SEMNELE DECORATIVE DIN ARTA POPULARA ÎN PICTURA LUI ION TUCULESCU



Fiecare semn intalnit isi poarta cu sine, ca pe o umbra, semnificatia sa. Acesta se modifica, evoluand pe scara verticala a istoriei, parcurgand fiecare epoca, unde cunoaste de fiecare data sensuri noi sau isi pastreaza de-a lungul  secolelor, aceleasi semnificatii. Omul incerca sa preia din mediul sau inconjurator cu ajutorul simturilor – vaz, auz, miros – informatiile ce-i erau oferite. Fiecare constatare era sintetizata si transformata intr-un semn. Semnul era stocat intr-o ,,biblioteca” a memoriei si de acolo preluat, recunoscut, acceptat de intreaga comunitate. S-a stabilit astfel, o legatura intre macro - si micro - cosmos, legatura exprimata cu ajutorul elementelor figurative preluate din natura inconjuratoare.
Satul romanesc reprezinta obarsia culturii. Este punctul din care iradiaza elemente si in arta culta. Prin intermediul credintelor de factura traditionala a evoluat imaginarul colectiv, oamenii au fost in stare sa realizeze altfel de sisteme, unde simbolurile au semnificatii vaste. Lumea imaginarului infaptuita de catre taranul roman are la baza lumea reala, la care acesta a simtit nevoia sa adauge unele rezolvari de situatii altfel, apeland la elemente de factura mitica.
Taranul roman s-a intrecut pe sine atunci cand a conceput formele obiectelor de uz casnic sau ritualic, mobilierul, etc., dar mai ales decorurile si cromatica lor.
Motivului decorativ, asezat cu grija a fost purtatorul de mesaj al taranului roman, peste timp. El, cu ajutorul intelepciunii si cu maiestria de care a dat dovada, a incercat sa unifice si sa armonizeze pamantul cu cerul. El ne-a lasat un adevarat tezaur spiritual, materializat in lucrurile create. Fiecare regiune etnografica are bogatia sa simbolica, dar intre ele exista relatii de similitudini si interdependenta.
Plecand de la elemente simple, geometrice, precum cercul, patratul, rombul, triunghi si ajungand la cele fitomorfe si zoomorfe ne-a redat o ,,lume”. Acesti fauritori, mesterii populari, au stiut cu maiestrie sa imbine semnul si culoarea, din dorinta de frumos.
Arta populara a insemnat pentru artisti din secolul XIX si XX o sursa de inspiratie, pastratoare a semnului arhaic. Ei descopera un alt tip de interpretare si de organizare a spatiului, un raport de plin – gol si o rationalizare a lui.
Ion TUCULESCU, artist craiovean ce a vazut lumina zilei pe 19 mai 1910 a redat natura romaneasca, spatiul acesta minunat, prin intermediul sentimentelor si trairilor. Creatia sa este o continuitate a limbajului arhaic, exprimat prin intermediul expresionismului. S-a inspirat din semnele decorative tesute, cusute, incizate sau excizate de taranul roman si le-a inclus in propriile sale creatii, organizandu-le spatial, incercand astfel sa-si construiasca un alt mod de comunicare. Lucrarile sunt vizibil geometrizate, ritmate, avand o atmosfera fantastica.
Foarte bun colorist ofera privitorului, prin creatiile sale, dovezi indubitabile de mare forta interioara. Impresionanta este relatia dintre forma si culoare, cu acorduri grave si contraste puternice.
Printre lucrarile selectate, in care se regasesc semne decorative stilizate, este cea in care il omagia pe bunicul sau. ,,Portetul bunicului” este un tablou in care fiorul de admiratie al artistului fata de fiinta draga ce i-a leganat copilaria, traverseaza spatiul. In jurul batranului pictorul a creat o atmosfera de basm popular. Elementele decorative intalnite (fruza, floarea, zig-zag-ul) au fost plasate atat in fundalul tabloului cat si pe vestimentatia si scaunul batranului. Exista aici o comunicare intre doua spatii, doua sensuri ale vietii.
Ion Tuculescu a descoperit in arta noastra populara vitalitatea, de aceea si tipul sau de compunere,  a juxtapunerii geometricului si figurativul, demonstreaza cat de profunda a fost cerecetarea sa.
Apropierea de folclor s-a facut treptat, daca cercetam cu atentie creatiile sale din aceasta perioada.
O alta creatie ce stimuleaza gandirea este  ,,Compozitie cu papusi”, unde pe un fundal galben, cu decoruri stilizate, apar zece personaje pe care artistul le-a numit papusi, Seamana izbitor cu figurinele de ceramica sau cu ulcioarele de nunta ce au forme antropomorfe. Nu intamplator apar semne decorative florale. Totul la el este redus la esenta pentru ca nu a incercat decat sa ilustreze contactul dintre viata omului si natura in mijlocul careia traieste.
Si cea de-a treia lucrare selectata este ,,Autoportret”. Artistul isi plaseaza figura pe un camp galben inconjurat de elemente fitomorfe. Aceste flori stilizate sunt dispuse in partea dreapta, adica in fata figurii, cu tonalitati de rosu, iar in partea stanga, cu tonalitati de verde. Corpul figurii, asezat central poate fi privit ca un vas antropomorf, iar bratele sunt asemanatoare unor toarte. Vasul, pictat in tonalitati de verde cu inflexiuni de negru pare sa ne transmita starea fiintei umane metamorfozate.
Chiar daca pare un pic mai explicit acest articol, a fost scris cu dorinta ca cititorii revistei sa patrunda alaturi de mine, imaginar, in spatiu picturii Tuculesciene.
Nu intamplator printre proverbele romanesti exista si acesta ,,omul sfinteste locul”. Ion Tuculescu a sfintit un loc in inimile noastre.

Dr. Cristina OPREA
Craiova
iunie 2011


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a2694-SEMNELE-DECORATIVE-DIN-ARTA-POPULARA-206-N-PICTURA-LUI-ION-TUCULESCU.aspx