MAGIA CUVINTELOR CE ZAMISLESC VIATA, DAR POT SI UCIDE ÎNTR-O SINGURA CLIPA



Realitatea este „magica” prin natura ei, fiind tainica la toatele nivele ei de manifestare, transcedenta dar si imanenta, straina si totusi familiara, paradoxala, insa si rationala in continutul ei. Din fericire pentru fiinta umana, exista totusi un instrument puternic de investigare a ei, acesta fiind nimic altceva decat „cuvantul”: gandit, rostit, primit si ulterior transformat in actiune. De aceea, prin afirmatii succinte, dar relevante in ce priveste continutul, am cautat sa exprim necesitatea de redefinire a spatiului mediatic romanesc, in acest sens schitand urmatoarele elemente ce trebuie avute in vedere:
·    influenta puternica a cuvintelor in promovarea aspectelor pozitive sau negative ale vietii
·    iluzia comunicarii in cazul in care lipseste interesul pentru ceea ce gandeste auditoriul sau pentru opiniile alternative la ceea ce este prezentat
·    includerea constanta a insinuarilor si calomniilor in produsele media de „succes”, masura audientei fiind proportionala cu scandalul realizat prin expunerea sau „explozia” lor
·    cultivarea dependentei nefaste de audiere a lucrurilor negative, care prin obisnuinta receptarii lor conduce la scaderea dramatica a calitatii vietii
·    nevoia definirii de canale media alternative, care sa prezinte echilibrat aspectele pozitive si negative ale experientei umane, cu o tenta ascendenta, educativa si oferind modele adevarate pentru toate generatiile

Cuvintele pot da viata sau sa distruga
Traim intr-o lume in care cuvintele sunt utilizate cu mult prea mare usurinta de parca nu ar insemna nimic daca exprimam o idee de valoare sau doar ne marginim sa repetam diferitele nimicuri lipsite de continut. Confruntati cu abundenta de nestavilit a informatiilor nerelevante, suntem in cele din urma impresurati in citadela interioara a sufletului de sentimente contradictorii induse in mod malefic de catre o mass-media aservita intereselor de manipulare a opiniei publice. Astfel, este suficient sa deschizi televizorul si intreg campul vizual se umple de imagini grotesti, in care oamenii se cearta intre ei, isi aduc tot felul de acuzatii si se jignesc reciproc.
Ne intoarcem spre calculator, si daca nu suntem atenti, de indata ecranul se umple si el cu informatii lipsite de relevanta insotite de o multime de imagini lipsite de noima, ce nu ne intereseaza in vreun fel, dar care insista sa intre in raza privirii, sa ne captiveze si sa ne rapeasca niste minute pretioase din viata, din aceasta viata atat de scurta incat pana si sensul ei ne ramane pana la urma un mister de nepatruns. Si astfel intelegem faptul ca toate cuvintele au o putere aparte in a zidi sau distruge, in a da viata sau ucide fara a lasa o urma vizibila a punctului in care otrava lor penetreaza invelisul interior al sufletului.
Si din aceasta cauza, nicio proba balistica ulterioara nu va putea pune in evidenta pe „faptasul” nevazut, care la adapostul anonimatului „impusca” victime nevinovate. Similar, „zidul” de retele electronice ajunge sa separe eficient pe cel care arunca informatii otravitoare de victima care le „absoarbe” si in cele din urma este ucisa moral sau fizic. Insa aceste imagini barbare nu reprezinta o exagerare, fiindca deja violenta mediatica s-a impus ca un standard „de facto” pe care il respecta orice trust sau organizatie care doreste sa fie in topul evaluarilor de audienta in baza carora se incheie profitabile afaceri de publicitate sau de promovare a imaginii.
Iluzia comunicarii intr-un mediu lipsit de opinii personale
Dar asa ceva nu reprezinta in vreun fel o comunicare reala dintre cel care prezinta si cel care priveste sau asculta, fiindca lipsesc acele ingrediente obligatorii ale sinceritatii, deschiderii si bunei intentii. Fara aceste elemente, simpla exprimare nu reuseste sa depaseasca nivelul demagogiei si al discursului lipsit de continut. Nimic nu este mai tragic decat sa folosesti darul „cuvantului” pentru a improsca cu noroi in ceilalti si pentru a vehicula idei vatamatoare in interiorul societatii. Dar din nefericire, aceasta este situatia in spatiul mediatic romanesc, devenind o regula de la care aproape nu mai gasesti nici un fel de exceptie.
Iluzia comunicarii porneste de la falsa premisa ca daca ai audienta, atunci inseamna ca ai reusit in demersul de a a-ti impune un anumit punct de vedere fara a tine cont in vreun fel de adevarul sau falsitatea celor prezentate sau de opiniile alternative ale celor care te asculta. Si tocmai de aceea, productiile media sunt de regula exprimari cu sens unic, in care opinia publicului tinta este cel mai adesea ignoranta sau esantionata corespunzator pentru a corespunde ideilor prezentate. Acest monolog al canalelor de comunicare conduce la o alienare progresiva a capacitatii de reflectare a celor care se „hranesc” zilnic din continutul lor, rezultatul fiind o amorfizare treptata a societatii si o scadere per ansamblu a capacitatii acesteia de a reactiona inteligent si creativ la schimbarile dramatice ale mediului in care traim.

Jocul murdar al insinuarii si calomniei
O alta tehnica nefasta prin consecinte din arsenalul mediatic „garantat” pentru succes consta in a plasa insinuari dintre cele mai josnice la adresa unui anumit personaj luat in discutie si relativ la motivatiile sale. De fapt, niciodata nu vom sti cu siguranta ceea ce se petrece in interiorul unui om, cat de mult este rauvoitor sau doar incapabil in a-si discerne propriile sale motivatii. A prezenta mereu imagini terfelite in mocirla si a nu oferi niciodata modele pozitive atrage dupa o sine o scadere progresiva a increderii in semeni si o subrezire pe termen lung a constructiei sociale. Fara a cadea in capcana prezentarii numai a „realizarilor”, totusi viata reprezinta un amestec de lumini si umbre, iar a insista doar pe partea negativa rapeste capacitatea de a aprecia ceea ce este pozitiv, valoros si de urmat din ceea ce constituie comportamentul uman.
In ce priveste calomnia, ea reprezinta articolul cel mai bine vandut pe micile si marele ecrane, alaturi de barfe si de presupuneri, constituind un „tort” din care se hranesc milioanele de telespectatori sau de utilizatori ai Internetului. Daca la o emisiune de maxima audienta - de obicei plasata la ore in care suntem cel mai susceptibili de a primi informatii pe care sa nu le putem cenzura prin ratiune, adica la ore tarzii sau imediat dupa program de lucru - lipseste acest ingredient, atunci imediat audienta isi comuta atentia pe un alt canal care ofera acest gen de produs. Nu conteaza cat de adevarate sau de false sunt afirmatiile facute, presupunerile fiind considerate argumente de netagaduit, iar jocul cu informatii si cifre de pe „surse” anonime completand tabloul apocaliptic al unei zile obisnuite si innegrind cat mai dramatic diferitele personaje ale zilei.

Obisnuinta cu partea negativa a lucrurilor este nefasta
Ne-am obisnuit atat de mult cu acest mod de prezentare a realitatii incat nu ne mai simtim bine fara acest ingredient nefast al negativismului. Alaturi de mondenitati, adica de amanunte intim – publice din viata unor reale sau false vedete, omul modern se hraneste cu „gunoaie” informationale, cu „resturi” din tomberoanele mereu proaspete de continut ale diferitelor canale media care ne invadeaza spatiul privat generand o imagine urata, trista si pesimista asupra vietii. Nu intamplator, efectul pe termen lung al expunerii la astfel de productii se poate concretiza in scurtarea sperantei de viata, cresterea nivelului de stress si accentuarea tendintelor depresive, atat de caracteristice spatiului romanesc traumatizat extrem de comunism si postcomunism.
Iar daca exista totusi canale alternative, ele sunt doar trecator explorate, fiind „consumate” intre doua reprize cu „hranire” din gunoaiele mediatice, care se alimenteaza mereu din scandalurile publice sau private aflate voit sau nu la ordinea zilei. In zadar incerci sa te aduni pentru a urmari o emisiune bine realizata de pe „National Geographic”, fiindca deja mintea a fost orientata catre disputa si cearta, iar somnul a pierit de pe gene la ore tarzii afland noi informatii despre „potlogariile” celor care sunt in pozitii de frunte sau despre scandalurile personale ale unor personaje mediocre, dar vizibile datorita influentei financiare, economice, politice sau de alta natura.

Nevoia unor canale media alternative
Cuvintele pot da viata sau ucide prin exprimarea lor, pot aduce fericire sau innegura viziunea prin simpla percepere a lor, pot induce bucurie sau teama, incredere sau disperare, realitatea ramanand de multe ori aceeasi. Prin cuvinte suntem educati sa devenim fiinte umane, depasind regnul animal la nivelul caruia cu totii ne nastem, progresand mereu catre sfere spirituale tot mai inalte. Dar tot prin cuvinte reusim sa stricam totul, sa aruncam in mocirla si derizoriu cele mai nobile idealuri, sa mintim, sa ne suspectam si sa ne otravim viata. Cuvintele au puterea „magiei” in a crea si distruge, conferi viata si rapi dreptul la existenta, prin ele se instiga masele sa comita lucruri rele, dar tot prin ele oamenii pot fi innobilati sufleteste pentru a deveni asemenea ingerilor ceresti.
Si tocmai din aceasta cauza, aparitia unor canale media alternative in spatiul romanesc o disting ca pe o necesitate de prim rang. Nu este vorba de a incerca sa exprimam pozitiv ceea ce este in mod clar negativ, sau de a ignora asperitatile, durerea si suferinta vietii de zi cu zi. Ci fac referinta la productii care sa prezinte echilibrat „luminile si umbrele” existentei noastre, care sa promoveze speranta, increderea si colaborarea dintre oameni, astfel incat constructia sociala sa fie sprijinita, iar spiritul comunitar sa ia locul „atomizarii” in indivizi care nu stiu nimic unul de altul.
Sa nu fiu inteles gresit, nu ma refer la religie sau la promovarea de doctrine spirituale mai mult sau mai putin ezoterice sau mistice. Dimpotriva, ma gandesc la o prezentare obiectiva, profesionista, lipsita de patos a bunelor si relelor societatii in care traim, totusi cu o tenta ascendenta prin promovarea laturii pozitive, de stimulare a potentialului spre bine care exista in inima fiecarui om, de cultivare a sensibilitatii interioare fata de ceilalti si fata de universul in care traim. Adica un demers laic, dar profund umanist, aducator de incredere si oferind modele de crestere pentru tanara generatie si de corectare necesara a generatiilor mai varstnice, educate intr-un sistem care a cultivat neincrederea, suspiciunea, invidia si turnatoria. Numai asa comunismul si postcomunismul vor disparea definitiv din istoria umbrita de „negativ” a ultimelor sapte decenii, iar Romania se va putea „destepta” din amortirea indusa de cei care nu au avut alt interes decat sa o desfigureze si sa o transforme intr-o masa amorfa, lipsita de personalitate, creativitate si putere launtrica.
Si numai astfel, am convingerea ca „magia cuvintelor” va zamisli viata pentru cei care prezinta si pentru cei care asculta, aducand speranta, incredere si viitor pentru societatea in mijlocul careia traim, sentimentele de instrainare si insingurare disparand progresiv fiind inlocuite de simpatie si cooperare la nivel de familie, comunitate si natiune in ansamblul ei. Pare utopic, dar totdeauna marile schimbari sunt precedate de „visatori” care indraznesc sa vada lucrurile dintr-o alta perspectiva. Si chiar daca cu „o floare nu se face primavara”, totusi aparitia unei „flori” poate insemna apropierea unui nou anotimp al regenerarii, renasterii si aparitiei unui nou inceput. Suntem cu totii victimele unui experiment social care ne-a marcat in profunzime mai mult decat ne dam seama, insa niciodata nu este prea tarziu pentru a ne regasi adevarata identitate, ce nu poate fi alterata pe deplin vreodata de nici un fel de regim totalitar.
Octavian Lupu
Bucuresti
16.10.2012

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a4382-MAGIA-CUVINTELOR-CE-ZAMISLESC-VIATA-DAR-POT-SI-UCIDE-206-NTR-O-SINGURA-CLIPA.aspx