”Reconfigurarea centrelor de putere este inevitabila…”(II)


(Continuare din editia precedenta)

Reporter: Prin anii ’90-’95, era un fapt de mare onoare daca obtineai o bursa Soros. Erai cu adevarat  intelectual, cu recomandari solide pentru ocuparea unor functii importante – chiar si fara  o opera – daca  reuseai sa obtii si sa te instruiesti in strainatate cu o asemenea bursa. De fapt ce au fost bursele Soros? De  ce o asemenea generozitate din partea lui George Soros, un om destul de contestat in plan international?

Aurel Rogojan: Soros face exact acelasi lucru pe care il facea Moscova prin anii 50, cand racola tineri din  intreaga lume. Exista un fel de universitate internationala, inca de prin anii`30. Soros nu este decat o alta  fateta a ceea ceea ce facea atunci Moscova! Nu i se mai spune “ internationalism”, ci “societate  deschisa”. Casa comuna din Atlantic la Urali.

Reporter: si in acest context, nu pot sa nu fac apel la istorie, gandindu-ma la reactiile – juste in cea mai  mare parte – ale mai marilor din conducerea de partid si de stat din Romania, de dupa 1965, fata de cei care  facusera studii in U.R.S.S. si care mai venisera si casatoriti de acolo. Discret, si fara prea multe explicatii, au  fost numiti in functii in care nu aveau capacitate de decizie. Este lesne de inteles de ce.

Aurel Rogojan: Da, dar nu s-au linistit. Cand le-a venit iar randul, nu se vede ce au facut? Au ocupat  economic aproape intreaga tara. Vezi o firma occidentala, dar inauntru este… tigrul siberian!

Reporter: Prin anii’70-’80, eram elev la un Liceu Militar si l-am cunoscut atunci, pe Radu Timofte – recent  decedat – fost sef al S.R.I. La vremea aceea era comandant de Batalion de graniceri, pe frontiera de la  Radauti-Prut. La scurt timp, a fost mutat la infanterie, parca la Roman daca nu ma insel, si apoi trecut in  rezerva. Aparusera - aveam sa aflu din presa de dupa 1990, dar le privesc si azi cu oarecare rezerve -  suspiciuni legate de o posibila racolare a acestuia de catre KGB. Trebuie insa sa recunosc sincer, ca mi s-a  parut interesanta, chiar spectaculoasa as spune, ascensiunea domniei sale de dupa 1989. Apoi a survenit  moartea sa intempestiva. Ati lucrat cu dansul la S.R.I. Ce puteti spune – daca puteti, evident – despre  acest enigmatic personaj cu un destin atat de brutal intrerupt? Seamana parca un pic - pastrand proportia  – cu destinul lui Emil Bodnaras si el un personaj destul de enigmatic.

Aurel Rogojan: Alexandru Radu Timofte si-a iubit tara, era corect in relatiile cu colaboratorii, omenos chiar  si cu ticalosii, loial pana la sacrificiu prietenilor adevarati. Unele prietenii i-au daunat, dar si-a asumat  riscurile. S-a speculat in legatura cu relatia sa cu un personaj de mare notorietate. Timofte nu a ezitat sa-si  implineasca datoria cand acesta a aparut in informatii grave in raport cu interesele securitatii nationale. Un  “prieten” l-a parasit, l-a parasit si P.S.D.- ul, cand a simtit ca Timofte nu comite omisiuni in informare.  Acum, succesul respectivului in afaceri si binele facut Romaniei sunt date ca exemplu de seful clanului in  care a intrat. Cand Timofte a fost numit la conducerera S.R.I. avea o carte de vizita care-l recomanda:  vicepresedinte al Comisiei Parlamentare a Romaniei la Adunarea Parlamentara a NATO (1992-1996);  presedinte al Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala, vicepresedinte al Comisiei  parlamentare de control al activitatii S.I.E. (calitate in care si-a atras adversitati si adeversari puternici).  Numirea sa la conducerea S.R.I. a fost de netolerat de catre adversarii lui Iliescu. In regia diversiunii menite  a-l compromite au fost implicate persoane deloc onorabile. Inscenarea a fost pusa la cale cu ani in urma,  cand devenise un potential inlocuitor al lui Virgil Magureanu. Nu as spune ca Timofte a fost un personaj  enigmatic, cat mai cu seama timid, modest, discret si interiorizat. De multa buna credinta. Calitate de care  unii au si profitat, punandu-l in situatii cu care, in nici un caz, nu se rasplateste. S-ar putea sa fiu contrazis,  dar acestea  sunt perceptiile mele si in sase ani, in planul relatiilor de la sef la subordonat si nu mi-a fost  dat sa am vreun motiv pentru a-l caracteriza altfel.

Reporter: Din 1990, Romania a facut enorm de multe  concesiii, atat in plan politic, cat  si economic. Sunt  convins ca la adresa statului roman s-au facut foarte multe presiuni din partea unor cercuri  politico-financiare externe, dar toate aceste cedari ar fi trebuit sa aiba niste limite. Ma intreb – si ca mine se  intreaba milioane de romani – ce a mai ramas nevandut in tara asta? Va ajunge sa raspunda cineva pentru  marele jaf national practicat dupa 1990? Ca stat, dar si ca natiune, suntem acum intr-o stare dificila, pe care  nu o putem nega. E prezenta la fiecare pas si o percepem din fiecare atitudine a oamenilor cu care stam de  vorba. Este insa indubitabil si faptul ca, impotriva statului roman, atat din interior, cat mai ales din exterior,  s-au declansat de mai mult timp, campanii denigratoare, cu o vadita tendinta de subminare,  accentuandu-se aspectele negative, toate acestea fiind de fapt, parte a unui razboi imagologic foarte  subtil, care actioneaza in subliminal incercandu-se erodarea in fiecare cetatean, a increderii in institutiile  statului, in democratie, in istoria nationala… Din aceasta perspectiva, va rog sa-mi spuneti, care  considerati dv. ca sunt principalele amenintari la adresa Romaniei, in momentul de fata?

 Aurel Rogojan: Marile acte de subminare economica a resurselor de subzistenta a natiunii sunt  cuantificate si documentate. Caracteristicile transpartinice si transnationale ale vinovatilor fac ca dosarele  sa fie blocate. Numai o putere noua, fara implicari in marea praduire a Romaniei, ar putea avea vointa  politica pentru restabilirea drepturilor natiunii, in raport cu prejudiciile ce i-au fost create. Razboiul  psihologic impotriva Romaniei este o amenintare perpetua, dar nu se pot aborda reactii de contracarare a  acestuia, din cauza unor mari vulnerabilitati induse sistemului politic, economic si social de:

-    guvernarea bazata pe minciuna, coruptie si tradare;

-    perpetuarea puterii prin grave atentate impotriva sistemului democratic constitutional;

-    promovarea sistematica a incompetentei la nivel institutional;

-    absenta unei clase politice responsabile si imuna la tentantiile asociate puterii;

-    lipsa clasei economice autohtone cu constiinta nationala;

-    coabitarea politica cu adversarii statului national roman;

-   lipsa orizonturilor strategice in relatiile internationale si incompetenta in gestionarea relatiilor  cu vecinii,  fara exceptie, fosti ori actuali revizionisti;

-   instrainarea in conditii mai mult decat dubioase a resurselor strategice vitale pentru  prezervarea  existentei, independentei si suveranitatii nationale;

-    nevalorificarea extraordinarelor resurse ale solului si subsolului tarii. Prima urgenta ar fi ca in Romania  sa nu ramana parcela de teren agricol care sa nu produca;

-     exploatarea si descurajarea de catre o administratie corupta a afacerilor corecte.

 Reporter: Si as mai avea o ultima intrebare… Care considerati ca ar trebui sa fie acele aspecte definitorii  care ar trebui sa contureze profilul unui ofiter roman de intelligence, dincolo de profesionalism, capacitate  de analiza si sinteza, capacitate de reactie si inteligenta nativa?

Aurel Rogojan: Nu  prea vreau eu sa inteleg ce este “ofiterul roman de intelligence“. Nu avem in limba  romana cuvantul “intelligence”. Nu as putea sa definesc profilul ofiterului roman din serviciile de  informatii pentru securitate nationala prin termeni straini limbii noastre. In doctrina se face o distinctie  intre informatiile primare, asa cum sunt ele percepute direct de la sursa, fara niciun fel de interventie in  elaborarea formei de prezentare si  informatia produs analitic, rezultat al coroborarii, verificarii si procesarii  intelectuale, prin diferite metode, neaparat analiza si sinteza, a unei sume de informatii primare, colectate  din toate categoriile de surse. Aceasta distinctie presupune si specializarea in ofiteri de informatii si ofiteri  analisti (de informatii). In practica serviciilor americane, de exemplu, “intelligence” semnifica produsul  informational analitic, obtinut in partea de final a ciclului activitatii serviciilor. Britanicii au botezat “civil”  M.I. 6 (serviciul de spionaj), “Intelligence Service”. In ceea ce priveste profilul ofiterului din serviciile de  informatii pentru securitatea Romaniei, important este sa fie un om normal, cu identitatea nationala  nealterata, care sa-si iubeasca patria, cu forta morala care sa-l determine sa-si serveasca cu credinta  poporul. Aceste calitati se dobandesc in familie, prin educatie si instructie, ele constituind matricea pe  care se dobandesc aptitudinile si se formeaza deprinderile proprii profesiei.

Nicolae BALINT
www.nicolaebalint.wordpress.com

 
CASETA

Aurel I. Rogojan, general de brigada S.R.I. (rez.), este nascut la data de 5 noiembrie 1949 in Incesti, judetul  Bihor. A absolvit in 1970, ca sef de promotie, scoala Militara de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne,  arma informatii, specializarea contraspionaj. In 1973 a absolvit si Facultatea de stiinte juridice a  Universitatii Bucuresti, iar in 1976 cursuri postuniversitare in specializarile „criminologie” si  „psihopedagogie”. Intre 1977 – 1985, a fost seful de cabinet al secretarului de stat in Ministerul de Interne  (din 1984, adjunct al ministrului de interne, iar din 1987 ministru secretar de stat si sef al Departamentului  Securitatii Statului), generalul colonel Iulian Vlad. Evenimentele din decembrie 1989, l-au gasit pe Aurel  Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al Departamentului Securitatii Statului. S-a  aflat neintrerupt in activitate intre anii 1970-2006. Timp de aproape doua decenii, a desfasurat, concomitent  cu activitatea specifica, si activitate didactica in institutiile ce pregatesc cadre din domeniul informatiilor si  contraspionajului. Pe langa articole, interviuri si conferinte aparute in presa, a publicat o serie de lucrari in  regim de „informatii clasificate”, precum si volumul ”1989. Dintr-o iarna in alta. Romania in resorturile  secrete ale istoriei” (Editura Proema, Baia Mare, 2009). Este coautor al lucrarilor ”Servicii secrete straine.  Retrospectiva si actualitate. Interferente in spatiul romanesc”, impreuna cu Marian Ureche (vol. 1 si 2,  Editura Paco, Bucuresti, 1999-2000), iar impreuna cu Traian-Valentin Poncea, ”Servicii secrete din Ungaria”  (Editura Academiei Nationale de Informatii, Bucuresti, 2003), ”Spionajul ungar in Romania” (Editura Elion,  Bucuresti, 2007), ”Istorie, geopolitica si spionaj in Balcanii de Vest” (Editura Proema, Baia Mare, 2009).

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a2735-”Reconfigurarea-centrelor-de-putere-este-inevitabila…”-II.aspx