Cu Brancusi prin Crestinism

SARUTUL - POARTA SARUTULUI

Existenta se bazeaza pe GESTUL de IUBIRE care este SARUTUL in IMBRATISARE. Scripturisticul Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Cine nu respecta aceasta lege a iubirii, dispare.

De la inceput trebuie inteles sau in cel mai rau caz acceptat neavand incotro, ca Brancusi se afla in opera sa la sensul fundamental al IUBIRII si nu la reprezentarea ei in falsuri. Nu ieftinul eros, nici macar secularul fileo, ci ceva spre dumnezeiescul agape. SARUTUL lui Brancusi nu este senzual, nu este voluptatea trupeasca exprimand placerea, ci este SEMNUL de LEGAMANT in durere, doi intr-unul. Nu unul cu una, nici uraciunea unul cu unul sau una cu una, ci deasupra oricaror considerente de acest fel ce nu trebuiau nici macar amintite, doua fiinte dar UNA. Brancusi nu le uneste ci le arata una. Nu amestecul de identitate pentru desfiintarea fiecaruia, ci imbratisarea voita, deliberata, in rosturi esentiale.

Motivam cele spuse punand alaturi o singura referinta, SARUTUL lui Rodin, de care - cum am spus in alta ocazie - Brancusi a simtit ca trebuie sa se desparta. In sarutul lui Brancusi nu este gestul tandru pe o reprezentare de forme delicate, nu este maniera artificiala a manifestarilor declarative de dragoste, comportamentul de salon al scolii franceze de eleganta minutios pregatita pentru efecte impropriu zise "artistice", pentru "cucerirea" partenerului, preluare din "codul manierelor elegante". ATINGEREA nu se face ca la Rodin si multi altii - aproape toti - in detaliul pipaibil ci se face in idee, aparent o atingere neprelucrata, rurala, pentru unii neconfortabil de simpla, dar DURABILA, paine in test si nu prajitura cu iz de ocazie. Sarutul lui Rodin este pentru o clipa, cel al lui Brancusi este pentru totdeauna. O seara de dans fata in fata cu o vesnicie de partasie. Rostogolirea si ramanerea. De fapt, in arta exprimarii ideilor, nu se poate spune ca Brancusi s-a despartit de Rodin, ci mai degraba ca structural ei nu au fost niciodata impreuna si scripturisticul "esential" nu se putea subordona si nici macar merge alaturi cu secularul "arta pentru arta".

Cum si alte opere ale maestrului Brancusi, SARUTUL a fost reprezentat in mai multe lucrari in mergerea lui spre puritate. In final, el a fost arborat pe o POARTA. Obeliscurile, arcurile de triumf, catedralele, unde se "afiseaza" de toate pentru toti, a repugnat artistului si s-a dat indarat de la ele oprindu-se in POARTA. Ideatic, i-a pacalit pe ceilalti "artisti". Daca trebuie sa fi turist pentru a trece printr-un arc de triumf, a te minuna in fata unei columne etc., prin POARTA, notional trebuie sa treci oricine-ai fi. Se intra, se iese. Parte esentiala din viata. VIATA. Acolo si-a sapat in piatra si lemn, SARUTUL. MARTURIE ca orice om are acces la acest MARE INTELES. Arcurile de triumf, columnele, obeliscurile, sunt putine si se mai deterioreaza, mai dispar dintr-un motiv sau altul, dar poarta fiecaruia chiar daca dreasa din cand in cand, ramane, cu SARUTUL lui Brancusi pe ea. SARUT la intrare prin ea, SARUT la iesire prin ea. PERMANENTA.

Cumva, o replica la SARUTUL lui IUDA, de circumstanta, intors pe dos ca inteles - TRADARE? Nu LEGAMANT pentru totdeauna, ci DESPARTIRE pentru totdeauna? Nu SARUTUL in sine, ci UN sarut? Isus ii spune: Cu UN sarut vinzi tu pe Fiul Omului? Inchipuindu-si cum a fost sarutat Isus de catre Iuda pentru tradare - imagine care a devenit simbolul tradarii -. Brancusi creaza contrastul acestui fel de sarut dandu-ne in opera sa SIMBOLUL in LEGAMANTUL IUBIRII, intr-o imbratisare de nedesfacut, nici vorba de ce ai de gand sa faci, fa repede ci fa ceva care sa fie facut pentru totdeauna. Poarta STA chiar daca o mai muti, si din poarta in poarta se face POARTA pentru COLINDUL vesniciei, simbolul iubirii prin sarut fiind reluat de pe nivelul stalpilor portii in verticala, pe braul care ii uneste orizontal unde iubirea sarutului este reluata de parca ar spune, da, Doamne, asa e cum zici Tu si deodata se face poarta cerului odata cu noi, odata cu trecerea noastra pentru ramanere.

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a427-Cu-Brancusi-prin-Crestinism.aspx