de a-si muta pensia la Sinaia. Dupa relatarea preotului N. Boboia din Porumbacu de Sus, Parintele Arsenie Boca s-a intors cu o masina care a fost somata de doi securisti sa opreasca. Soferul n-a vrut, dar Parintele Arsenie Boca i-a zis ca-i raman cei doi copii pe drumuri fiindca securistii il vor impusca daca nu opreste. Din masina oprita Parintele Arsenie Boca a fost scos cu brutalitate si apoi batut cu salbaticie. E foarte probabil ca soferul l-a transpotat apoi la Sinaia lasandu-l in grija maicilor de acolo, inspaimantate de Securitate sa nu sufle nici o vorba de cele intamplate. Probabil ca parintele Pantelimon impreuna cu parintele Dometie au presimtit ceva fiindca aveau mare evlavie la Parintele Arsenie. De aceea s-au dus la Sinaia unde au ramas cam o saptamana, cat a durat  agonia si maicile inspaimantate nu i-au lasat sa-l vada pe cel torturat.
Despre Parintele Arsenie Boca, preotul din Porumbacu de Sus mai spunea ca “ar trebui sa fie folosit la facultatile de teologie, la seminarii, la manastiri, in toata tara. Nu sa fie tinut ascuns” (Pr. Nicolae Boboia, in vol. Marturii din tara Fagarasului despre Parintele Arsenie Boca, Fagaras, Ed. Agaton, 2004, p.26).
Autor: Isabela Vasiliu-Scraba
Sursa: http://isabelavs.go
Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a4876-Isabela-Vasiliu-Scraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx