CATRE DIMITRIE GRAMA



(Continuare din editia precedenta)

***
Intre timp, prin cercetarea aplecata a preotului Nicolae Hurjui care si-a facut teza de doctorat cu o vasta monografie asupra personalitatii Episcopului Grigorie Leu, ca si prin obtinerea de la CNSAS a dosarului de urmarire a episcopului care incepe odata cu infiintarea securitatii, apar noi documente „incriminandu-l”, pentru vremurile de atunci, ca nu respecta indicatiile guvernamentale si nu permite pe intinsul eparhiei sale inlaturarea preotilor varstnici, ca se inconjura in Consiliul eparhial de oameni ai vechiului regim, ca duce prea multa activitate misionara batand satele si organizand slujbe foarte dese pentru enoriasii acestora, ca are o activitate publicistica necorespunzatoare cu propaganda vremii si scoate tipariturile proprii intr-o tipografie pe care a cumparat-o special ca sa-si editeze revista, cartile de cult, scrisorile pastorale, studiile si predicile unor preoti dintre carturarii vechi, fara cenzura oficiala care se practica in tipografiile obisnuite, ca este foarte implicat in intrunirile bisericesti carora nu le lasa, ca in alte eparhii, rolul de a sluji reformele guvernamentale si ca, dimpotriva, scotandu-se religia din scoli, el a facut adunari in fiecare protoierie insistand pentru alcatuirea unor programe consecvente de catehizare in asa fel incat, aducand tineretul scolar la biserica, preotul sa-i invete in continuare ceea ce se scosese din programa analitica aprobata de Ministerul Invatamantului, ca a refuzat scoaterea din functie a unor preoti consilieri care nu sunt atasati regimului de democratie populara si Uniunii Sovietice, ca toti refugiatii basarabeni, monahi si preoti, sunt gazduiti de bisericile si manastirile eparhiei, refugiatii mireni primesc ajutoare si hrana de la Episcopie, iar multi cantareti care au fost la Opera din Chisinau sunt angajati in corul catedralei de la Husi.  

Apar multe documente, de la delatiuni despre ofiteri deblocati din armata gazduiti secret in chiliile manastiresti, la trecerea de literatura religioasa spre Basarabia pe la vadurile Prutului, la instruirea preotilor de a-i invata pe oameni agrotehnica pe terenurile lor mici spre a-i indeparta de intovarasiri si colectivizare, la numirea unui lucrator special de informatii care sa organizeze supravegherea prin cei naimiti din interiorul episcopiei, pana la acte guvernamentale care resping demersurile episcopului de a nu se lua cote taranilor loviti de seceta si consideratiuni privind discreditarea hotararilor de stat prin asemenea cerinte pe care ierarhul le repeta public. Cel mai elocvent dintre ele il constitue textul interventiei unui parlamentar comunist ales in zona care, in anul 1947, cere de la tribuna parlamentara aservita regimului care isi consolideaza instaurarea, pedepsirea si inlaturarea acestui episcop reactionar care-si influenteaza enoriasii impotriva masurilor noului regim si constituie o piedica prin indrumarea populatiei catre cele ale bisericii, care vin in contradictie cu politicile revolutionare.

Asemenea documente fac lumina in mai multe directii, ca si unele care au inceput sa circule dupa trecerea la Domnul a vrednicului de fericita pomenire Patriarh Teoctist. Se vorbeste astfel ca semnatura sa monahiceasca este pusa pe o telegrama de felicitare adresata lui Gheorghiu-Dej, parand bizar in acea perioada de inceput gestul de legatura de la unul dintre slujitorii unei Arhiepiscopii din teritoriu direct la conducatorul comunist din epoca si ducand cu gandul spre o inclinare de colaborare. Tot din acea perioada, periodicul oficial al Patriarhiei Romane, revista „Biserica Ortodoxa Romana nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947 publica Decizia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane de a se retrage monahului Teoctist Arapasu rangul de arhimandrit in care fusese ridicat numai de catre vicarul Justinian Vasluianul, fara a se cere binecuvantarea intaistatatorului titular al Mitropoliei Moldovei si Sucevei, IPS Irineu Mihalcescu. Celui retras din rang i se reprosau simpatiile pentru regimul nou instalat in Romania, iar arhiereului-vicar incalcarea ascultarii fata de ierarhul canonic, peste care se vedea evident ca voia sa treaca nesocotindu-l... Sunt fapte in care, dupa mine laicul si pacatosul la gura, ar fi intr-un fel vorba de spirit de gasca si de arogare a puterii inainte de a o avea. Spirit existent si explicabil meschin-omeneste oriunde, mai ales fiind vorba de sprijinjul deschis al unor forte oculte comuniste sau sovietice. Dar total neingaduite in cinul slujitorilor alesi... Gasca e un cuvant urat, nepotrivit smereniei; insa cand e vorba de o gasca facuta intru inhaitarea cu antihristul care te incurajeaza, este imperios s-o spui si sa sanctionezi actul!... Membrii demni ai unui Sfant Sinod traditional, bazandu-se numai pe principiile de drept canonic, au sanctionat aceasta, dezicandu-se, in ciuda atmosferei politice din tara,  de cei care sfidau bazandu-se pe sprijinul politic al dusmanilor religiei.

Se producea astfel ruptura si opozitia care de-abia acum imi explica de ce, nu descoperirea tuturor numelor ierarhilor din Grupul de Rezistenta era problema cea mai importanta, ci transformarea lui Justinian Marina in salvator al Bisericii...  Transformare fortand minciuna; pentru ca ce fel de salvator poate fi un om care o administreaza intru folosul stapanirii atee si subscrie la actele criminale facute de aceasta?!.. Despre ce fel de credinta putem vorbi la un om impus de regim, cand el nu a fost niciodata ierarh adus prin Duh Sfant, ci doar administratorul pus de comunisti asupra Bisericii de care aveau ei nevoie aici, asa cum avusese nevoie si Stalin transformandu-si KGB-istii in prelati?!... Despre el nu se poate spune ca a „condus” Biserica, deoarece conducerea trebuie sa caute calea cea dreapta. El doar a administrat Biserica in consens cu interesele guvernarii atee. Ca a administrat-o bine sau prost, nu e problema de teologie, ci de administratie publica. El nu a condus un Sinod ci, cel mult, un aparat politienesc pentru clerici si un Sfat Popular al administratiei bisericesti de care avea nevoie comunismul ca sa para a fi cu fata umana fie pe plan national, fie pentru a sprijini demersurile Moscovei comuniste de a deveni o a treia Roma.

Va urma


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a3734-CATRE-DIMITRIE-GRAMA.aspx