Între LIPSA de COMUNICARE si PREA MULTA COMUNICARE



Pe deja mica noastra planeta, pana mai ieri prea mare, numarul fiintelor omenesti creste in progresie aritmetica iar numarul problemelor lor creste in progresie geometrica. Nu este vorba de a rezolva criza prin incetinirea inmultirii oamenilor cum se zice ca s-ar incerca, ci este vorba de gasirea posibilitatilor de supravietuire, cum se incearca si cum se cuvine. In afara de speranta care se pune in tehnicizarea pe masura si care este reala, cautarile au mai descoperit doua aspecte noi spre care au dat buzna ca rezolvari de mari proportii. COMUNICAREA si PSIHOLOGIA. A constatat ea, lumea, ca marile greseli in inaintarea spre civilizatie si deci spre supravietuire, se fac din LIPSA de COMUNICARE, si inaltele institute de educatie au pus in prim plan COMUNICAREA. A mai constatat ea, lumea, ca mari neajunsuri au loc din pricina necunoasterii persoanei, si s-a repezit la PSIHOLOGIE infiintand catedre de mare anvergura in acest sens. Grabiti sa rezolvam aceste ramaneri in urma, am intronat MASS MEDIA si SUPRA COMUNICAM de-a valma, de toatelea, in nestire adica in nestiere. A ramas in urma Toparceanu cu al lui "se-ntretaie stirile". Este in termen de Scriptura, "babilonie". Fiecare comunica ce vrea, cand vrea si cum vrea.  Multi se comunica pe ei insisi fara cea mai abecedarica analiza daca sunt comunicabili sau nu. Ma las contrazis in aceasta privinta, dar nu inainte de a va gandi o clipa, fie si doar la internet. Diagnosticul LIPSA de COMUNICARE este inlocuit cu PREA MULTA COMUNICARE.  Comunicare desarta.
PSIHOLOGIA? A dat si ea pe dinafara. Cea mai cautata meserie. Reguli putine, responsabilitate aproape deloc, prescrieri ca-n codru. Retete, dupa cum privesti, daca ajungi sa fii privit, dupa glas daca ajungi sa fii auzit, dupa mers, dupa orice. Si totul se potriveste. Nu se pot face greseli. Cel mai nejudecabil domeniu. Poate sa para cuiva exagerat, dar nu e deloc.  Societatea moderna are nevoie de psihologi care sa evalueze si sa puna diagnosticul si sa recomande ce fel de SFATUITORI si SFATUIRE. O mai fi desigur, cate ceva si bun, dar industrializarea psihologiei nu sunt convins ca este drumul de recomandat, chiar daca ar avea pretentia ca reduce psihiatria, caci sindromul real nu este pe nebunie medicala in primul rand, ci pe babilonia ideatica, daca vreti ideologica. Fiecare e susceptibil de a fi diagnosticat. De exemplu, psihologul iti poate spune ca suferi de "crestinism" si ca trebuie o dezintoxicare.
Dialogurile lui Platon ca modalitate, au dat mai tarziu in discursuri.  DISCURSUL a patronat o buna parte de istorie. Lumea sociala si politica a fost plina de DISCURS si chiar mai este. La tribuna, la catedra, pe baricade improvizate, de pe unde s-a putut. Asa DISCURSUL si-a pierdut menirea de transmitere a adevarului intim si de subliniere a adevarului sporindu-i valoarea. Dar sa-i lasam pe specialisti sa se ocupe de ele, spre bine, am dori.
In COMUNICARE s-ar cuveni totusi sa ne intrebam cine comunica, ce comunica, de ce comunica, cui comunica, cum comunica etc. In termeni seculari, DISCURSUL, din care Legea, sau sa-i zicem Constitutia ar fi cea mai de varf, nu a fost niciodata TABU, decat temporar si local. Pretentii mai mari nu a avut nimeni. De exemplu, acum in Romania se vorbeste despre revizuirea Constitutiei.
Ingaduiti-mi, stimati cititori, sa ma refer pe foarte scurt la Sfanta Scriptura, COMUNICAREA Domnului Dumnezeu catre noi oamenii si sa amintesc incheierea ei, Apocalipsa care zice: "Marturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta, ca daca va adauga cineva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. Si daca va scoate cineva din cuvintele acestei proorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta".
DISCURSUL social si politic nu se supune acestor reguli. El este adaptabil imprejurarilor de timp si loc. DISCURSUL religios, referindu-ne acum la lumea crestina, este sub semnatura lui Dumnezeu care l-a dat si omul trebuie sa-l transmita asa cum este.
As pune fata in fata NECOMUNICAREA Sfintelor Scripturi in Evul Mediu, numit INTUNECAT si din pricina aceasta, si COMUNICAREA SFINTELOR SCRIPTURI din zilele noastre. Un mare contrast. In nici-un caz ca atunci! Dar ca acum? Se poate vorbi de o saturatie de PREDICA?  
Nu am auzit sau am auzit putin despre DISCURSUL - SPECTACOL, dar PREDICA de azi este in mare masura SPECTACOL. Ma gandesc ce se intampla in acest soi de COMUNICARE. Ma gandesc daca EVANGHELIA este comunicata frumos si bine asa. Mi se pare simplu. Spune in Evanghelie acest lucru? Il comunic. Nu spune in Evanghelie, nu-l comunic. Adica nici scos, nici adaugat cum am amintit ca zice Apocalipsa. Cu privire la felul comunicarii ei, poate ar fi de invatat din reprezentarile seculare. Nu am vazut tragedie prezentata in stil comic sau comedie in stil tragic. Termenul "tragi-comic" este desigur inventat pentru a spune ca asa ceva nu se poate si presupunand ca s-ar practica aceasta nebunie, in nici un caz nu s-ar potrivi Evangheliei.
LIPSA de COMUNICARE nu ar trebui inlocuita cu o COMUNICARE NESABUITA.

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a3666-206-ntre-LIPSA-de-COMUNICARE-si-PREA-MULTA-COMUNICARE.aspx