Eminescu si Religia

 

Ateii s-au prevalat de un fragment al poeziei "Imparat si Proletar" pentru a sustine ipoteza ca Eminescu, mai marele neamului nostru - neam religios - ar fi fost impotriva Religiei.

Redam acest fragment:

"Religia - o fraza de dansii inventata

Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug,

Caci de-ar lipsi din lume speranta de rasplata,

Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,

Ati mai purta osanda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea

Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti

Nu! Moartea cu viata a stins toata placerea

Cel ce in asta lume a dus numai durerea

Nimic n-are dincolo, caci morti sunt cei muriti."

Place sau nu cititorului ateu, poetul nu-si prezinta in aceste versuri opinia sa despre religie. El creaza un personaj, PROLETARUL. Asa dar acesta este DISCURSUL PROLETARULUI. El trebuie sa prezinte fidel conceptia despre religie a proletarului avangardist si o face. Cel mult, Eminescu poate fi acuzat ca nu a infatisat corect relatia dintre religie si omul sarac, fara posibilitati personale de vietuire - supravietuire - si ca de obicei saracul este mai religios decat bogatul. La acest aspect facem sublinierea ca ACEST PROLETAR din poezia amintita, nu este omul sarac in general, ci SARACUL deja MARXIST, deja AVANGARDIST, angajat concret impotriva bogatului. Este proletarul care s-a desprins din masa de saraci spre a milita impotriva nedreptatilor SOCIALE mai degraba, si mai putin impotriva religiei. In acest fragment nu este o lupta contra RELIGIEI ca NOTIUNE, concept, ci contra RELIGIEI ca apanaj al exploatarii civile. Asa dar, dupa confundarea poetului cu proletarul pe care o face ateul, asistam la confundarea proletarului notional cu proletarul inscris in POLITICA, unde poate avea loc orice pentru atingerea scopului.

E prea prezenta problematica viata - moarte in opera poetului intr-o filozofie de cel mai inalt grad si cea mai frumoasa exprimare pentru a o reduce la DISCURSUL POLITIC al PROLETARULUI.

Nu este vorba despre CONCEPTIA poetului despre RELIGIE pusa in GURA PROLETARULUI, ci de CONCEPTIA PROLETARULUI despre RELIGIE, care pentru a nu fi exprimata prea balbait, a fost facuta accesibila publicului de catre poet.

Poetul nu DISTRUGE religia, o PURIFICA. Mai degraba el spune ca RELIGIILE sunt cele care distrug RELIGIA. Formele religioase acceptate si adaptate deliberat pentru obtinerea de avantaje sociale via politica, ii repugna lui Eminescu si descopera in ele micimea celui care le foloseste in scopuri josnice de conditie umana.

Eminescu a fost proletar in sensul ca a fost sarac, nemeritat de sarac. El nu a fost insa PROLETAR POLITIC. El nu se inrudeste cu RELIGIA care se folosea de POLITICA si POLITICA folosind RELIGIA.

Poemul RUGACIUNEA UNUI DAC, este o similaritate cu IMPARAT SI PROLETAR in privinta apartenentei. Nu este rugaciunea lui Eminescu, decat poate in masura in care el se identifica cu dacul, ci este a UNUI dac. Nu reiese din ce perioada a istoriei este acest "dac", dar Zamolxe lipseste din ea si Zeus lipseste, desi ar fi putut fi amintit odata cu "El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii" si pentru ca Zeus nu e amintit, rugaciunea dacului acesta este in mare parte crestina. Observati versurile:

"El este-al omenirii izvor de mantuire;

Sus inimile voastre! Cantare aduceti-i,

El este moartea mortii si invierea vietii."

Despre "mantuire", "moartea mortii", "invierea vietii" este vorba numai in religia iudeo-crestina, cu Isus Mantuitorul, distrugerea mortii si invesnicirea vietii. Daco-filii sunt si ei pe categorii, iar acesta din poemul eminescian pare unul din perioada mai tarzie daca lucreaza in rugaciunea sa cu asemenea notiuni. Oricum ca sa spunem ca Eminescu a fost strain de religie, ba chiar impotriva ei, chiar si numai dupa lectura acestei rugaciuni, ar fi de-a dreptul o eroare.

Benone Burtescu

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a247-Eminescu-si-Religia.aspx