"PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE!"



"Pe-al nostru steag e scris unire, / Unire-n cuget si-n simtiri / Si sub mareata lui umbrire / Vom infrunta orice loviri.// Acela-n lupta grea se teme / Ce insusi e ratacitor,/ Iar noi, uniti  in orice vreme,/ Vom fi, vom fi invingatori.// Am inarmat a noastra mana,/ Ca sa pazim un scump pamant,/ Dreptatea e a lui stapana,/ Iar Domn e adevarul sfant.// Si-n cartea vesniciei scrie/ Ca tari si neamuri vor pieri,/ Iar tara noastra, in mandrie,/ Etern, etern va inflori.// Traiasca Romania Mare,/ Cu Bucovina si Ardeal,/ Latind cu fal’-a ei hotare/ Pe mostenirea lui Traian.// Si, de sub veacuri de robie,/ Scotand tot sufletul roman,/ O tara mandra sa invie/ Pe oseminte de roman.// Invingatori cu verde laur,/ Noi fruntea nu ne-o-mpodobim,/ Nici scumpele gramezi de aur/ Drept rasplatire nu dorim.// Stiind ca-n viata trecatoare/ Eterne fapte-am savarsit/ Si chipul mortii-ngrozitoare,/ Bogat, bogat ni-e rasplatit".

Am redat, deloc intamplator, integral acest vechi cantec patriotic, adevarat imn, datand din anul 1880, "scris in spiritul ideilor nobile de unire si unitate nationala promovate de Revolutia Romana de la 1848 si de maretul act al Unirii de la 1859", pe versurile lui Andrei Barseanu si muzica lui Ciprian Porumbescu. Sa ne amintim ca "primul Decret emis de Guvernul Revolutionar Provizoriu din Tara Romaneasca a fost cel cu privire la instituirea steagului national, alcatuit din trei culori: rosu, galben si albastru. Iata continutul acelui decret: «Steagul national va avea trei culori: albastru, galben si rosu. Deviza romana care va fi scrisa, atat pe steaguri, cat si pe monumentele si decretele publice, se va compune din aceste doua cuvinte: Dreptate, Fratie! Dreptate, aceasta stea stralucitoare care lumineaza omenirea si o povatuieste in calea binelui, vesteste ca oamenii sa fie mai intai slobozi si, deopotriva, si Fratie, acest sentiment strabun romanesc, leaga inimile pentru obstescul folos". Redam aici si "Tricolorul" lui Ciprian Porumbescu: "Trei culori cunosc pe lume,/ Ce le tin d-un sfant odor,/ Sunt culori de-un vechi renume,/ Suveniri d-un brav popor.// Rosu-i focul ce-mi strabate/ Inima-mi plina de dor,/ Pentru sfanta libertate/ Si al Patriei amor.// Auriu, ca mandru’ soare,/ Fi-va-al nostru viitor,/ Pururea-n eterna floare/ Si d-un luci netrecator.// Iar albastru e credinta/ Pentru natie ce-o nutrim,/ Credinciosi, far-de schimbare,/ Pan’ la moarte o sa fim.// Pan’ pe ceriu, cat in lume/ Vor fi aste trei culori,/ Vom avea un falnic nume/ Si un falnic viitor.// Iar cand, fratilor, m-oi duce/ De la voi si-o fi sa mor,/ Pe mormant atunci sa-mi puneti/ Mandru’ nostru tricolor". "Pe-al nostru steag e scris unire!". Acestea sunt primele cuvinte ale poeziei-cantec-imn, confirmand o convingere ferma ca Tricolorul si Unirea sunt doua cuvinte inseparabile intr-un binom al trairii, al continuitatii si al duratei romanesti. Doar "uniti in cuget si-n simtiri" am putut rezista, aici, la Portile Rasaritului, ca neam si tara, in bataia tuturor vanturilor potrivnice, a inviforarilor si devalmasiilor vremurilor. Intr-adevar, "sub mareata lui umbrire", adica sub fluturarea culorilor Tricolorului, am infruntat loviri, "uniti in orice vreme", invingatori in apararea pamantului romanesc, cand "Domn e adevarul sfant". Sub fluturarea lui, de-a lungul vremurilor, au luptat vitejii, pentru ca "tara mandra sa invie". Culori "de vechi renume" au adunat sub ele "credinta pentru natie", lupta pentru "un falnic viitor". Deci, pentru patria romana, nu pentru "scumpele gramezi de aur", drept rasplata!
Razboinicii, vitejii daci, neaplecati in fata vrajmasului, se spune ca purtau in lupte suieratorul steag cu cap de lup, in culorile rosu, galben si albastru. Tricolorul a fluturat in Revolutia de la 1848, apoi pe redutele biruintei la Grivita, Plevna si Smardan, in Razboiul de neatarnare de la 1877-1878. Tricolorul a trecut prin valtorile vremurilor in Primul Razboi Mondial, la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, care a urmat, la Alba Iulia, in Ardealul nostru sfant, in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, in crancenele batalii pentru dezrobirea Basarabiei, a Tinutului Hertei, pentru revenirea partii furate a nordului Ardealului, prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. In bataliile de la Oarba de Mures, din septembrie-octombrie 1944, multi dintre ostasii romani purtau la piept Tricolorul infipt pe cota cucerita, dupa sangeroase lupte. Salutara a fost sarbatorirea, in Parlamentul Romaniei, la 26 iunie 1998, a Zilei Drapelului National, cu prilejul sarbatoririi celor 150 de ani de la Revolutia Romana de la 1848, dar si a altor numeroase evenimente cu largi si adanci semnificatii pentru istoria poporului roman. A fost una dintre inspiratele, binevenitele initiative de a ne comemora evenimente istorice glorioase care ne-au jalonat existenta multimilenara, pentru ca generatiile care vin sa cunoasca, in lumina deplinului adevar, lupta inaintasilor, sacrificiile lor pentru unitatea statala, pentru libertate si neatarnare.
Unul dintre luptatorii din Primul Razboi Mondial, protopopul Gheorghe Oprean, din Tarnaveni, fost secretar, la Viena, al Senatului Central al ofiterilor si soldatilor romani din Ardeal, Banat si Bucovina, participant la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, ca om al Bisericii, mare patriot care isi iubise cu devotament Patria, avea urmatoarea ultima dorinta: "Sa ma duceti la mormant cu carul cu boi, si pe coparseu sa fie tricolor romanesc, chiar cat un deget, numai sa fie!". Ne-am mandrit, in lunile de inceput ale zbuciumatului an 1990, cu Tricolorul de pe statuia ecvestra a lui Avram Iancu, din centrul Targu-Muresului. Azi flutura pe catargul alaturat statuii eroului, simbolului national, comandant de oaste, la 24 de ani, in Cetatea de cremene a Apusenilor.
Tricolorul a fost si ramane un simbol al dainuirii noastre, in ciuda hartuielilor si a framantarilor unor vremi potrivnice. Cazuti pe campurile de lupta, uniti in vesnicie, eroii neamului au inchis ochii, stramutandu-se dincolo, pe celalalt taram, al vesniciei, sa tina pamantul tarii pe piepturile lor, infasurati in rosu, galben si albastru. Neamul romanesc, urcandu-si Golgota in tacere si demnitate, intr-o armonie cu tainele naturii, chiar si sub crancene apasari, chiar si atunci cand lacrimile lui s-au amestecat cu tarana, in ceasul redesteptarii identificandu-se cu destinele vesniciei, a sarutat, cu buza infiorata, steagul, Tricolorul. N-am sa uit, apoi, niciodata, acea scena, de o simplitate emotionanta, prin unicitatea ei. La 1 Decembrie 1990, Ziua Nationala a Romaniei, pe un ogor din preajma Cetatii de Balta, un tractor intorcea brazda adanca in pamantul negru si gras. La capatul locului flutura, mandru, puternic infipt in glie, un urias steag tricolor! Sub lumina de decembrie, sub seninul acela aparte, parca rasunau, de departe venind, versurile: "Acolo este tara mea/ Si neamul meu cel romanesc!". Un roman, taranul cu ochii vesnic la cer, cu talpa pe pamantul udat cu sudoare, stropit, de multe ori, cu sange si cu lacrimi, inalta acolo, in Ardeal, in inima Patriei, Tricolorul vesniciei romanesti! Motiv sa ne amintim, din nou, versurile: "Stindarde tricolore se-nalta in cetate/ Si cheama sa se-adune, ca frati intru dreptate,/ Pe cei ce pentru tara sa moara au dorit". Am vazut Tricolorul, acest simbol national, mandru inaltat, de fratii nostri basarabeni, in bataia vantului, pe zidurile de cremene ale Cetatii Soroca, acolo pe Nistru, si pe Cetatea Hotinului. L-am vazut pe cladirea Presedintiei si a Parlamentului din Chisinau. L-am vazut si pe o casa din Dubasarii Vechi. Si mi-am spus ca acolo-i locul lui, al Tricolorului! Sub fluturarea lui se inalta, de fiecare data, Imnul de Stat "Desteapta-te, romane!". Ei, inaintemergatorii, vitejii neamului, au jurat "pe stindarda tricolora/ si pe cruce", sa apere tara si au murit pentru acest pamant stramosesc. Traind in iubirea tarii, pentru a ne tine pentru totdeauna acestui loc vesnic al nostru, pamant mostenit, increzatori in valorile perene, sa nu uitam versul "Pe-al nostru steag e scris unire!".
Deci, "unire-n cuget si-n simtiri". Nascuti crestini sub semnul Crucii, romanii trebuie sa fie, intr-adevar, uniti. Nu dezbinati, nu coplesiti de o pagubitoare dihonie. Nu pusi cap in cap, ci uniti pentru totdeauna! Pentru trecerea prin vamile incercarilor si ale greutatilor, noi trebuie sa dam dovada de unitate in fata scenariilor abracadabrante ale unora pentru demolarea fiintei nationale si a sentimentului demnitatii noastre. Prin vamile incercarilor sa trecem verticali si uniti. Nu dezbinare, nu dihonie, nu ura intre frati, intre noi, sub acea pecete "a blestemului dezunirii", ci atat de necesara unitate! Pentru ca numai uniti putem invinge! In numele interesului national, sa dovedim ca unitatea noastra istorica, a romanilor ardeleni, inaintasii ne-au lasat-o sub deviza: nu dezbinare, ci unitate!
Din pacate, chiar daca exista Legea nr. 75/1994, cu prevederi cat se poate de clare in privinta arborarii drapelului de stat, ca simbol national, exista locuri, prin judetele Harghita si Covasna, prin care nu am vazut inaltat Tricolorul! L-am vazut, si am avut o strangere de inima, in localitati incepand de la Balauseri pana la Sovata, pus chiar pe institutii ale statului roman, alaturi de steagurile secuiesti si cele ale Ungariei! Apoi, o nemultumire pe care mi-am manifestat-o in repetate randuri. Nici macar de Ziua Nationala, romanii mureseni nu arboreaza, toti, Tricolorul! De ce, oare? Care ar putea fi motivele? Sa nu deranjeze, cumva, Tricolorul nostru sensibilitatile cuiva, in inima Romaniei? Oare, aici, in Ardeal, sa nu-si gaseasca locul potrivit, el, Tricolorul, martor si insotitor, prin veacuri, al credintei de neam si de tara, pentru oricare bun crestin si patriot? Tricolorul a fost si ramane un simbol! In primul rand, un simbol al dainuirii noastre. Tricolorul trebuie inaltat si pastrat acolo unde ii este locul, sfintit de fiinta noastra. Tocmai de aceea, acum, in preajma Zilei Nationale a Romaniei, potrivit este sa reamintim cuvintele domnului, bravului barbat al Unirii de la 1850, "om nou la vremuri noi"– Alexandru Ioan Cuza: "Steagul este Romania, acest pamant binecuvantat al patriei, stropit cu sangele stramosilor nostri si imbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecaruia, casa in care s-au nascut parintii si unde se vor naste copiii vostri. Steagul e, totodata, trecutul, prezentul si viitorul tarii: intreaga istorie a Romaniei!".

P.S. Felicitari se cuvin "Antenei 3", pentru inspirata idee a trezirii constiintelor romanilor, militand pentru respectul cuvenit Tricolorului, simbol national! Idee inaltatoare, imbratisata, cu entuziasm, de romanii dinauntrul si din afara tarii. Un gest profund patriotic!
LAZAR LADARIU

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a4565-PE-AL-NOSTRU-STEAG-E-SCRIS-UNIRE.aspx