O lume disperata



Omenirea si-a pierdut surasul,  fericirea si speranta intr-un viitor mai bun si a inceput sa traiasca cu iluzia ca odata si odata valtoarea care i-a cuprins in jocul sau diabolic si le-a ravasit vietile se va linisti. O criza insuportabila a cuprins intreaga planeta, oamenii au inceput sa dispere din ce in ce mai mult, intrebandu-se: Oare va inceta vreodata aceasta criza sau va veni sfarsitul lumii? Acest lucru nu se va sti cu certitudine. Traim doar cu suspiciunile.
In mileniul trei in loc de buna stare, democratie si un trai fericit, omenirea s-a trezit intr-un haos si o anarhie totala. Aceasta discrepanta intre speranta si deziluzie a dus in pragul disperarii o mare categorie din locuitorii planetei, lipsiti de un trai decent, in timp ce alta categorie foarte bogata coordoneaza intreaga viata economica, administrativa si politica de pe Terra. Datorita acestei crize de nedescris s-a ajuns intr-o situatie disperata unde coruptia si nedreptatea isi fac propriile legi. Lipsa banilor au schimbat enorm vietile oamenilor. De aceea s-a ajuns la subnutritie, foamete si boala.
Si noi romanii am fost prinsi in valul crizei mondiale cu consecinte dezastruoase pentru economia tarii si nivelul de trai al poporului roman. Nazuintele sale de 2000 de ani parca s-au prabusit la inceputul mileniului trei precum un castel de nisip peste care s-a revarsat un val ratacit al marii. Ne este greu, dar ce putem face? Avem datoria sacra sa infruntam cu stoicism greutatile societatii din secolul XXI pentru ca neamul nostru sa nu dispara…
Foarte multi batrani infrunta ultimii ani ai vietii in chinuri, fara bani pentru medicamente si alimente. Pensiile nu le mai ajung, impozitele si taxele statului sunt exagerate.
Alte familii nevoiase care nu si-au gasit cele necesare unei existente decente in Romania au plecat in alte tari ca sa castige in conditii de slugarnicie strictul necesar pentru intretinerea parintilor si a copiilor. Dar nici aici n-au gasit raiul si au fost nevoiti sa infrunte numeroase greutati.
Foarte multi copii au ajuns sa cerseasca, sa doarma  in canale  sau in locuri parasite. In fiecare zi aceste fapturi minunate si nevinovate isi spun durerea cu ochii inlacrimati: „Azi a mai trecut o zi, maine va fi o alta si asa crestem si noi…”
Locurile de munca sunt din ce in ce mai putine atat in Romania cat si in strainatate. De exemplu in  Italia a crescut numarul romanilor si a strainilor atat din uniune cat si din afara ei (Europa, Asia, Africa). Probabil si in alte tari se intampla acelasi fenomen.
Daca in lume nu ar exista atata ura, dusmanie, ipocrizie si mai ales saracie, fiintele umane nu ar mai fi asa disperate, unele in lupta pentru existenta si altele in suprematia pentru imbogatire. Multi dintre noi au uitat ca in fata lui Dumnezeu suntem cu totii egali, iar la Judecata de Apoi vom da seama fiecare dupa faptele noastre.
E greu de spus cand se va termina criza. Cand Romania va prospera din nou, multi dintre noi ne vom intoarce de pe meleagurile indepartate la plaiurile noastre mioritice sa ascultam cantecul privighetorii, susurul izvoarelor, soaptele vantului, sa ne strangem in brate concetatenii, sa ne bucuram de obiceiurile, traditiile si folclorul romanesc.

Sursa: Natiunea

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a4077-O-lume-disperata.aspx