Nesu, Tolo, România, Europa... Steaua!



Cand ati plans ultima oara? Cand v-au dat lacrimile de emotie? "Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc...", cam asa ar putea sa inceapa acest text, intr-o parafrazare cu aer de Humulesti.
E greu insa sa intri in pielea povestitorului frumos al literaturii romane, chiar daca luni, marti si miercuri am citit alaturi de milioane de romani povestea uluitoare a luciditatii unui caracter urias, Mihaita Nesu, o poveste spusa prin intermediul si cu ajutorul harului desavarsit al unui jurnalist in fata caruia ma inclin inca o data cu maxim respect... Catalin Tolontan. Daca nu ati citit inca setul de interviuri realizate cu Mihaita Nesu de catre Catalin Tolontan, va invit sa o faceti.
Dupa ce am terminat de parcurs prima parte a interviului, ochii imi erau scaldati de lacrimi de emotie, la fel si la a doua parte si la a treia. Trei zile in care un ziar de sport a oferit o lectie uluitoare de viata prin intermediul povestii unui mare sportiv. Da, mi-a tremurat glasul si m-au napadit lacrimile atunci cand 55.000 de romani au cantat in picioare Imnul de Stat al tarii mele, cu sau fara versul cu Traian, cu sau fara un gazon nenorocit. Doua evenimente sportive, un meci de fotbal si un interviu grandios, mi-au stors lacrimi mie si poate si altor milioane si milioane de romani.
Nu sunt un mare cititor de sport si deci nici un fanatic cititor de Gazeta Sporturilor ori ProSport. Cu toate acestea, demersul colegilor jurnalisti de la Gazeta Sporturilor si in primul rand al acestui baiat mereu cu un aer suparat in ochi, domnul "Tolo", merita felicitat si notat in cartea frumoasa a presei ultimilor 20 de ani. Catalin a demonstrat inca o data ca se poate face inca presa de calitate, presa cu scop nobil, chiar daca unii refuza sa mai creada in asta. Astfel de materiale ne demonstreaza ca inca se poate visa la o presa care sa arate si partea calda, umana a unor oameni de langa noi, a unor oameni sau a unui om pe care i-am si l-am aplaudat impreuna pana nu demult...
Mihaita Nesu si povestea lui infioratoare, dar, totodata, uluitoare ne-au obligat sa ne gandim la viata ca la o bucurie, ca la un dar dumnezeiesc, pe care cu siguranta nu stim sa-l apreciem azi, cand... ne-am trezit dimineata, ne-am ridicat din pat. Da, stiu, pare atat de simplu, atat de normal, te ridici din pat, mergi la baie, iti iei o haina pe tine si iesi grabit, da, grabit, in fuga, in alergare din casa spre job... Pare o poveste fara poveste si fara nimic spectaculos, asta pana cititi povestea lui Mihaita Nesu, povestea unui baiat care de la un accident stupid a ajuns sa viseze, doar sa viseze la... alergare, mers la pas sau macar la gesturi largi cu niste maini care sa il si asculte... Ce ciudat suna, ce ciudata este viata atunci cand realizezi ca intr-o clipa se poate schimba totul...
"Noaptea visez ca merg din nou", ne-a marturisit Mihaita Nesu noua, tuturor romanilor de acasa, care incercam sa ni-l imaginam si altfel decat pe patul de spital din Utrecht din Tara Lalelelor. Dupa patru luni de la stupidul accident din 10 mai, Mihaita Nesu isi misca capul si mana dreapta. Si cu toate astea, a reusit sa le dea tuturor o lectie de viata si de credinta, ca nu e totul pierdut si viata merge mai departe in orice situatie! "Normal ca sper sa ma fac bine ca inainte, dar si jumatate daca ma fac bine, tot voi fi fericit!". Prin asta Nesu ne-a spus tot.
Si ne-a spus mai ales ca puterea psihicului fotbalistului Nesu este de mii de ori mai mare decat turnul Catedralei din Utrecht de 113 metri inaltime. Citind interviul lui Nesu realizez ca viata e formata din multe alte lucruri decat certuri si ciondaneli zilnice, suparari, invidii, rautati si multe alte nimicuri. Desi e in cealalta parte a Europei, Mihaita Nesu a reusit sa intre in inimile tuturor romanilor si sa le trezeasca emotia pe care o poate simti un conational pentru conationalii lui si mai ales un om pentru oameni. Poate unul dintre cele mai frumoase mesaje publicate pe GSP a fost cel al prietenului bun al lui Mihaita Nesu, un alt fost mare fotbalist al Stelei, George Ogararu, care a spus doar atat: "Mihai a transmis exact ceea ce simtea. A fost multumit ca Tolontan a scris realitatea, nimic altceva... si asa cum a spus si in interviu, plange cand simte ca lumea ii transmite dragostea ei". Multumim Mihaita Nesu. Bunul Dumnezeu sa te aiba in paza Sa. Multumim Catalin Tolontan si cu siguranta in aceasta seara din inima Ardealului, de la Cluj, un stadion intreg va fi cu gandul la Nesu, incurajandu-si echipa pe care Mihaita o poarta in suflet.

P.S. Va recomand cu caldura sa cititi cele trei interviuri cu Nesu din Gazeta Sporturilor pentru a intelege viata mai departe de nimicurile cotidiene.

Vezi aici interviul cu  Mihai Nesu, partea I:  http://www.tolo.ro/2011/09/12/mihai-din-milos/

   interviul cu Mihai Nesu, partea a II-a:  http://www.tolo.ro/2011/09/13/noaptea-visez-ca-merg-din-nou-ii/

   interviul cu Mihai Nesu, partea a III-a:  http://www.tolo.ro/2011/09/15/aici-nu-e-raiul-iv/



Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a2871-Nesu-Tolo-Rom226-nia-Europa-Steaua.aspx