CRACIUNUL ANULUI 2012! CONDUCATORII POPOARELOR SI OMENIREA LA RASCRUCE, DATORITA NEPRIMIRII LUI MESIA, HRISTOS IISUS!

 

Preot Aurel Sas, Las Vegas


„Il vad, dar acum inca nu este; il privesc, dar nu de aproape; o stea rasare din Iacov..” (Numeri 24, 17)
„Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit Steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui” (Matei 2, 2).

„Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona” (Matei 6, 24).



Sa multumim, sa binecuvantam pe Dumnezeu si sa strigam cu iubire in mijlocul popoarelor si al guvernelor lumii „Slava marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Hristos Iisus” (Tit 2, 13), Mesia, Cel Fagaduit, si venit la „plinirea vremeii” (Gal. 4, 4), „Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca sa ne izbaveasca de toata faradelegea si sa-si curateasca Lui popor ales, ravnitor de fapte bune” (Tit 2, 14) si S-a vestit ca El este Steaua de lumina divina a fiecarui popor, spre calatoria in pacea ce a adus-o la Nasterea Sa, catre Imparatia lui Dumnezeu. Trimiterea lui Mesia, Hristos a avut loc „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus” (Luca 1, 78), Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Intrupat in umanitate pentru mantuirea lumii.

Steaua lui Mesia spre care a calatorit poporul Israel in istorie

Dumnezeul adevarat al poporului Israel, Dumnezeul parintilor lor, Avraam, Isaac si Iacov, le-a revelat prin Scriptura de mai sus, zicand: „Il vad, dar acum inca nu este; il privesc, dar nu de aproape; o stea rasare din Iacov..” (Numeri 24, 17). Aceasta Stea descoperita de Dumnezeu poporului Israel, Care va rasarii din Iacov era si este Steaua lui Mesia, Cel Fagaduit de Dumnezeu, ca va veni la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), spre mantuirea poporului Israel, cat si a tuturor popoarelor neamului omenesc. Astfel, poporul ales, a calatorit in istoria lui calauzit de aceasta Stea a lui Mesia si de care nu l-a putut desparte nimeni in suferintele lui.
Mesia pentru poporul Israel era ca o Candela aprinsa si tainica ce se transmitea din generatie in generatie. Prevestirea Stelei Mesianice, prin proorocii Vechiul Testament de catre Dumnezeu, ce va rasasri din Iacov (Numeri 24, 17) si stralucirea Imparatiei Mesianice a intarit poporul atat de mult incat nici moartea nu l-a infricosat si nici nu l-a despartit de Steaua izbavitoare a veniriri lui Mesia spre care calatoreau.
Ce minunat si real se descopera in Scriptura, zicand  „Il vad, dar acum inca nu este; il privesc, dar nu de aproape”, pe Mesia, Cel Fagaduit de Dumnezeu ca Izbavitorul omului din robia pacatelor si a diavolului, inca de la caderea lui Eva si Adam si incoroneaza vederea cu revelatia: „o stea rasare din Iacov…” (Numeri 24, 17), adica din unul din copiii lui Iacov va rasari Steaua, Se va Naste Mesia: „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus” (Luca 1, 78)
Incepand de la Moise toti proorocii lui Dumnezeu au vestit in fiecare an, despre venirea lui Mesia ca Izbavitor in lumina Stelei, Care va rasari din Iacov. Poporul Israel facea si face si azi propovaduire religioasa prin firea lui si nu l-a putut opri nimeni in istorie si nici nu-l poate opri, fiindca este de la Dumnezeu.
Dar propovaduirea lor religioasa a fost pozitiva, fiindca a vestit printre neamurile pamantului venirea unui Izbavitor in persoana lui Mesia, Hristos. Israel trebuia sa vesteasca venirea lui Mesia precum au vestit parintilor: Avraam in toate calatoriile lui la neamuri, Iosif si Moise in Egipt, profetul Daniel in Babilon, Iosua Navi, urmasul lui Moise, in pamantul lor Canaan printre neamuri si ceielalti prooroci ce au urmat. Providenta divina era cu ei, fiindca numai religia Dumnezeului parintilor lor vestea printre neamurile pamantului pe Dumnezeul Cel viu si adevarat. Celelate neamuri credeau in zeii si idolii lor facuti de maini omenesti. Ori, Dumnezeu voia salvarea neamurilor prin propovaduirea de catre Israel a Dumnezeului adevarat al parintilor lor. Locuirea evreilor in diferite diaspore din lume a fost un beneficiu pentru neamuri, datorita credintei lor in Dumnezeu prin care au salvat moralitatea si cu intelepciunea lor au ajutat economiile popoarelor.
 Tot poporul Israel, nascut de Dumnezeu prin Avraam, Isaac si Iacov cu urmasii lor, era chemat sa fie un popor de Apostoli a Domnului la toate neamurile, vestind revelatiile lui Dumnezeu. Sensul propovaduirii revelatiilor divine din partea lui Israel, era o binecuvantare pentru neamuri, dupa cum reveleaza Scriptura, ce zice: „Dupa aceea a zis Domnul catre Avram: „Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu. Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele tau si vei fi izvor de binecuvantare. Binecuvanta-voi pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului” (Facere 12, 1-3).
Semnul caracteristic al evreiilor era credinta lor putrenica in viitorul lor Mesianic, garantat de Dumnezeu prin venirea lui Mesia, Steaua ce se va naste din Iacov, parintele lor. Toate generatiile stramosilor au crezut in proorociile Mesianice. Steaua lui Isarel era Steaua lui Mesia, Hristos Iisus, Care va veni si ii va elibera din robia pacatelor si din toate robiile popoarelor idolatre al vremii lor.

Puterea credintei si a nadejdii lui Israel

Mai intai, definitia credintei in lumina revelatiei, prin Scriptura ce zice: „Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute” (Rom. 11, 1). Astfel, Sf. Ap. Pavel vine si arata ca ceea ce i-a tinut pe inaintasii lui Israel din generatie in generatie, pana la venirea lui Mesia, a fost puterea credintei si increderii lor in Dumnezeu. Sf. Pavel descopera omenirii din partea lui Dumnezeu, caci tot credinta sta si la baza intelegerii cum Dumnezeu a creaiat lumea din nimic, zicand. „Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad” (Evrei 11, 3).
In continuare, vorbeste de credinta lui Abel, care a adus o mai buna jertfa decat Cain fratele lui, a lui Enoh ce a fost luat de pe pamant sa nu vada moartea, a lui Noe, ce a luat de la Dumnezeu prin credinta cele despre potop ce nu se vedeau, Avraam a urmat chemarea Domnului tot prin credinta, Sara a primit sa nasca fiu pe Isaac prin credinta, tot Avraam prin credinta era gata sa aduca jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau Isaac cand a fost incercat (Facere 22, 1-18).
Isaac prin credinta despre cele viitoare a binecuvantat pe fii sai Iacov si Esau (Evrei 11, 20), iar Iacov a binecuvantat pe fii lui Iosif ((Facere 48, 8-10; Evrei 11, 21). Cand a venit vremea Iosif a proorocit despre iesirea lui Israel din Egipt (Facere 50, 25). Prin credinta Moise a fost ascuns de parintii lui (Evrei 11, 23), iar la vreme el prin credinta a primit chemarea lui Dumnezeu de a scoate pe poporul Israel din robia egipteana si a-l trece prin Marea Rosie (Iesire 3, 1-22), spre patria Canaan, fagaduita de Dumnezeu lui Avraam, parintele poporului Israel (Facere 12, 1-7). Iosua Navi prin credinta a vazut zidurile orasului Ierihon cazute, dupa ce le-a inconjurat sapte zile (Evrei 11, 30).
Si incheie Sf. Pavel zicand ca timpul nu-i mai ajumnge sa scoata in evidenta puterea credintei la Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel si de prooroci, Care prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor, Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga; Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere; Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare; Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului. si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta” (Evrei 11, 32-39). De ce „n-au primit fagaduinta”s Iata raspunsul, zicand: „Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea” (Evrei 11, 40). Si dupa revelatia altei Scripturi nu venise „plinirea vremii” (Gal. 4, 4) ca omenirea sa-L primeasca pe Mesia.
Puterea credintei, a nadejdii si rabdarii atator generatii sa vada Steaua, ce va rasarii din Iacov, cum li s-a prevestit, a fost increderea in revelatia Scripturii ce zice: „Caci astepta cetatea cu temelii puternice, al carei mester si lucrator este Dumnezeu” (Evrei 11, 10). Iar „cetatea cu temelii puternice” asteptate era Mesia, Hristos, Care sa recapituleze in Sine neamul omenesc „al carei mester si lucrator este Dumnezeu”.

Steaua din Iacov a rasarit in noaptea Betleemului
 la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), pentru toate popoarele lumii

„Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit Steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui” (Matei 2, 2). Iar cei care au intrebat „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut?” Si au putut afirma „Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui” au fost magii de la Rasarit: „Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: „Unde este regele Iudeilor…” (Matei 2, 1-2).
Iata efectul ce l-a produs in inima regelui si a locuitorilor: „si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el!” Aceasta tulburare i-a condus la ce ne spune Scriptura urmatoare, pentru toate generatiile: „si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel” (Matei 2, 4-6).
Afland regele Irod ca Cel ce S-a nascut in Betleem, dupa prevestirile proorocilor, iar magii I-au vazut Steaua si ca El va fi conducatorul lui Israel a inceput imediat sa gandeasca in mod viclean, cum sa-L piarda sa nu ii ia locul lui de rege. „Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat Steaua. si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui” (Matei 2, 7-8).
Dovada faptului ca Irod era viclean in gandul lui cand a zis magilor „daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui” este interventia in vis a lui Dumnezeu magilor, zicandu-le „sa nu se mai intoarca la Irod,… pe alta cale s-au dus in tara lor” si in visul lui Iosif, caruia i-a zis: „… Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida” (Matei 2, 12-13). Poporului Israel i s-a vestit Nasterea lui Mesia, Hristos, din partea lui Dumnezeu prin magii de la Rasarit si pastorii din jurul Betleemului (Luca 2, 8-20)
Conducatorii nu au primit Steaua lui Mesia rasarita din Iacov
Regele Irod, impreuna cu locuitorii Ierusalimului in loc sa se bucure ca a venit „plinirea vremii” (Gal. 4, 44), cand a rasarit Steaua din Iacov (Numeri 24, 17), ce a fost prevestita de Dumnezeu prin prooroci „… regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el” si astfel au pierdut primirea lui Mesia, Hristos, Izbavitorul lor din robiile faradelegilor. Mai grav si trist a fost atunci ca Irod „… trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt” (Matei 2, 16-18). Numai Pruncul Iisus a putut fi salvat prin fuga in Egipt (Matei 2, 13-15). Asa putem vedea cate greutati si opozitii din partea necredintei oamenilor a intampinat Dumnezeu sa se Nasca Fiul Sau din Fecioara in lumea oamenilor faradelegilor si sa o mantuiasca.

Conducatorii poporului, care nu au primit vestirea Stelei ce a rasarit si pe Mesia, Hristos ce Il asteptau, ii prezinta Scriptura urmatoare: „… regele Irod s-a tulburat... si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos?” (Matei 2, 3-4). Irod, arhiereii si carturarii poporului au fost conducatorii, care in loc sa primeasca vestirea prin Stea a venirii lui Mesia, Hristos, Cel asteptat de secole au pus mana pe sabie si au „ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos” (Matei 2, 16), ca sa nu le scape Pruncul Iisus si sa-L poata prinde sa-L ucida sa nu ajunga „Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel" (Matei 2, 6). Asa au fost omorati copii nevinovati de conducatorii popoarelor in istorie.

Poporul si copiii sufera din cauza conducatorilor

„Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt” (Matei 2, 18). S-a adeverit proorocia ca in Rama se va auzi plangere si tanguire mare, si ca Rahela strabunica multor fii ai poporului Israel „isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt”, fiindca regele Irod Idumeul „trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi” (Matei 2, 16).
 Ne imaginam cata durere si lacrimi erau aolo in inimile si ochii mamelor, a tatilor si bunicilor pentru multimea copiilor de la „doi ani si mai jos”, pe care Irod cu conducatorii de atunci i-au omorat. Asa liderii necredinciosi dintotdeauna au dus poporul la suferinta si i-a deviat drumul in istorie, precum liderii de atunci ai lui Israel, ce au deviat drumul natiunii lor de la primirea lui Mesia, Steau rasarita din Iacov (Numeri 24, 17), dupa cum le-a fost prevestit, spre care au calatorit cu credinta si nadejde inaintasii lor secole de-a randul in istorie.
Aceasta a avut loc din cauza liderilor religiosi si politici ai poporului, ce nu asteptau un Mesia ceresc, cu valori spirituale de eliberare din roabia faradelegilor, ci un mesia politic, ce sa-i elibereze de sub stapanirea Imperiului Roman. In intunecimea acestui interes politic conducatorii au interpretat gresit si proorociile Mesianice in directia omeneasca si astfel au ratacit un popor intreg de la Steaua lui Mesia ce le-a rasarit din Iacov (Numeri 24, 17), prin Nasterea lui Mesia, Hristos in Betleemul Iudei, spre toata eliberarea. Liderii de atunci au refuzat pe Mesia ce era un „Om al durerilor”, deoarece El „fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre” (Isaia 53, 3-5). Ei voia un mesia pamantesc cu sabia.
Acei conducatorii nu asteptatu un Mesia sa le de-a Imparatia lui Dumnezu, ci un mesia sa le de-a imparatie in aceasta viata. Nu era in mintile si conceptiile lor smerenia care da viata, ci mandria si trufia ce omoara. Cauzele ce i-a condus pe liderii de atunci a lui Israel la neprimirea lui Mesia, Hristos, Steaua lor ce le-a rasarit din Iacov (Numeri 24, 17), tot aceleasi motive i-a condus si pe arhiereii si carturarii de mai tarziu sa strige inaintea lui Pilat: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!” (Ioan 19, 6), incat Pilat i-a intrebat: „Sa rastignesc pe Imparatul vostru?” (Ioan 19, 15), iar „Arhiereii au raspuns: Nu avem imparat decat pe Cezarul” (Ioan 19, 15) de la Roma, de care ei de fapt voiau sa scape cu orice pret. Au dat un raspuns fals, precum fals si viclean a zis si Irod magilor „vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui”, ca sa-L prinda pe Pruncul Iisus si sa-L ucida (Matei 2, 13).
Adevarat ne descopera Scriptura ca Mesia, Hristos: „Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit” (Ioan 1, 11). Dar, iata, ce descopera Dumnezeu celor care L-au primit pe Mantuitorul lor Hristos „si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12), prin Harul adus de Iisus Domnul.
De data aceasta nu L-a mai scapat Dumnezeu Tatal pe Fiul Sau Iisus ca la Nasterea Sa, cand L-a trimis in Egipt (Matei 2, 19-23), fiindca Il trimisese sa Se aduca Jertfa Sfanta pe Crucea Golgotei, pentru rascumpararea lui Israel de sub moartea pacatelor cat si a tuturor popoarelor lumii, deoarece „Intru El avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Lui” (Efes. 1, 7).

A lepadat Dumnezeu pe poporul Sau?

Raspunsul il da Dumnezeu prin Sf. Ap. Pavel, cel mai mare Apostol al lui Israel si al lui Hristos, cand a zis: „Intreb deci: Oare lepadat-a Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum! Caci si eu sunt israelit, din urmasii lui Avraam, din semintia lui Veniamin. Nu a lepadat Dumnezeu pe poporul Sau, pe care mai inainte l-a cunoscut. Nu stiti, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roaga el impotriva lui Israel, zicand: „Doamne, pe proorocii Tai i-au omorat, jertfelnicele Tale le-au surpat si eu am ramas singur si ei cauta sa-mi ia sufletul!”. Dar ce-i spune dumnezeiescul raspuns? „Mi-am pus deoparte sapte mii de barbati, care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal”.
Deci tot asa si in vremea de acum este o ramasita aleasa prin har. Iar daca este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar daca este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este fapta. Ce este deci? Nu tot Israelul a dobandit ceea ce cauta; ci cei alesi au dobandit, iar ceilalti s-au impietrit, Precum este scris: „Dumnezeu le-a dat duh de amortire, ochi ca sa nu vada si urechi ca sa nu auda pana in ziua de azi”. Iar David zice: „Faca-se masa lor cursa si lat si sminteala si rasplatire lor! Intunce-se ochii lor ca sa nu vada si spinarea lor incovoaie-o pentru totdeauna!” Deci, intreb: S-a poticnit, oare, ca sa cada? Nicidecum!
si prin caderea lor, neamurilor le-a venit mantuirea, ca Israel sa-si intarate ravna fata de ele. Dar daca greseala lor a fost bogatie lumii si micsorarea lor bogatie neamurilor, cu cat mai mult intreg numarul lor! (Rom. 11, 1-12)
Iata ce zice Dumnezeu prin Apostolul Sau Pavel neamurilor: „Caci v-o spun voua, neamurilor: Intru cat sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slavesc slujirea mea, Doar voi izbuti sa atat ravna celor din neamul meu si sa mantuiesc pe unii dintre ei. Caci daca inlaturarea lor a adus impacarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, daca nu o inviere din morti?”… Nu te mandri fata de ramuri; iar daca te mandresti, nu tu porti radacina, ci radacina pe tine. Dar vei zice: Au fost taiate ramurile, ca sa fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredintei au fost taiate, iar tu stai prin credinta. Nu te ingamfa, ci teme-te;
Caci daca Dumnezeu n-a crutat ramurile firesti, nici pe tine nu te va cruta. Vezi deci bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui catre cei ce au cazut in bunatatea Lui catre tine, daca vei starui in aceasta bunatate; altfel si tu vei fi taiat. Dar si aceia, de nu vor starui in necredinta, vor fi altoiti; caci puternic este Dumnezeu sa-i altoiasca iarasi. Caci daca tu ai fost taiat din maslinul cel din fire salbatic si impotriva firii ai fost altoit in maslin bun, cu atat mai vartos acestia, care sunt dupa fire, vor fi altoiti in insusi maslinul lor. Pentru ca nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti taina aceasta, ca sa nu va socotiti pe voi insiva intelepti; ca impietrirea s-a facut lui Israel in parte, pana ce va intra tot numarul neamurilor” (Rom. 11, 13-25).
Iar cu privire la mantuirea lui Israel zice: „si astfel intregul Israel se va mantui, precum este scris: „Din Sion va veni Izbavitorul si va indeparta nelegiuirile de la Iacov; si acesta este legamantul Meu cu ei, cand voi ridica pacatele lor” (Rom. 11, 26-27). Dupa aceasta proorocie pentru Israel crestinilor le este interzis sa fie antisemiti. Isarel ramane in toata vremea poporul ales a lui Dumnezeu, spre mantuirea in Mesia Hristos cand va veni si pentru ei „plinirea vremii” (Gal. 4, 4). O parte dintre evrei au primit pe Mesia, Hristos si se cheama evrei Mesianici, iar alta parte mare inca Il asteapta pe Mesia sa-i izbaveasca si pe ei din robia pacatelor. Sf. Apostoli ai Domnului Iisus au fost tot evrei, prin care Dumnezeu a vestit Evanghelia lui Hristos la neamuri. Numai Sf. Evanghelistul Luca a fost de alt neam.
Sa cautam prin credinta sa pricem revelatia urmatoarei Scripturi, care zice: „O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat sunt de nepatrunse caile Lui!” (Rom. 11, 33) de mintea omeneasca si in mod deosebit cea departe de Dumnezeu. Astfel, precum am aflat din Scripturi ca Dumnezeu nu a lepadat pe Israel, tot asa Dumnezeu nu leapada nici un popor, caci El le-a creat si nu vrea moartea pactosului, ci sa se intoarca si sa fie viu (Iezechil 33, 11). Popoarele se indeparteaza de Dumnezeu, prin ascultarea de diavolul in viata de necredinta si pacat, dar Dumnezeu nu se departeaza de ele, ci cauta sa le intoarca si sa le mantuiasca prin Mesia, Hristos Iisus, pe Care L-a trimis.

Conducatorii si alte neamuri, L-au primit pe Mesia, Hristos?

L-au primit dar nu in totalitate. Ca sa intelegem, trebuie sa consideram ca pentru orice primire si implinire in viata este nevoie de conditii favorabile. Ori, Religia Crestina a fost in persecutie peste trei secole pana la Constantin cel Mare, in anul treisute treisprezece. Iar cum s-au petrecut lucrurile in istorie o sa vedem in mare la cele ce urmeaza. Neamurile aveau zeii lor.
Scripturile urmatoare, ne reveleaza ca Dumnezeu a instiintat si a chemat la Nasterea Fiului Sau, Iisus Hristos, Mesia Cel Fagaduit si neamurile, prin magii de la rasarit: „Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui” (Matei 2, 1-2).
Astfel, observam ca de vederea Stelei lui Mesia pe bolta cerului, Dumnezeu a invrednicit nemurile sa o vada prin magii de la rasarit si pe ei i-a trimis la Ierusalim sa intrebe. „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui”. Asa vedem adeverirea Scripturii de iubire a lui Dumnezeu, pentru mantuirea a toate popoarele lumii, prin trimiterea Fiului Sau, zicand: „Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16).
Cu toate ca Dumnezeu L-a trimis pe Mesia, Hristos si pentru neamuri sa le mantuiasca, instintandu-le prin magii de la Rasarit, multe popoare nu L-au primit nici pana astazi pe Izbavitorul lor Mesia, Hristos nici in estul-mijlociu, unde S-a nascut si nici in alte parti ale lumii. Deci, nu numai conducatorii poporului evreu nu L-au primit pe Mesia, desi au fost pregatiti de Dumnezeu in mod special ca popor ales, prin proorocii din mijlocul lor in toate vremurile, dar iata ce zice Domnul celor ce L-au primit: „si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12)
Bineteles, ca multi din popoarele unde Iisus S-a nascut L-au primit in numar foarte mare chiar de la inceput. Astfel, primele Biserici crestine acolo s-au format, incepand de la Ierusalim, iar intaia oara ucenicii s-au numit crestini in Antiohia (Fapte 11, 26). Biserica crestina a suferit mari persecutii si a dat Sfinti in toate. Dupa trei secole, cand a venit Constantin cel Mare si Mama sa Elena, s-a dat libertate Bisericii crestine prin Edictul de la Milano in 313. De atunci, Biserica crestina a putut sa se organizeze, iesind din catacombe.
Popoarele care L-au primit pe Mesai, Hristos au fost popoarele Europei nascute din urmasii lui Iafet, fiul lui Noe cel mai mic. Popoarele africane si asiatice, ce rezulta din Ham, al doilea fiu al lui Noe, L-au primit intr-o masura mai mica, ramanand astfel la religiile lor: Budismul, Confucianismul, Mahomedanismul etc. La fel nu L-au primit pe Mesia in toatalitate nici cei din Sem, primul fiu al lui Noe, din care a urmat Avram si din urmasii lui Israel. Avram a avut doi fiii: pe Ismaiel cu femeia Agar egipteanca, fiindca Sara nu putea avea copii (Facere 16, 1-16) si pe Isaac cu femeia sa Sara, care a nascut la batranete cu binecuvantarea lui Dumnezeu (Facere 17, 19, 21). Isaac a avut cu femeia sa Rebeca pe Isav si Iacov (Facerte 25, 21-34). Iar, Iacov a avut doisprezece copii de la cele doua femei ale sale Lia si Rahila (facere 29, 1-30), din care au rezultat cele douasprezece semintenii ale poporului Isarel, care L-au primit pe Mesia, Hristos in parte. Iar din Ismael au urmat popoarele arabe, care la fel nu l-au primit in totalitate pe Mesia, Hristos.
Sa nu uitam ca Biserica Ortodoxa Antiohieana este din cele mai vechi timpuri formata din popoarele arabe, si care este si in America. Iar ucenicii Domnului prima data s-au numit crestini in marele oras Antiohia (Fapte 11, 26), din Siria, cucerit de cruciati in 1089. Date despre formarea primelor comunitati crestine in Antiohia le gasim in Faptele Apostolilor 11, 25-27, unde a predicat Sf. Ap. Petru.
Referitor la continuarea omenirii dupa potop, Biblia reveleaza ca a fost binecuvantata de Dumnezeu sa se inmulteasca din familia lui Noe, care avea pe cei trei fiii amintiti, inainte de potop: „si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet” (Facere 6, 10), carora dupa potot le-a zis: „si a binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fiii lui si le-a zis: „Nasteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti!” (Facere 9, 1), dupa cum a binecuvantat Dumnezeu si pe Adam si Eva la inceput sa se inmulteasca: „Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!” (Facere 1, 28).
Desi, Mesia nu a fost primit in totalitate la inceput, totusi a fost primit intr-un numar foarte mare de suflete in popoarele lumi si astfel au fost crestini in toate tarile si au dat omenirii Sfinti ca pilda de urmarea a lui Hristos, Care este: „Calea, Adevarul si Viata” (Ioan 14, 6). Biserica crestina a inceput din Ierusalim unde S-a nascut, a trait si a Inviat Mesia, Hristos Iisus si s-a raspandit in toata lumea prin propovaduirea la inceput a Apostolilor si apoi prin urmasii lor pana la a Doua Venire a Domnului Hristos sa judece vii si mortii (1 Petru 4, 5).
Triumful Religiei Crestine a fost in timpul Imperiului Bizantin, cu capitala la Constantinopul, intre Bosfor si Dardanele, pana la 29 Mai, 1453, cand Dumnezeu a ingaduit sa cada sub Imperiul Otoman, ca sa le dea invatatura Evangheliei lui Hristos si lor sa o primeasca sau sa le fie de marturie in ziua judecatii (Luca 9, 5). Dezvoltarea a fost atat in rasarit cat si in apus, chiar si dupa Schisma din 1054, cand Biserica crestina, ce era una s-a impartit in doua: Biserica Ortodoxa de Rasarit si Biserica Catolica de Apus, cu scaunul papal in Roma. Biserica Catolica a cunoscut apoi a doua ruptura in 1483-1546, prin reformatorii Luther, Calvin si Zwingli, de unde a urmat Biserica protestanta cu toate impartirile ei in istorie.    
Daca privim la popoarele din Europa si America, care au primit crestinismul, in comparatie cu popoare de pe celelalte continente, ce nu au primit religia crestina, vom observa o diferenta pozitiva de dezvoltare foarte mare in toate directiile de viata. Aceasta s-a datorat Bisericilor crestine, care au primit pe Mesia, Hristos ca Mantuitor al lor si au marturisit credinta in El: „Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui” (Rom. 10, 9). Toate au dobandit o noua cultura crestina cu mari valori morale si spiritiale, care au fost transmise prin educatie din generatie in generatie.



Apostolul neamurilor la increstinarea Europei
Prima calatorie misionara a Sf. Ap. Pavel
Popoarele Europei au fost increstinate inca de misionarii apostilici sub conducerea Sf. Ap. Pavel al neamurilor (Fapte 9, 15) in timpul celor mai mari persecutii sub Imperiul Roman.  Sf. Ap. Pavel a mers in prima calatorie misionara sa duca Evanghelia lui Hristos pe continentul Europei insotit de Sf. Evanghelist Marcu si de Barnaba (Fapte 15, 37). In aceasta calatorie au plecat din Antiohia Siriei si au trecut in Cipru, unde Sf. Pavel l-a convertit pe proconsulul roman Sergiu Paulus (Fap 13, 4-12).
Din Cipru misionarii apostolici au calatorit in Pamfilia (la Perga), apoi in Pisidia Antiohiei si in Licaonia (Iconiu, Listra si Derbe). Au calatorit multi Kilometri prin munti si locuri grele si neprimitoare. Dar roadele increstinari au fost mari, si mai ales intre paganii din Licaonia. Prin minunea lui Dumnezeu Sf. Pavel a ramas cu viata la Listra (Fapte 14, 9). Aici a stabilit o ierarhie incepatoare (Fapte 14, 23). Astfel, pima calatoie misionara a Sf. Pavel s-a incheiat pe la anul 49 dupa Hristos Antiohia.

A doua calatorie misionara

La aceasta calatorie Sf. Pavel, apostolul neamurilor, a plecat tot din Antiohia prin anul 50 spre nord, cercetand Bisericile intemeiate in prima calatorie si a ajuns pana in Galatia, de unde a mers catre nord-vest. A intrat in Alexandria Troadei (Troada) de unde a mers in Grecia la Neapolis  Cavala de azi. A predicat Evanghelia in Filipi, Tesalonic, Anfipoli, Bereea, Atena, Corint (Fapte 15, 30; 18, 18). Peste tot Sf. Pavel a avut mult de suferit, inafara de Bereea. In Filipi a fost biciuit si a ajuns in temnita, iar la Corint a ajuns in tribunal la proconsulul Galion, care se pare ca era fratele filosofului Seneca.
 In Atena Sf. Pavel a tinut in fata filosofilor cel mai mare discurs Evanghelic in Areopag. Cu toate greutatile misionare, intr-o Europa plina de idoli, Hristos a intemeiat prin apostolul Sau Pavel, chemat pentru neamuri, mari Biserici in Filipi, Tesalonic si Corint, care au continuat prin Providenta pana in ziua de azi. Calatoria a doua misionara a durat 3 ani si astfel s-a incheiat in anul 53, vizitand Ierusalimul si Antiohia. De la Corint Sf. Pavel a trimis doua Epistole Bisericilor din Tesalonic. La Efes arata grija sa pentru toate Bisericile intemeiate (2 Cor. 11, 28). De la Corint a trimis Epsitola Bisericii din Roma.
A treia calatorie misionara
In aceasta calatorie Sf. Ap. Pavel a plecat anul urmator, 54 d. Hristos si a durat 4 ani si a vizat increstinarea Asiei. Astfel, Sf. Pavel a dus Evanghelia pe continentul Asiei indeparatate. A stat 3 ani numai in Efes (Fapte 22, 31). Evanghelia a fost predicata in marele orase ale vremii: Milet (Fapte 20, 17), Colose, Laodiceea, Ierapoli (Cols. 1, 2; 4, 13-16; Filip. 2, 23). Increstinarile in masa au fost atat de mari incat nu se mai puteau vinde stauiele Artemidei, zeita venerata in cetatea Artenis.
    Vanzatorii statuilor, din cauza nevanzarilor, au intrat atunci intr-o mare revolta, Sf. Pavel ajutat de crestini a reusit sa scape (Fapte 19, 30). Dupa aceasta a mers in Macedonia (D Cor. 7, 5; Fapte 20, 1), si apoi in Grecia, oprindu-se la Corint (Fapte 20, 3). De la Corint Sf. Pavel a plecat pe usact, sa nu fie arestat de iudeii care il cautau, la Ierusalim sa duca ajutoarele stranse cu mari greutati din Macedonia (2 Cor. 8, 1), Ahaia (1 Cor. 16, 1-3; 8, 1; 9, 15; Rom. 15, 26-31).

    Apostolul neamurilor arestat la Ierusalim!

    Ajuns la Ierusalim, Sf. Pavel a fost arestat si acuzat ca a profanat tempul pentru ca l-a dus inauntru pe Trofim (Fapte 21, 27-30). Erau gata sa-l ucida cu pietre.  A fost salvat de proconsulul roman Claudiu Lisias, fiindca Sf. Pavel era cetatean roman (Fapte 22, 25). A doua zi a ajuns in fata Sinedriului iudaic, dar judecata nu a reusit sa se tina datorita neantelegirilor intre saduchei si farisei (Fapte 22, 30; 23, 10). Claudiu Lisias, afland de un complot impotriva Sf. Pavel de a-l omori (fapte 22, 35), l-a trimis indata sub paza in Cezareea la proconsulul Felix, ce il va tine tot sub paza (Fapte 23, 12-15).
    Dupa cinci zile de cercetari Felix l-a luat pe Sf. Pavel la judecata. Apoi, ca sa faca pe placul iudeiilor l-a tinut sub paza militara mai departe in captivitate (Fapte 24, 1-25), timp de doi ani, pana la venirea noului procurator Festus Porcius in anul 60 d. Hristos. Acesta a cautat sa rezolve situatia, dar Sf. Pavel a prevazut o judecata nedrepata din cauza iudeiilor si astfel a cerut ca cetatean roman sa fie judecat de tribunalul imparatului la Roma (Fapte 25, 11). In timp ce astepta trimiterea la Roma Sf. Pavel a fost invitat sa vorbeasca in fata regelui Agripa al 2-lea si a surorii sale Bernice (Fapte 25, 13; 26, 32).

    Calatoria Sf. Pavel spre Roma la judecata Cezarului

Dupa aceasta marele Apostol al lui Hristos, Pavel, este dat centorionului lui Iuliu cu o Scrisoarea catre imparatul roman. Calatoria pe apa spre Roma a fost cu multe si grele intamplari, oprindu-se in Creta. Capitanul vasului impreuna cu ai sai au devenit foarte speriati de valuri, dar Sf. Pavel a intervenit si ei primind indrumarile lui au ajuns la insula Malta, scapand toti cu viata (Fapte 27, 1; 28, 1). Pe insula Malta au stat trei luni (Fapte 28, 11).
Apoi, au pleact spre Siracuza, Reggio Calabria, Pozzuoli, langa Napoli, spre Roma. In primavara anului 61 dupa Hrsitos apostolul neamurilor, Pavel, a ajuns la Roma, capitala marelui imperiu roman, unde a fost primit foarte bine de Biserica din Roma, la care el trimisese Epsitola catre Romani. In asteptarea judecatii la imparatul, Sf. Pavel a stat intr-o casa cu chirie doi ani sub paza militara, binenteles (Fapte 28, 30).
     In privilegiul de libertate ca cetatean roman i s-a permis sa fie vizitat de diferite persoane din centrele evreiesti din Roma (Fapte 28, 17-27). In libertatea ce o avea s-a ocupat de Bisericile infintate, trimitandu-le Epsitolele catre: Efeseni, Coloseni, Filemon si Filipeni. Astfel, Sf. Pavel desi sub arest a desfasurat o activitate misionara foarte mare in Biserica din Roma si pana la Bisericile ce le infiintase in Asia.
Cele patrusprezece Epistolele ale Sf. Ap. Pavel sunt evidentele de netagaduit a Bisericilor, pe care le-a intemeiat in Eurupa si le-a hirotonit episcopi si preoti (1 Tim. 5, 17-25). Apostolul Andrei a propovaduit Evanghelia lui Hristos pana in Dobrogea noastra, devenind apostolul neamului romanesc. Toate neamurile de pe continentul European au lasat idolatria si au fost renascute la o viata noua prin „Evanghelia lui Hristos, pentru ca este putere a lui Dumnezeu spre mantuirea a tot celui care crede” (Rom. 1, 16).

Decapitarea marelui apostol al neamurilor

Intrucat din Iudeea nimeni nu a venit la Roma sa-l acuze pe Sf. Pavel a fost lasat in libertate, dupa doi ani. Cartea Faptele Apostolilor nu mai prezinta ce s-a intamplat dupa aceasta privind calatoriile misionare ale marilor apostoli Pavel si Petru. Traditia vorbeste de calatoria Sf. Pavel in Spania, care fusese stabilita mai inainte (Rom. 15, 24-28). Epsitolele 1 si 2 Timotei si Epistola catre Tit prevad o calatorie in Orient. Apostolul neamurilor Pavel a fost in Creta (Tit 1, 5), Macedonia (1 Tim 1, 3), Alexandria Troadei (2 Tim 4, 13), Efes (1 Tim 1, 3), la Milet (2 Tim 4, 20) , propunandu-si sa ajunga si in Epir (Tit 3, 12). Aceste calatorii s-au petrecut intre anii 63-66 dupa ce a fost lasat liber de sub arestul din Roma.
In anul 66 Sf. Pavel a fost arestat La Nicopole in Epir si dus la Roma. La prima aduiere nu s-a hotarat nimic. Inchisoarea era foarte grea aflam din  Epistola catre (2 Tim. 1, 12; 2, 9). In anul 67 d. Hristos (Eusebiu de Cezareea), marele Apostol al lui Hristos, pentru neamuri, Sf. Pavel, a fost scos din inchisoarea Tuliano din Roma si pus sa mearga pe drumul spre Portul Ostia, in care timp i s-a taiat capul, sfarsind ca martiriul prin decapitare, intarea in Imparatia lui Dumnezeu, pe care o propovaduise ca nimnei altul. Mormantul Sf. Pavel este venerat la Tre Fontane si Bazilica Ostiense, Italia, iar Biserica crestina il sarbatoreste impreuna cu Sf. Petru la 29 Iunie in fiecare an.

Reflectie

O remarca. Sf. Ap. Pavel sa ajunga sa schimbe popoarele lumii, prin Evanghelia  lui Hristos, pe doua continente, a trebuit mai intai sa se schimbe pe el din Saul din Tars in Sf. Pavel apostolul lui Hristos. Din aceasta rezulta, ca nimeni nu poate schimba ceva cu adevarat sub soare si sa aduca ceva noi si constructiv, decat daca primeste sa se schimbe pe el insusi mai intai, dupa Evanghelia Domnului Iisus Hristos. Astfel, despre calatoriile misionare ale Sf. Ap. Pavel, Parintele Arsenia Boca, spune ca au totalizat suma rotunda de 40.000 Km. in toata lumea.
Europa si Asia are nevoie astazi de apostoli, ce sa urmeze Sf. Ap. Pavel, care a urmat lui Hristos (1 Cor. 4, 16), pentru salvarea celor sapte continente de la Noua Ordine Mondiala a descrestinarii si sa aiba intelegerea divina de a fi gata oricand sa devina mucenici ca Sf. Pavel. Astfel, sa-l rugam pe Sf. Ap. Pavel sa mijloceasca „Mantuitorului lumii” (Ioan 4, 42), Iisus Hristos, sa salveze Europa increstinata de el si toate celelalte continente de la Ordinea Mondiala si alte rataciri in frunte cu antihrist.

Un anunt socant din partea Sanctitatii sale, Papa Benedict al XVI-lea

Sanctitatea sa, Papa Benedict al XVI-lea, a adus un anunt socant lumii de Craciunul anului 2012, la inceputul secolului douazeci si unu, prin cartea sa „Iisus din Nazaret”, ce a publicat-o in luna Noiembrie, 2012. In carte vine si spune omenirii ca Nasterea lui Iisus Hristos a avut loc mai repede, cu catva ani, decat in anul stabilit de cei din primele secole, dupa care Biserica Crestina a trecut in Calendarul crestin data sarabatorii Nasterii Domnului Iisus Hristos. Papa zice, despre calugarul Dionisie cel Mic, sau cel smerit, nascut chiar in Dobrogea intre anii 470-545, ca ar fi gresit in stabilirea datei Nasterii Domnului si adevarata data a Nasterii lui Iisus este cea adusa de el in prezent! Alaturi de Dionisie cel Mic au fost si inainte si dupa el, multi cercetatorii ai datei Nasterii lui Iisus in Betleemul Iudei, si astfel s-a ajuns la stabilirea ultime datei a Nasterii Domnului, dupa toate considerentele proorociilor, ale Sf. Parintii si Sf. Dionisie cel Mic.
Din biografia Sf. Dionisie, aflam ca Papa Ghelasie a cerut sa i se trimita un calugar invatat, pentru a-i traduce in Apus canoanele Sinoadelor ecumenice si din operele patristice. Astfel, Sf. Dionisie cel Mic in anul 496 a ajuns la Roma. A intrat in Manastirea Sf. Anastasia si a ajuns mare traducator din greaca in latina, in timp ce a predat dialectica cu prietenul sau Casiodor la Universitatea Vivarium din Calabria, sudul Italiei. Inainte de Roma, Sf. Dionisie, care mai era numit si „romanul” a calatorit in orient, vizitand Sf. Mormant al Domnului si Asia Mica, sabilindu-se apoi la Constantinopol, de unde la cererea Papei Ghelasie a mers la Roma, cum am vazut mai sus. Sf. Dionisie era un mare teolog ortodox in Biserica crestina.
Asadar, Sf. Dionisie cel Mic, sau cel smerit, mai zis si „romanul” a ramas in istorie cunoscut nu numai ca mare teolog ortodox, dar si ca cel ce studiat la fixarea cronologiei crestine. Calendarul crestin intocmit de el, a aparut mai intai in Italia, cu binecuvantarea Papei, in secolul al VI-lea. Astfel, Papa Benedict al XVI-lea ar trebuie sa vada, ca in primul rand, el contrazice pe Papa de atunci de la Roma cat si Sf. Parinti si cercetatorii de pana acum ai istoriei, ce au convenit la data de 25. Decembire, chiar ca ar fi o diferenta mica.
Inainte de Sf. Dionise a fost Sf. Ioan Casian, care s-a nascut la 360 d. Hristos si zecie ca tot in Dobrogea si a fost calugarit la Viflaim, iar la anul 400 a fost hirotonit diacon de Sf. Ioan Gura de Aur, Patriharhul Constantinopului, a intemeiat monahismul im Apus dupa Benedict. Pe la anul 405 a fost la Roma cu prietenul sau Gherman, unde a aparat cauza Sf. Ioan Gura de Aur.
Doresc sa mentionez, pentru fiecare cititor, urmatorele directii de plecare la gasirea adevarului, cu privire la data Nasterii Domnului Iisus Hristos, pentru a-l putea crede. In primul rand, care cercetatori au mai multa credibilitate, in stabilirea datei Nasterii lui Iisus Hristos, cei din primele secole sau acestia din secolele douazeci si douazeci si unu? Personal cred, si la fel toti cei de buna credinta ca au prioritate Sfintii Parinti si cercetatorii din primele secole asupra datei Nasterii lui Iisus, si nici decum acestia din ultimele secole.
In al 2-lea rand, referitor la data Nasterii lui Mesia, Hristos Iisus, Sanctitatea sa Papa Benedict al XVI-lea, trebuie sa vada ca este in contradictie cu proorociile Mesianice, cu privire la datele Providentei, prevestite de proorocii Vechiului Testament ale Nasterii lui Mesia cat si referitor la locul Nasterii, care este prevestit clar ca va fi in Betleemul Iudeii (Matei 2, 4-6). Astfel, nu va aduce erori socante si confuzii in lume la inceputul secolului douazeci si unu, cu privire la data Nasterii lui Iisus Hristos si a locului in Betleemul Iudei, cum au prevestit proorocii si nu in orasul Nazaret, din provincia, Galileea neamurilor, unde Se va intoarce din Egipt pentru satbilire si astfel se va implini ce s-a zis prin prooroci ca „Nazarinean Se va Chema” (Matei 2, 19-23). Iar a schimba si locul Nasterii lui Iisus din Betleem in Nazaret, cum zice Sanctitatea sa, Papa Benedict al XVI-lea, inseamna a nu crede in prezentarile Biblice ale Vechiului si Noului Testamnet cu privire la Nasterea lui Mesia, Hristos in Betleem, ceea ce ar fi grav de tot. Nu mai vorbesc de relatarile istorice de doua mii de ani, ca Iisus Hristos S-a Nascut in Betleem Iudeii.
Al 3-lea rand, de vreme ce data Nasterii lui Iisus, a fost stabilita de Sf. Parinti, dupa Calndarul Iulian inseamna ca prin ei a lucrat intr-un mod deosebit interventia Providentei divine cu privire si la stabilirea cronologiei calendaristice. Si in 4-lea rand, un alt criteriu cu privire la stabilirea Nasterii lui Iisus este cel istoric, cu persoanele conducatoate in Iudeea, regele Irod (Matei 2, 1-11) si a Cezarului August la Roma si a proconsului Quirinius ce conducea Siria (Luca 2, 1-17), iar mai tarziu a lui Tiberiu la Roma cand Iisus avea treizeci de ani (Luca 3, 23). Referitor la aceste persoane istorice se pot vedea Analele latine si Antichitatile iudaice.
Am dat aceste criterii ca si cititorii mei, sa poata face singuri o cercetare si concluzie referitoare la data Nasterii Domnului. Poate Sanctitatea sa vrea un nou Calendar, care sa-i poarte numele, dupa cum a aparut calendarul Gregorian in anul 1582 la Roma, ce poarta numele Papei Grigore al 3-lea. Caledarul Gregorian a inlocuit Calendarul Iulian, ce aparuse in 46, i. d. Hristos, dupa numele lui Iuliu Cezar. Multe Biserici Ortodoxe tin sarbatorile Nasterii Domnului Iisus Hristos cat si Sf. Pasti, dupa Calendarul vechi, Iulian. Relegia crestina a devenit libera numai prin Edictul de la Milano din 313, dat de Imparatul Constantin cel Mare, iar Sinodul I Ecumenc a fost la 325 la Nicea, de cand Biserica a inceput sa iasa din catacombe si sa se organizeze. Astfel, Nasterea Domnului Iisus nici nu a putut fi sarbatorita oficial, decat dupa Conciliul de la Laodicea din 376, cand Nasterea Lui Iisus Hristos devine o mare Sarbatoare a crestinatati. Inainte de aceasta, se aminteste in istorie de anul 357 dupa Hristos, despre festivalul Craciunului, sub Papa Liberiu.
Asa se face ca data Nasterii lui Iisus Hristos, desi este cel mai mare eveniment din istoria neamului omenesc nu se cunoaste exact, fiindca contextul istoric a fost, asa precum stim, foarte dificil, cand Irod a omorat pruncii de doi ani si mai jos, in loc sa se faca inregistraile noilor nascuti. Iar Sf. Dionisise cel Mic, i se poate admite o diferenta mica de ani, fiindca el a fost primul cu adevarat, care a definitivat cronologia crestina. Dar Istoria Bisericii Universale, vol. I, editia 1956, poate avea toata credibilitate in a vedea data Nesterii lui Iisus.
In istoria Bisericii gasim ca Sf. Dionisie a trecut anul Nasterii Domnului ceva mai tarziu. In realitate Isus Hristos s-a Nascut inainte de anul 750, anul mortii lui Irod cel Mare, cand anii se numarau de la (intemeierea Romei, Romulus si Remus), cum au si socotit unii cercetatori vechi. In Evanghelii se gasesc indicatii despre timpurile privitoare la Nasterea sau la varsta Mantuitorului: Cezarul August la Roma, Proconsulatul lui Quirinus, timp de pace, un recensamant, Steaua magilor, uciderea pruncilor (Matei 2, 16), moartea lui Irod in 750, apoi inceputul activitatii publice a lui Ioan Botezatorul, care precede cu putin pe a Mantuitorului, anul XV al domniei lui Tiberiu, cand Isus avea 30 de ani (Luca 3, 23). Zidirea templului din Iersualim. Aceste directii indreptatesc asezarea anului Nasterii lui Isus Hristos intre 747-750 a.u.c. (de la intemeierea Romei).
Mai exacti sunt anii 748-749, dintre care de preferat este anul 749, al Nasterii lui Iisus, fiindca Irod a murit in anul 750, dupa care Dumnezeu Tatal a adus pe Pruncul Iisus, pe Mama lui Maria si dreptul Iosif din Egipt si i-a asezat in Nazaret, conform proorociilor Mesianice, deoarece in Iudeea domnea Arhelau, fiul lui Irod (Matei 2, 19-23). Si putem crede, inca odata in plus, ca anul Nasterii Domnului a fost 749 al erei vechi, de la zidirea Romei, fiindca regele Irod murind in 750, dupa ce omorase toti pruncii de doi ani si mai jos, Providenta nu a trebuit sa tina mai mult de un an, de la 749 la 750 pe Pruncul Iisus in Egipt, ci a putut sa-L aduca mai repede in pamantul lui Israel (Matei 2, 20). Dumnezeu a cautat sa-L aduca pe Fiul Sai Iisus cat mai repede din Egipt in Israel, fiindca aici era religia cu Dumnezeul adevarat descoperita lui Avraam, Isaac si Iacov si nu la neamuri unde era o religie politeista, idolatra. Israelul era poporul ales si patria proorociilor cu toate revelatiile, dupa care Mesia, Hristos avea sa-si desfasoare opera de mantuire a lumii.
 Iar conform traditiei crestine, in care s-a sarbatorit Nasterea Domnului, s-a fixat luna Decembrie 25, convenita si de Biserica din Apus si de cea din Rasasrit. Apoi, recensamantul poruncit de Cezarul August, se obisniua sa se faca pe la sfarsitul anului, cand Iosif si Maria au mers sa se inscrie in Betleem, fiindca erau din cetatea si din neamul regelui David, timp in care Feciara Maria a Nascut pe Pruncul Iisus (Luca 2, 1-7).
Toate aceste vesti, stimate cititorule, vin pentru a convinge liderii si invatatii lumii de azi, sa nu-L primeasca pe Iisus Hristos ca Mesia, Cel Fagaduit si trimis de Dumnezue la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), ca „Mantuitorul lumii” (Ioan 4, 42) si a se intoarce omenirea de la pacatele ei, la Dumnezeu prin pocainta, pentru a scapa din crizele economice si dezastrele din univers. Dar, ceea ce este mai important de stiut de cat toate, nu este data exacta a Nasterii, ci a cunoaste adevarul ca Iisus Hristos, Mesia, Cel Fagaduit de Dumnezeu, S-a Nascut in istoria lumii  sa mantuiasca omenirea de sub moartea pacatelor. Nefiind loc in acest studiu sa ma extind mai mult, trecem la continuarea temei prezente.
Dar ce este capital de important, pentru toate generatiile istoriei si fiecare suflet in parte, sa nu uite mesagul ingerului Domnului catre pastorii din jurul Betleemului la Nasterii lui Iisus Hristos, Mesia, Cel Fagaduit de Dumnezeu: „Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David. Si acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc infasat, culcat in iesle. Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2, 10-14). Primind acest mesal mantuitor ca pastorii generatiile si noi vom fi salvati, indiferent ce valuri istorice si antihriste vor veni peste lume, fiindca Providenta va fi cu noi si cu toti care vor primi mesajul divin ca ni s-a Nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul.
Totul este ca generatiile omenirii si fiecare suflet sa nu ramana pasivi la auzirea mesajul dumnezeiesc ca li s-a Nascut un Mantuitor, Care este Hristos Domnul, ci sa-l pimeasca in inimile lor ca pastorii si sa mearga la Betleemul vremii, Biserica din fiecare oras si sat „Iar dupa ce ingerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut. si, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle”, si gasindu-L pe Pruncul Iisus, Mantuitorul Nascut pentru mantuirea noastra sa cantam impreuna cu oastea cereasca: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2, 14).
Apoi, mergand la casele noastre cu Mesai, Hristos primit in inimi, ca unicul Mantuitor trimis de Dumnezeu sa se Nasca si sa ne mantuiasca, sa-L vestim si altora ca pastorii, zicandu-le sa nu se teama in viata, ca li s-a Nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul: „Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil. Si toti cati auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima sa. si s-au intors pastorii, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cate auzisera si vazusera precum li se spusese” (Luca 2, 17-20).

Hrsitos Se Naste, mariti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L!
              Hristos pe pamant, inaltati-va! Amin.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a4662-CRACIUNUL-ANULUI-2012-CONDUCATORII-POPOARELOR-SI-OMENIREA-LA-RASCRUCE-DATORITA-NEPRIMIRII-LUI-MESIA-HRISTOS-IISUS.aspx