MAI MULTA EUROPA SAU MAI MULTA INTEGRARE POLITICA?

 

 
       Pun aceasta intrebare pentru ca, in intelesul clasic, pe care Democratia Crestina l-a sustinut intotdeauna iar Popularii europeni sunt convis ca n-au nici un motiv sa se dezica, „Mai multa Europa” inseamna mai multa democratie, mai multa fratie crestina, mai multa diversitate culturala, mai profunda intelegere a specificului national, mai mult pluralism politic parlamentarist si tot mai multe asemenea valori specifice batranului nostru continent, nascute pe el si bine confirmate in diacronia lui, pana la a-i deveni patrimoniu spiritual.

       Iar aceasta convingere ma face sa sper ca urmasii principalului partid care a oferit Europei moderne solutii pentru a scapa de extremisme si a depasi escalada provocarilor comuniste sau fasciste, nu au venit la Bucuresti spre a inghiti lectia de incultura politica a unui demagog aventurier, care a imprimat chiar partidului sau trasatura evidenta de traseism ideologic. Pentru ca doar termenii politici invatati la cursul seral PCR, pot crea confuzie intre valorile pe care le-am enumerat drept patrimoniu spiritual ce poate fi dezvoltat prin acest concept de „Mai multa Europa” si ideea de „integrare politica” avansata de Basescu intr-o servila supralicitare a dezideratelor pe care „europenii mai vechi” le formuleaza realist si pragmatic. Pentru ca „Mai multa Europa” inseamna mai multa productie Europeana prin integrare, inseamna mai multa bunastare din PIB prin aliniere, inseamna mai bune rezultate financiare prin respect si egalitate in tranzactii, inseamna mai mult echilibru social prin liberalizarea pietii muncii si multe alte avantaje ale unei asocieri care, sa nu uitam, isi are radacinile in Piata Comuna a Otelului si Carbunelui, deci, o pragmatica a politicilor economice integrate. si nu o „integrare politica”, adica o aliniere servila ca la Internationalele comuniste, pentru a asigura dominatia uneia dintre doctrine in defavoarea altora.

       Poate ca unii buni crestini, conform zicalei cu „de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, ii vor scuza infantilismul amestecarii termenilor si incultura politica. Eu, insa suspectez ca aceasta supralicitare, aceasta plusare cu promisiuni de integrare la care cultura democratica pluralista nu se poate gandi, vine din slugarnicie. Slugarnicia fanariotului respins de popor si de divan, al carui unic sprijin sunt vizirii de la Poarta. Iar atunci cand, chiar vizirii cinstiti care, traditional, asteapta o punga, se minuneaza ca primesc trei, sprijinul represiv e mai puternic si, la o noua rascoala impotriva fanariotului, trimit un bei mai mare, cu steag cu mai multe tuiuri, care sa-l apere de nemultumirea populara.

Asa a facut si omul nostru care si-a pus ochelari cu rame de intelectual pentru ca sa descifreze intentii paguboase, in sloganul de bun simt al unui congres. Slogan normal care, prin „Mai multa Europa” propune mai multa coeziune intre statele batranului continent, mai multa intr-ajutorare in afirmarea valorilor proprii, mai multa atentie si respect intre toate tarile ei, mai multa asistenta si cooperare intre organismele sociale ale popoarelor respective si mai mare extindere a valorilor morale nascute in acest creuzet. Dar nicidecum o aliniere politica amintind de partidul unic la care a ucenicit sub semnul „maretei uniuni sovietice”, conferind Europei pluraliste perspectiva „integrarii politice” a statelor ei, intr-unul al „politicilor globale” care rezolva problemele „de pe plan intern european”.

  Fiind normal ca orice formatiune politica sa se doreasca puternica, posibil ca Popularii Europeni sa plece astfel flatati din Bucurestiul unde s-a plusat la miza lor, prin dorinta fierbinte de federalizare europeana care a facut din glasul presedintelui tarii un fel de ison tinut visurilor lui Laszlo Tokes. Dar, cand vor ajunge cu gandul la electoratul lor, din tarile lor, ei isi vor da seama ca s-a plusat ca in acele jocuri trucate de poker, cand arunci cartile ca sa lasi potul unuia care stie ca astfel e mituit: Ei au venit cu normale ganduri realiste, iar Basescu le devanseaza planurile intarindu-si o viitoare pozitie cand, antipopular la el acasa fiind, va primi sprijinul popularilor care-l cred de-ai lor.

Asta imi aminteste de o situatie de acum peste douazeci de ani cand, in fata reactiilor care-l negau, Patriarhul Teoctist s-a retras din scaun la Manastirea Sinaia si, temandu-se de populatia care i-ar fi acuzat colaborationismul, n-a dat atentie intereselor mai restranse ale sinodalilor care-l chemau inapoi. N-a dat atentie, pana cand n-a primit si asigurarea ca fratele sau de la Moskova si alti ierarhi inscaunati ca si el sub guvernari comuniste ii sustin pe plan international revenirea ce nu prea era dorita pe plan national.

 Cum erau sa nu i-o sustina?!... Fiindca altfel, ar fi trebuit si aceia sa faca gestul sau intelept prin care pleca sa se pocaiasca.

  Traseistul nostru ideologic, insa,  nu a invatat nimic, nici ca doctrina Democrat-Crestina, nici macar ca intelepciune prin care, Patriarhul ce i-a rostit rugaciunea de instalare, a avut buna intentie de a se retrage. El pluseaza in speranta ca fratii europeni care i-ar aprecia gestul, vor mai avea prilej sa-l sustina impotriva propriilor sai alegatori. N-a fost atent nici macar la formularea prietenei sale Angela, care a urcat la tribuna cu sanii stransi in taiorul mov, ca sa ne spuna ca: „...multi presedinti de tari din Europa Centrala si de Est au o gandire futurista”!
 Eu am fost atent; dar tot nu mi-am dat seama daca a fost vorba de viitorologie, sau de vorba romanului: „a face politica la f**u-i ma-sa”.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a4385-MAI-MULTA-EUROPA-SAU-MAI-MULTA-INTEGRARE-POLITICA.aspx