IMPRESII DE CALATORIE DIN GERMANIA (4)



SUB SPECTRUL MUNTILOR PADUREA NEAGRA


Rinul, Alsacia si Baden-Baden

Pozitionarea orasului Baden-Baden la cativa kilometri de Rin confera locului un aspect de avanpost al spiritului german orientat catre intinsa campie a provinciei Alsacia, teritoriu de apriga disputa cu Franta. Si de fapt tocmai acest relief variat, care  imbina muntele, sesul si rauri repezi a furnizat ingredientele care au zamislit in timp specificul atat de deosebit al natiunii germane. La interferenta cu alte civilizatii, dintre care unele au apus de demult, triburile gotice au putut la adapostul unor frontiere naturale sa se apere cu usurinta, dar si sa invadeze cu succes teritorii invecinate.
Intr-un fel Baden-Baden incorporeaza ceva din simbioza involuntara a fondului germanic si a celui celtic – roman, realizand o sinteza a trei curente determinante pentru istoria ultimilor doua mii de ani in aceasta regiune a Europei. Eleganta franceza imbinata cu rigoarea germana si cu vestigii ale civilizatiei romane ajung pana la noi prin intermediul arhitecturii caselor, ornamentatiei bogate a asezamintelor publice, precum si prin amprenta inconfundabila a amenajarii orasului intr-un mod care te trimite deopotriva spre Franta, Germania si Italia. Spiritul suprapunerii dintre popoare si veacuri vizibil in toata zona Alsaciei isi regaseste un corespondent perfect in orasul Baden-Baden la adapostul protector al Rinului de o parte si al lantului de coline sau dealuri ce se unesc maiestuos in muntii Padurea Neagra.

Biserica Rusa si o fotografie cu ultimii Romanovi

In privinta caracterului cosmopolit al asezarii localitatii Baden-Baden, un aspect interesant este constituit de prezenta unei numeroase comunitati de origine rusa, lucru marturisit de multimea de localuri sau restaurante unde observi surprinzator alaturi de germana prezenta limbii ruse in anunturi de tot felul, incluzand meniu-ul zilei sau diferite alte amanunte legate de oferirea diferitelor servicii. Intr-una din zilele sederii mele am intrat in biserica rusa, un asezamant impresionant, plin de semnificatii inca vii si de amintiri in mare parte sterse in tara natala.
Am remarcat culorile vii ale frescelor si icoanelor, bine intretinute dealtfel, conferind impresia unei prospetimi ce contrasta cu amintirea deja de mult trecuta a unor evenimente, locuri sau nume de multe apuse mentinuta inca in interiorul acestui locas de cult. Astfel, privind cu atentie si evlavie chipurile de sfinti de pe peretii bisericii, nu am putut sa nu remarc prezenta la loc de cinste a unei fotografii cu ultimii membrii ai familiei imperiale ruse. Imediat am avut senzatia fizica a terorii a unei perioade teribil crude, mai precis a macelului din Palatul de Iarna pus la punct cu atata rautate de catre bolsevici in cursul anului 1917. Privind fetele nevinovate ale copiilor din familia tarului, precum si chipul acestuia lipsit de vanitate, exprimand o liniste si o demnitate solemna, am realizat statutul lor de martir in mijlocul acestei biserici de diaspora.
Nu imi dau seama in ce masura biserica ortodoxa rusa are legatura cu aceasta biserica, insa alaturi de impresiile stranii ce m-au cuprins la venirea in Germania legate de strigatul mut al evreilor deportati din land-ul Baden-Wurtemberg, aceasta marturie a cruzimii fara sens m-a urmarit timp indelungat si dupa ce m-am retras cu sfiala si reverenta din acest locas sfintit de atat de multe lacrimi. Priveam cu un viu interes persoanele care intrau sau ieseau din biserica, precum si pe cei care deserveau acest locas de cult, simbol deopotriva al unitatii unei comunitati aflate intr-un vesnic peregrinaj de aproape o suta de ani. De fapt, am constatat o anumita sensibilitate a popoarelor de origine slava ce contrasteaza dramatic cu comportamentul brutal al conducatorilor lor, mai ales pe perioada din ultima suta de ani. Pentru mai multe momente am fost transportat in imaginatie in Rusia alba, de dinainte de aparitia bolsevismului, o tara a lui Tolstoi, Dostoievski sau Turgheniev, care deopotriva au gasit o sursa de inspiratie interesanta in regiunea Baden-Baden, insa „vraja” a disparut in momentul cand am iesit din biserica in friguroasa Germanie.

Singur pe strazile din Baden-Baden

M-am plimbat mult pe strazile orasului Baden-Baden cautand sa simt „energiile” locului, amprenta pusa de catre o natura similara si totusi diferita ca dimensiune de cea din Romania. Drumurile pavate cu piatra cubica imi aminteau ceva de partea centrala a Brasovului, casele de „epoca” trimiteau uneori catre stilul palatului Peles, alteori aveam impresia ca ma aflu pe Calea Victoriei in Bucuresti, pentru ca la urmatorul colt de strada sa fiu sigur ca am ajuns la Sibiu, iar mai incolo ca am intrat pe una dintre strazile acoperite de frunze de pe colina Warthe din acelasi drag oras Brasov. De ce oare decodific totul prin prisma sensibilitatii de om nascut si trait in Romania?
De cand eram mic imi placea sa merg singur pe strazile oraselor in care am locuit, sa gust direct atmosfera degajata de fiecare casa, de fiecare colt de strada, sa ma impartasesc de spiritul locului, sa imi imbogatesc experienta prin cunoasterea de persoane noi, prin vizionarea de perimetre ce ieseau din comunul mersului intre scoala si acasa. Baden-Baden cu multimea de magazine frumos luminate, dadea impresia unei sarbatori continue, a unei bucurii de a trai exprimate prin vitrine mereu altfel aranjate, prin intersectii de strazi sau piatete pline de trecatori mai tot timpul zilei. De fapt, ar fi multe de povestit despre faimoasele bai romane, unele dintre ele putand sa fie frecventate de catre amatorii de nudism sau de cazinoul din centrul localitatii, unde personaje celebre au pierdut averi imense doar din dorinta de distractie. Dar pentru acest lucru, ar fi mai indicata citirea unui ghid turistic, decat relatarea intr-un articol cu impresii de calatorie.

Spectrul muntilor Padurea Neagra

Regiunea din jurul localitatii Baden-Baden este preponderent rurala, cu mici „comune” sau „orasele”, unde lipsesc animalele de curte, iar grajdurile servesc drept garaje pentru masini, o zona in care agricultura se face in mod intensiv, cum nu am mai vazut in nicio alta parte a locurilor prin care am calatorit. Insa peste tot acest podis variat se asterne cu o tenta de legenda colinele muntilor Padurea Neagra, un fel de templu precrestin, care alaturi de Rin cizeleaza un areal protejat de zei stravechi si unde este posibil sa mai auzi inca glasul personajelor din Cantecul Nibelungilor.
De fapt, calatorind prin aceasta regiune, am retrait senzatia vie a trupelor Wermacht-ului plasate pe aliniamentul Rinului, al blindatelor camuflate in spatele capitelor de fan sau al trupelor pozitionate in spatele „dintilor de dragon” ale liniei de aparare si atac numita Siegfried de catre creatorii ei. Uneori, mi se parea ca vad turelele tancurilor Pantzer, alteori ca discern coloane nesfarsite de blindate si de autocamioane cenusii trecand incet pe aceste drumuri serpuitoare. Iar in final am inteles intr-un fel mandria si teama gotica, extaz-ul si agonia unei identitati ce te obliga, dar si te copleseste. Atat de mult as dori sa pot intelege sufletul acestei natiuni si al comportamentului contradictoriu din ultima conflagratie mondiala, insa imi dau seama ca doar o simpla vizita nu este de ajuns.

Inapoi cu ICE-ul catre Frankfurt

In cele din urma am luat trenul inapoi spre Frankfurt, lasand in urma amintiri de locuri, chipuri de persoane mai mult sau mai putin cunoscute, si o multime de spectre  desprinse din realitati dure, neintelese, dar din a caror tesatura se desprinde prezentul in care traim. Trenul era aglomerat, iar in viteza comparabila cu a unui avion cu elice aveam senzatia ca pluteam in spatiu si timp. Din nou enigmaticul Karlsruhe, tacutul Manheim si zgomotosul Frankfurt au trecut pe langa mine asemenea unor impresii de moment contopite in campia brazdata de ape repezi si umbrita de nenumarate coline pe intreg cuprinsul ei.
Am venit cu anumite intrebari, dar am plecat cu si mai multe, fiindca in cele din urma orice experienta nu reprezinta altceva decat o poarta catre o etapa ulterioara, un sfarsit si un inceput deopotriva, o moarte si o inviere. Astfel, Baden-Baden a reprezentat pentru mine o intalnire spirituala, chiar spectrala, cu realitati despre care doar am citit in cartile de istorie, un contact cu timpuri si epoci apuse istoric, dar vii prin prezenta inefabila a memoriei locurilor, pe care nimic si nimeni nu o va putea sterge vreodata.

Octavian Lupu
Bucuresti
14.11.2011

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a3207-IMPRESII-DE-CALATORIE-DIN-GERMANIA-4.aspx