Pacatul românesc…



Effendin al lui Nikos Kazantzakis, din romanul “Libertate sau moarte”, suferea de-o fobie, la prima vedere, caraghioasa: se temea sa traverseze strada. Desi pustie, cand se apropia si privea vis-a-vis, i se parea ca se transforma dintr-o data intr-un rau involburat pe care sunt purtati de curenti nemilosi - arbori desprinsi din pamant; i se inmuiau picioarele, genunchii incepeau sa-i tremure si mai ca-i venea sa lesine... Am spus la prima vedere pentru ca traversarea acelei strazi era defapt o metafora a reactiei omului in fata pacatului, el musulman, cand vroia sa ajunga la casa capitanului Mihalis, unde stia ca se manca porc si se bea vin rosu, deci cand vroia sa pacatuiasca cu buna stiinta, era nevoit sa treaca acea strada care, tam-nesam, se stransforma in apa ucigatoare... Daca ar fi sa pastrez aceasta frumoasa parabola, si noi, romanii, procedam de-o maniera la fel de caraghioasa, numai ca dusa la extrema cealalta. Ne legam la ochi si la urechi si, fara sa vedem ceva, fara sa auzim nici cel mai mic sunet, ne avantam, fara teama, fara ajutor, sa trecem strada...
Unul dintre cele mai mari pacate spre care trecem cu iuteala despre care vorbeam este decredibilizarea valorilor si institutiilor nationale. Stiu ca acest termen nu exista in dictionarul explicativ al limbii romane (DEX) dar atat de folosit (si la propriu si la figurat) a fost in ultimii 20 de ani incat sunt de parere c-ar trebui oficializat neparat. De exemplu, recent, in mass-media a rasuflat un scandal in care au fost implicati scriitorii Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu si Horia Roman Patapievici, cel din urma in calitatea sa de presedinte al Institutului Cultural Roman. N-am sa bat prea mult apa-n piua, despre Cartarescu se spunea c-a ajuns pe nedrept cel mai tradus scriitor roman peste hotarele tarii si ca ajutat de ceilalti a incasat sume exorbitante, bani publici cu care se puteau rezolva probleme mult mai arzatoare ale tarii, cum ar fi, de exemplu, acoperirea deficitului din bugetul de asigurari sociale. Ce prostie, cata ignoranta!!! De-a lungul anilor l-am citit pe Cartarescu, parerea mea asupra operei sale nu are relevanta, nu sunt critic literar ca sa pot enunta un punct de vedere obiectiv si pertinent insa parca ma doare inima atunci cand observ cu cata placere sunt desfiintate valorile nationale. Cutare ba este agentul nu stiu carui serviciu, ba a colaborat cu securitatea, ba este nebun, ba nu stiu ce fapta rusinoasa a comis, alt cutare ba face din umbra jocurile politice ale vreunui politician influent, ba este un mincinos si asa mai departe, in aceeasi oala sunt fierti laolalta artisti, sportivi, intelectuali, sunt balacariti si denigrati cu totii, in loc sa fie prezentati in lumina favorabila pe care-o merita, asta in timp ce tot felul de personaje care nici macar corect gramatical nu stiu sa se exprime (manelisti, actorasi de telenovele, solisti de playback, manechine, sotii de miliardari, pitipoance-cliente permanente ale saloanelor de operatii estetice) sunt prezentate publicului larg ca adevarate modele la care, din pacate, tinerii incep sa se raporteze. De ce mi-as dori sa devin poet, de exemplu, sa urmez toti pasii necesari pregatirii intelectuale si sa ma persifleze o intreaga tara, sau de ce sa devin pictor si sa expun lucrari in galerii de arta la usile carora paianjenii isi tes nestingheriti plasele, cand mi se tot arata cum succesul in viata se obtine mult mai usor?!?-par a se intreba tot mai multi adolescenti, bulversati de idiotenia formatorilor de opinie.
Prea usor renuntam la tot ceea ce este al nostru si luam de bun restul. A trecut mult de-atunci, dar pe 9 mai 2012, toata suflarea, de la mic la mare, stia ca este ziua Europei, pentru ca informatia aceasta se prezenta ostentativ in toata presa, insa aproape nimeni nu informa ca este defapt si ziua in care noi, romanii, sarbatorim 135 de ani de la proclamarea independentei de stat, si asa mai departe. Daca vom continua cu aceasta mentalitate, nu vom ajunge bine. Oamenilor de valoare mai ca nu le dam un picior in dos si nu-i gonim peste granitele tarii, in rest ii supunem la toate casnele posibile, ii umilim pe unde-i prindem... Sunt adusi in prim plan preoti care comit tot felul de atrocitati, magistrati corupti, politisti manjiti... Nu contest faptul ca in fiecare institutie ale statului exista probleme si nereguli, dar parca cineva din umbra vrea sa slabeasca increderea in tot ce este al tarii, sa dezbine si sa distruga... Rezultatele sunt pe masura eforturilor depuse: respectul a devenit ceva rar intalnit; sistemul de valori s-a rasturnat; scoala nu mai are nicio valoare; credinta este cioplita sistematic cu dalta necredintei; justitia si-o face fiecare cu propriile forte; nu mai exista rabdare, sau exista din ce in ce mai putina, atunci cand vine vorba de-a evolua treapta cu treapta, vrem direct sus, fara munca, fara efort, fara merite personale ... Este vorba de cerere si oferta. Intr-o societate a consumului pentru a determina publicul sa cumpere, trebuie sa-l formezi, in cazul de fata, sa-l deformezi si sa-l convingi ca dragostea poate fi suplinita de sex, sa-l subjugi anumitor marci, sa-l faci sclavul anumitor produse noi, de care practic nici nu are nevoie, sa accepte, daca se poate, ca  altcineva sa decida in locul fiecarui individ in parte...
Acestea fiind spuse, ii indemn pe toti cei ce vor sa treaca strada, dincolo, sa nu mai fie atat de exuberanti si de naivi, ci sa procedeze asemenea personajului evocat mai sus, sa chibzuiasca bine daca se merita, sa se teama, sa ezite, sa treaca mai intai totul prin filtrul gandirii si al inimii...
Florentin Gurau

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a4440-Pacatul-rom226-nesc….aspx