OMAGIU INTREGITORILOR DE TARA!

Motto: "Cum incepe lichidarea unui popor? Se incepe prin a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria, si apoi altcineva ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa alta istorie ...” (Napoleon Savescu) Luna iulie ne aduce in amintire marile personalitati ale Casei Regale a Romaniei, si ale tarii, care s-au invesnicit in slava: Regele Ferdinand I, la 20 iulie 1927, iar Regina Maria, la 18 iulie 1938. Recitim, tulburati, mesajul testamentar al lui Ferdinand I, cel Loial: "Ridic, pana la ultima suflare, ruga mea fierbinte ca Dumnezeu sa binecuvanteze si in viitor soarta poporului roman si sa harazeasca viitorului Rege al Romaniei intregite ajutor ceresc, ca, la randul sau, sa intareasca si sa sporesca mostenirea nationala, unind tot mai strans puterile si insusirile Romanilor din toate straturile sociale”. O tempora...! In viata de toate zilele, regele era un erudit in materie de botanica – pasiunea vietii sale, adora muzica, literatura, arta, chimia si, mai ales, limbile clasice. A dus mai departe mostenirea parintelui sau, Carol I, care, la randu-i, in prevederile testamentare din 14 februarie 1899, mentiona: "Succesorul meu la tron primeste o mostenire de care el va fi mandru si pe care el o va carmui, am toata speranta, in spiritul meu, calauzit de deviza "TOTUL PENTRU TARA, NIMIC PENTRU MINE!”. Asa a fost! Ca si sotul ei, Ferdinand Intregitorul, Regina Maria avea un inalt sentiment al datoriei, o mare indrazneala si o mare energie. I-a stat alaturi atat in momentele fericite ale Razboiului de Intregire, dar si la greu, pe front. Cu riscul vietii, a mers in transee, incurajand trupele, in spitale, printre raniti si bolnavii de tifos, sprijinind corpul surorilor de caritate. Franta a decorat-o cu ordinul "La Croix de Guerre” ("Crucea de Razboi”), fiind intampinata cu onoruri ca pentru sefii de stat, trecand in revista garda de onoare, lucru nemaiintalnit pana atunci pentru o femeie. A fost membru corespondent al "Academie des Beaux-Arts” din Paris. Ambii suverani au fost inmormantati in Catedrala Episcopala din Curtea de Arges, alaturi de inaintasii lor, Regele Carol I si Regina Elisabeta. Superba Maria, Regina a Romaniei, Principesa de Edinburg si de Saxa Coburg si Gotha, nascuta Marie Alexandra Victoria (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul Romaniei), era nepoata Reginei Victoria a Angliei si a Regelui Edward al VII-lea, precum si verisoara primara a Tarului Nicolae al II-lea si a Regelui George al V-lea. Maria Alexandra Victoria, Principesa de Edinburg si de Saxa Coburg si Gotha, s-a logodit, la 16 ani, cu Printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului Romaniei. Casatoria a avut loc la 29 decembrie 1892. Unul dintre exponatele Muzeului National al Romaniei, o cupa de argint oferita de municipalitatea Capitalei, aminteste de acest eveniment; piesa are gravata inscriptia: "Bine ai venit, mireasa de Dumnezeu aleasa spre a Patriei cinstire. Ianuarie 1893”. A fost supranumita de popor "Mama ranitilor”, "Regina-soldat”, pentru atitudinea ei brava din timpul Primului Razboi Mondial, cand, alaturi de doamnele de la Curte, a lucrat direct pe front, in spitale de campanie, si a coordonat activitatea unei fundatii de caritate. "Celebra sa bunica, Regina Victoria, a caracterizat Romania ca fiind o tara «foarte instabila si avand populatia destul de corupta» (n.n.- !!!). In timpul Primului Razboi, aceste cuvinte s-au dovedit a fi premonitorii, caci Romania neintregita, care se unificase in 1859, a fost ocupata, dupa o serie de infrangeri militare, de armata germana, care atacase dinspre Ungaria si din Bulgaria, Casa Regala fiind obligata sa se refugieze in Moldova, impreuna cu institutiile publice ale statului roman, in timp ce, in Rusia, familia tarilor rusi Romanov (verii reginei) a fost executata, iar la granita de est izbucnise Revolutia Bolsevica. Dilema politica a Romaniei, in perioada dintre 1914 si 1916, era daca sa participle, in Primul Razboi Mondial, alaturi de aliati, sau alaturi de germani. Tara ramasese in pozitie de neutralitate, timp de doi ani, nu in ultimul rand datorita prim-ministrului I.C. Bratianu. Alaturi de acesta, o influenta deosebita in a-l determina pe regele Ferdinand (dupa 1914) sa intre in razboi de partea Antantei, in 1916, l-a avut Regina Romaniei, Maria. Armata Romana, antrenata de francezi, a luptat cu vitejie in Carpati, si a invins o armata germana superior dotata, dar, in cele din urma, a fost fortata sa se retraga, catre sfarsitul razboiului. Intrau acum in scena diplomatii, pentru a minimaliza pierderile, pentru recunoasterea acestor eforturi si fapte de vitejie, pentru includerea Romaniei de partea taberei victorioase in momentul semnarii Tratatului de la Versailles. "Regina Maria a calatorit la Paris in timpul Conferintei de Pace si s-a instalat cu fiicele sale, extrem de frumoase, la Hotelul Crillon, in Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau, un fost ofiter de armata cu maniere impecabile si cu o sensibilitate fata de femeile frumoase, a prezentat Reginei omagiile sale, care l-a primit in toata splendoarea sa. Frumusetea ei era dublata de o inteligenta iesita din comun. Ea a pledat pentru cauza romanilor, reamintindu-le aliatilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Romane. Serviciul adus atunci Romaniei, de catre Regina Maria, a fost crucial, desi putin inteles. Cand negociatorul-sef al delegatiei romanesti, primul ministru Bratianu, a inceput sa piarda teren, regele a rugat-o pe regina sa intervina, iar aceasta a plecat intr-o misiune neoficiala la Paris si la Londra.” Diplomatic, erau sprijinite eforturile pentru recunoasterea Romaniei, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei, Basarabiei si Munteniei. Desi rolul femeilor in politica era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand pana la moartea acestuia, in 1927. In momentul in care fiul sau a mostenit tronul, el a izolat-o, insa, complet pe regina, care s-a retras din viata publica pana la moartea ei, in 1938. In 1924, regina Maria a construit Palatul de la Balcic, intr-un peisaj superb, si a facut din acesta un loc de intalnire pentru artistii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odata cu Cadrilaterul, si se gaseste acum pe teritoriul tarii vecine. Tot aici, la Balcic, la resedinta sa de pe malul Marii Negre, din ordinul ei, asezata intr-o cutie de aur cu stema Romaniei, a fost inmormantata, intr-o cripta micuta, inima reginei. Regina Maria a Romaniei Mari a avut, ca ultima dorinta, ca trupul sa-i fie inmormantat la Manastirea Curtea de Arges, iar inima la resedinta de la Balcic. Dupa pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusa langa castelul Bran, a doua resedinta a Reginei. In anul 1968, comunistii au spart cu rangile sarcofagul de marmura si au luat caseta cu inima. Caseta a fost trecuta in Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei zace pe undeva, prin Muzeul National de Istorie. Oamenii din Bran au facut numeroase apeluri ca inima reginei sa fie readusa la locul ei. Un interviu din luna ianuarie a anului 1934, acordat de suverana Romaniei (aflata in Austria, in localitatea Moedling) ziarului englez "Daily Expres”, in prezenta unui maresal regal, spune mai mult decat orice comentariu despre caracterul suveranei. Iata ce relateaza jurnalistul: "Deasupra mea, culorile Romaniei: rosu, galben, albastru, falfaiau in bataia vantului. Soarele patrundea in odaia placuta. Cu greu s-ar putea inchipui o scena mai odihnitoare in aceasta lume fara odihna... Era ziua de botez a celei mai mici nepoate, Maria Ileana. Parea de necrezut... Regina Maria, imbracata in albastru si cenusiu, avea in jurul gatului doua siraguri de perle mari cat boabele de fasole! Nu parea nici mai batrana, nici mai putin frumoasa decat fiicele sale! A venit vorba de dificultatile Romaniei, de Duca, premierul asasinat (pe 29 decembrie 1933). «Acesta, spunea ea, a fost ucis pe la spate, de un asasin misel. Mi-a fost prieten vreme de 30 de ani. Un om priceput, credincios tarii, credincios regelui sau... De ce a trebuit sa moara asa?» - isi strange mainile si se dojeneste singura. «M-am retras din politica - adauga dupa o clipa. Nu pot vorbi despre aceste lucruri. Va pot spune numai ca Romania este o tara pasnica. O iubesc din toata inima. Cer lumii sa stie ca, desi Romania trece prin timpuri rele, ea va invinge pana la capat...». Cerandu-i-se parerea despre problema antisemitismului, ea da urmatorul raspuns: «O tara are dreptul sa se apere impotriva tuturor inamicilor. Eu nu sunt antisemita. Am multi prieteni buni, evrei. Eu nu pot judeca de pe pozitiile lui Hitler!». In privinta rolului femeii in societate, ea critica din nou extrema dreapta: «Nu se poate restrange activitatea lor. Nu poti infrunta femeile; cand primul entuziasm al represiunii lor a trecut, s-a vazut ca ele au ramas tot atat de tari. Sunt mult mai multe femei in lume decat barbati. De ce sa nu ingadui acelor femei care nu se pot casatori sa munceasca si sa-si castige singure existenta?» Intrebata despre felul in care vede relatiile dintre statele Europei, regina a dat un raspuns premonitoriu: «Chibzuiesc adesea cu regret asupra zilelor care au trecut. As dori ca idealul Statelor Unite ale Europei sa se implineasca! Omul care va aduce una langa alta, Franta de Germania, intr-o astfel de confederatie, isi va face numele istoric!». Venirea la putere in urma cu un an (n.n. - 1933) a lui Adolf Hitler in Germania si politica revansarda a acestuia indreptateau intrebarea finala, despre posibilitatea unui razboi mondial. La aceasta intrebare, Regina Maria a raspuns: «As vrea mai bine sa mor, decat sa vad izbucnind un nou razboi!» Dorinta i s-a implinit. Pe 18 iulie 1938, in Palatul Pelisor, Regina Maria s-a stins din viata. La 1 septembrie 1939, izbucnea cel deAl Doilea Razboi Mondial... Dupa 1990 a fost publicat jurnalul ei - prilej de comentarii mai mult sau mai putin potrivite despre viata ei particulara. Regina a iubit arta, poezia si filosofia, si a continuat traditia reginei Elisabeta, ajutand cu burse de studiu si bani o seama de personalitati din lumea literara si artistica. A scris, la randul ei, povestiri pentru copii, poezii, a pictat, florile preferate fiind crinii si macii. A colectionat lucrari de arta ale unor pictori foarte cunoscuti, precum Arthur Verona, Stefan Popescu, Kimon Loghi, Cecilia Cutescu Storck, Nicolae Vermont, Eustatiu Stoenescu. Multe din obiectele personale pot fi vazute la Maryhill Museum, initial locuinta unui om de afaceri feroviare american din Washington, DC, Sam Hill, cu care Regina Maria a purtat o indelungata corespondenta. Muzeul, situat in statul Washington, parte a Statelor Unite ale Americii, la nordul fluviului Columbia, expune o mare parte din garderoba regala, mobilier, precum si alte obiecte, inclusiv coroana reginei. Insa obiecte de mobilier apartinand reginei pot fi vazute si in interiorul Castelului Bran, pe care l-a decorat, si unde si-a petrecut o parte frumoasa a vietii. In testamentul Reginei Maria se gaseste o ultima adresare catre poporul roman si catre tara: «Tarii mele si Poporului meu, Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si, totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca o data, chiar de dincolo de linistea mormantului. [...] Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie, vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea, si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa. Am credinta ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit...»”. Asadar, cum scriam la inceput, luna iulie ne aduce in amintire marile personalitati ale Casei Regale a Romaniei, si ale Istoriei Romanilor, care s-au invesnicit in slava: Regele Ferdinand I, Intregitorul, la 20 iulie 1927, iar Regina Maria, la 18 iulie 1938. Fie-le amintirea vesnica! (Surse: Alexandru-Grigore Pisoschi, "Amintirea suveranilor Marii Uniri”, "Patria”, 8 iulie 2011; Gabriel Ciotoran, Historia.ro, 2010; Wikipedia) MARIANA CRISTESCU
Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a2715-OMAGIU-INTREGITORILOR-DE-TARA.aspx