Cu lautarii dupa mine

Celebrul scriitor Paulo Coelho, unul dintre cei mai cititi romancieri din lume, este cunoscut si ca un pasionat calator. In cartile sale, traduse in 56 de limbi si editate in 150 de tari, el face splendide radiografii ale popoarelor pe care le viziteaza spre a le cunoaste cultura si obiceiurile. El a petrecut 10 zile si in Romania, pe care a tinut sa o vada, atras de mitul lui Dracula si de melodiile interpretate de orchestra lui Kusturita care, spune el, l-au fascinat auzindu-le intr-un concert la Paris. Numai ca mitul lui Dracula este o creatie literara a unui scotian, iar cantecele lui Kusturita sunt prelucrarile unui sarb din folclorul balcanic in care predomina ritmul saltaret al melodiilor numite sarba de romani si vlaha de sarbi. Iar in plus, linia melodica a sarbelor lui Kusturita este un produs lautaresc banatean, in timp ce aceea a cantecelor de dor reflecta spelndidele doine romanesti intr-o deformare a tarafurilor tiganesti, raspandite in intreaga Peninsula Balcanica, din Slovenia in Grecia. Fireste, Coelho nu avea sa stie toate aceste amanunte legate de folclorul romanesc si nici de faptul ca in Romania, acesta are o tenta de multiculturalitate. Caci, din filonul melodic traditional romanesc s-au adapat cantecele unguresti, care i-au vrajit pe Franz Lehar, facandu-le celebre in operele sale "Voievodul tiganilor" si "Vaduva vesela", pe genialul Grigoras Dinicu, precum si diversi muzicieni sarbo- croati, care au creat melodii culte cu ritmuri romanesti. Un asemenea aranjament va circula ca linie melodica intitulata "Jelem romano" intr-un film sarbesc despre tiganii banateni, care l-a impresionat si pe brazilianul Coelho. Ajuns la Bucuresti, el a tinut neaparat sa asculte un taraf, cantandu-i "Jelem romano", convins ca "romano" inseamna "roman". O confuzie regretabila pe care o fac strainii chiar intelectuali rasati, precum scriitorul brazilian Coelho. Nici nu este de mirare, deoarece in limba tiganeasca "romano" inseamna "om" sau "conational", nu roman, care are cu totul alta semnificatie. In intreaga lume, etnia rroma poarta diverse denumiri: Zigeuner in germana, gipsy in engleza, gitan in franceza, cingene in turca si asa mai departe, in nici un caz "rom", mai ales in romana in care substantivul respectiv are intelesul unei bauturi alcoolice. Aparitia tiganilor in Europa reprezinta dupa unii etnografi ultima migratie a popoarelor asiatice pe vechiul continent, inceputa in secolul 5 al Erei crestine. Pornind din nord-vestul Indiei, triburile tiganesti au patruns mai intai in Persia, apoi in Imperiul Bizantin, ca nomazi. Otomanii i-au stabilizat facandu-i sclavi. Astfel au ajuns, ca robi, in secolul 14, in Peninsula Balcanica si in centrul Europei, apoi in secolul 15 in nordul Africii, Peninsula Iberica si occidentul continental. In fine, in secolul 19, tiganii s-au stabilit si in cele doua Americi, adusi de europeni. In tarile romane, tiganii sunt mentionati documentar in secolul al 14-lea, ca robi pe mosiile unor mari boieri, fiind crestinati, dar pastrand unele traditii ale etniei lor pe care, de altfel, le-au mentinut pana astazi, inclusiv "Staborul", adica un fel de tribunal ad-hoc care judeca litigiile dintre ei conform unor datini stravechi, respectarea fara cracnire a hotararilor "bulibasei", seful grupului de tigani, incheierea casatoriilor intre tineri inca din copilarie si "cumpararea" miresei. In Romania, tiganii s-au grupat pe ocupatii: lingurari, caldarari, argintari sau zlatari, lautari etc., dupa dezrobirea lor de la sfarsitul secolului al 19-lea. Cei care nu aveau meserii au ramas nomazi, precum stramosii lor migratori din India. Pentru tiganii din Europa, cea mai teribila perioada a constituit-o, dupa dezrobirea lor, anii nazismului, cand au fost considerati de Hitler "populatie indemna", inchisi in lagare, asasinati sau deportati in zone nesigure si mizere, cum s-a petrecut cu nomazii din Romania, pe care regimul lui Antonescu i-a trimis sa moara in Transnistria. Spre deosebire de tatari si de turci, care au ajuns in Europa aproape simultan cu ei, tiganii nu au navalit in hoarde razboinice, acaparatoare. Fiind o populatie pasnica, docila, a sfarsit prin a fi dominata. Tiganii, prin firea lor, sunt exuberanti, veseli, iubitori de libertate, cantec si dans, dar inclinati spre comoditate, o trasatura genetica poate, mostenita de la stramosii lor indieni. Regretatul regizor basarabean Loteanu a surprins magistral intr-un superb film, intitulat sugestiv "Satra", aceste caracteristici. Simpatizati pentru modul lor deschis, dar si urati cateodata datorita lipsei de educatie si apucaturilor antisociale ale unora dintre ei, tiganii sunt astazi pe cale de a-si incheia migratia spre Occident. In mod gresit ei sunt considerati in masa ca raufacatori, datorita infractorilor care au parasit tarile rasaritene, manifestandu-se ca elemente nesociale in Apusul Europei. Si tot atat de eronat, rromii sunt confundati cu romanii, deoarece, fie ca provin din Romania, Polonia, Rusia, Ungaria sau de oriunde, ei spun ca sunt "romano". Din pacate, tiganii inca sunt uneori supusi unei discriminari, atat in Romania, cat si in alte tari europene, fiind marginalizati mai ales economic. Un tigan este de cele mai multe ori respins la angajare, venind in concurenta cu un european, datorita prejudecatii ca ar putea fi necinstit. Este o conceptie vetusta, transmisa din generatie in generatie. Intr-un abecedar romanesc de la inceputul secolului trecut, de pilda, la litera "t", copiii invatau s-o scrie si s-o citeasca dupa o mica anecdota intitulata "Tiganul la furat", in care apareau cuvinte integrand litera respectiva: "Un taran a prins un tigan furand ceapa. Tii, facu taranul, ce faci, tigane, acolo? Ma tin de ceapa sa nu ma ia vantul!" Cu asemenea idei strecurate in mintile romanilor, de mici copii, nu este de mirare existenta discriminarii.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a impus tarii o serie de norme si in ce priveste emanciparea tiganilor. Sume importante sunt transmise guvernului de la Bucuresti pentru scolarizarea si educarea tinerilor de etnie rroma. In licee si universitati sunt rezervate locuri speciale pentru tinerii rromi, functioneaza clase anume pentru copii, in care invatatorii sunt de etnie rroma. Este totusi un proces lent, care necesita modificari functionale fundamentale ale mentalitatilor, atat la romani, cat mai ales la tigani. Acestia, condusi chiar de o intelectualitate etnica rroma, printre care numeroase cadre didactice tinere, clerici, juristi, politisti sunt educati in spirit european. Pentru prima oara in istoria lor, tiganii au o Biblie si o Evanghelie traduse din romana in limba materna, carti, ziare si reviste. Ei se exprima si politic, in mai multe partide de factura etnica, ai caror lideri sunt intelectuali cunoscuti. Este insa o ciudatenie nostima prezenta a doi regi si a unui imparat ai tiganilor in Romania, care se considera suverani ai rromilor din intreaga lume, desi ei sunt de cetatenie romana. Totul seamana a comedie extrasa din "Tiganiada" lui Budai Deleanu, caci tiganii, de sorginte indiana fiind, niciodata nu au avut regi si imparati, ci doar capetenii, pe care turcii i-au numit "bas", in romaneste "sef" sau "conducator". De unde si termenul "buli-bas", adica seful multimii, tot din turca. Altcum, in turca termenul imparat este "kukumdar", iar "rege "kiral", de la bizantinul caesar.

Oricum, brazilianul Paulo Coelho, dupa zece zile petrecute in Romania, calatorind la Sibiu si prin Transilvania, a putut simti poate inima romaneasca, convingandu-se ca "romano" este altceva decat "roman". Iar mai mult, faptul ca folclorul romanesc, muzica traditionala romaneasca au calatorit prin lautarii tigani pe cuprinsul sud-estului european, influentand melosul popular al acestei parti a continentului. Si chiar daca nu a ascultat Taraful din Clujeni, care a concertat pe marile scene ale lumii si la curti regale, precum si pe lautarii din comuna Unsprezece Prajini, care interpreteaza vechea muzica populara, dupa care s-au inspirat Kusturita si alti straini, Paulo Coelho a plecat fascinat de Romania. El a spus-o, hotarat sa scrie un roman cu subiect romanesc, dar si scenariul unui film pe care spera sa-l toarne la Bucuresti.

Gh. Bratescu

 

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a2423-Cu-lautarii-dupa-mine.aspx