Situatia Romaniei in preajma si in timpul Celui de-al II-lea Razboi Mondial si Drama Refugiatilor Polonezi in Romania

(Continuare din numarul precedent)

Datorita situatiei politice si militare existente, in octombrie 1940 lagarul de la Tirgoviste a fost lichidat de catre autoritatile romane si transferat la Calimanesti. Aceeasi situatie l-a inregistrat si lagarul de la Comisani, care la randul lui a fost transferat la Targu Jiu. Din Targu Jiu au plecat, incepand cu sfarsitul lunii noiembrie, spre Polonia 2.436 de soldati, in lagar ramanand doar 720 de soldati si 49 de ofiteri. Astfel ca la inceputul anului 1941 pe teritoriul Romaniei s-au aflat doar doua lagare militare cu regim special in care erau internati soldati si ofiteri polonezi: la Targu Jiu cu 49 de ofiteri si 720 de soldati si la Calimanesti cu 700 de ofiteri.

Viata soldatilor si ofiterilor din lagarul de la Targu Jiu a fost foarte grea. Astfel ca intr-un memorandum al ofiterilor semnat la 2 februarie 1940 si inaintat Comandamentului lagarului se facea precizarea ca conditiile de igiena si de locuit, precum cantina si serviciul medical nu se ridicau la nivelul cerut si prevazut de organismele internationale in privinta internatilor de razboi. Semnatarii memorandumului rugau conducerea lagarului sa ia masurile de rigoare pentru preintampinarea imbolnavirilor si deceselor, mai ales in randul batranilor si bolnavilor care sufereau si erau expusi in interiorul lagarului. Pe langa acestea, in lagarul de la Targu Jiu au fost organizate 7 cursuri de limba, printre care si limba romana, 2 cursuri de pomicultura si un curs de scoala generala pentru adulti. In lagar a existat totodata si un teatru de amatori. In fiecare zi a fost publicat un buletin informativ care cuprindea stiri, atat din presa cat si de la radio. Plecand in noiembrie 1940 spre Polonia, soldatii de la Targu Jiu au primit un ajutor in imbracaminte in valoare de 505.000 lei si in alimente de 200.000 lei.

Asezarea refugiatilor polonezi in Basarabia

In iarna lui 1940-1941 autoritatile bolsevice au stramutat din Galitia de Est in jur de 30.000 de tarani in Basarabia si i-au asezat pe terenurile parasite de catre repatriatii germani si populatia romaneasca silita sa se retraga in urma ocuparii Basarabiei de catre trupele Rusiei Sovietice. In jur de 10.000 o constituiau taranii polonezi, iar restul de 20.000 ucraineni. In martie 1942 preotul delegat Skudrzykowi precum si preotul Krzyewski din Bucovina, activand la recomandarea Capitalei Apostolice, au fost trimisi prin intermediul Nuntiului catolic de la Bucuresti spre resedintele lor care se aflau in jurul Chisinaului pentru a coordona activitatea celor stramutati aici. Imediat Comisia pentru Ajutorarea Refugiatilor a oferit un ajutor de 50.000 lei. In luna mai 1942 Comisia a organizat calatoria a inca 2 preoti si 2 medici, prilej cu care a mai trimis inca 50.000 lei si medicamente pentru refugiati. Pentru ca in mijlocul celor asezati in Basarabia s-au aflat si doi profesori au fost infiintate doua scoli generale care s-au aflat sub directa indrumare a Comisiei. Pentru ca refugiatii polonezi aveau nevoie de o conducere duhovniceasca precum si de asistenta medicala, Comisia a decis sa trimita la Chisinau o delegatie care sa o reprezinte si care sa se preocupe de nevoile stringente ale celor aflati in suferinta. De asemenea, Comisia a facut eforturi pentru a lua sub protectia sa si alte concentrari ale polonezilor din Basarabia, cum au fost cele din preajma orasului Balti si orasului Odesa.

Comisia fiind singura institutie de ajutorare a polonezilor din Romania s-a ingrijit, de asemenea, si de comunitatile poloneze deja existente in Romania inca dinaintea celui de al doilea razboi mondial. In acest sens Comisia a luat sub indrumarea sa scoala in care invatau copiii minerilor de origine poloneza de la Lupeni, iar prin subventiile substantiale a sustinut financiar toate scolile poloneze din regiunea Cernauti. Copiii de la scoala din Lupeni au primit din partea Comitetului pentru ajutorarea copiilor “Gwiazda” cadouri la fel cum au primit si copiii refugiatilor, si in afara de aceasta din restul banilor stransi de catre Comitet s-au acordat 7 burse pentru elevi, fiecare a cite 5.000 lei.

Cateva aspecte din viata refugiatilor din Romania

In momentul patrunderii refugiatilor pe teritoriul Romaniei aceasta tara era aliata Poloniei. Putin cate putin atitudinea guvernului romin s-a schimbat mai ales dupa abdicarea regelui Carol al ll-lea la 6 septembrie 1940 si aderarea Romaniei la politica Axei. Aceste schimbari politice au avut o mare influenta asupra raporturilor dintre autoritatile romane si refugiati, mai cu seama ca Romania a intrat in al doilea razboi mondial impotriva Rusiei Sovietice la 22 iunie 1941. Astfel limba polona a fost exclusa din corespondenta, autorizatia pentru trecerea refugiatilor prin Romania a fost influentata de deciziile Puterilor Centrale, ascultarea radioului a fost ingreunata si incetul cu incetul in toate centrele poloneze din tara aparatele au fost ridicate de catre autoritati. In acelasi timp au fost interzise adunarile publice, fiind admise numai sedinte in cluburi pentru ascultarea comunicatelor la radio si a stirilor de presa.

Toti refugiatii polonezi care se aflau pe teritoriul Romaniei erau trecuti in evidenta Comisiei pentru Ajutorarea Refugiatilor, cat si in registrele Comisariatului General pentru evidenta si asistenta refugiatilor polonezi. Fiecare refugiat - in momentul inscrierii - primea un "bilet de identitate" in care erau specificate numele si prenumele, starea civila, ocupatia, originea etnica si religia, precum si statutul de "Refugiat polon". Refugiatul era obligat sa aiba asupra sa tot timpul biletul de identitate in care trebuiau trecute anual vize din partea prefecturilor localitatilor in care locuiau. Redam in cele ce urmeaza cateva dintre instructiunile pe care le aveau refugiati

i:

Nici un refugiat polonez nu poate locui in Bucuresti fara autorizatia Comisariatului General pentru evidenta si asistenta refugiatilor polonezi.

Nici un refugiat polonez nu poate intra sau iesi din capitala fara sa obtina autorizatia Comisariatului General pentru evidenta si asistenta refugiatilor polonezi si viza politieneasca de la Serviciul Controlul Strainilor ce se va pune pe carnetul de identitate la rubrica respectiva, atat la sosire cat si la plecare.

Refugiatii poloni care vor fi dovediti ca au incalcat dispozitiunile ordonantei 336 din 23 mai 1940 sunt pasibili de urmatoarele pedepse:

internarea in lagare;

reducerea alocatiei de intretinere.

Refugiatii polonezi nedeclarati si adapostiti clandestin, fiind infractori la ordinea publica, proprietarii si aceia care ii adapostesc clandestin devin pasibili de rigorile articolului 3 din legea Cartii de Imobil si expusi sa fie pedepsiti cu amenda de la 1.000.000 la 2.000.000 lei.

Proprietarii de imobile, chiriasii principali, aceia care inchiriaza camere mobilate si orice locuitor din Bucuresti nu vor adaposti sub nici un titlu si sub nici un motiv, nici chiar pentru o singura noapte vreun refugiat polonez care nu ar avea bilet de identitate prevazut cu semnatura si stampila Comisariatului General, timbrul sec al Politiei Capitalei (Controlul Strainilor) si fotografia cu semnatura posesorului.

Daca insa ne referim la conditiile materiale ale refugiatilor, acestea au cunoscut o mare inrautatire. In octombrie 1939 fiecarui refugiat adult ii revenea o alocatie de intretinere in suma de 100 lei zilnic, iar unui copil sau adolescent pana in 18 ani o suma de 50 lei. Acest ajutor financiar era suficient atunci pentru a acoperi cheltuielile unei singure persoane. In urmatorii trei ani preturile au crescut in general de trei ori, la imbracaminte de 5 ori, la articole de import de 10 ori. Numai locuinta si painea, care se vindea pe cartela, au crescut de doua ori. In acest fel existenta refugiatilor s-a inrautatit simtitor. Insa datorita interventiei Comisiei, refugiatii au primit zilnic o masa de pranz la care pretul a crescut doar cu 30%. Aceasta s-a datorat faptului ca Comisia a acoperit costurile pentru inchirierea cantinelor si totodata a facut posibila cumpararea de produse pentru perioade mai mari de timp.

Pa

na la 1 iunie 1942 refugiatii nu au primit autorizatia de munca. In ciuda acestei situatii dificile, aproape in toate centrele pentru refugiati au existat persoane care se aflau angajate in diferite munci sezoniere. In primavara lui 1942, in jur de 70% dintre barbatii apti de munca lucrau in agricultura, in podgorii, la constructia de drumuri si poduri. In ziua de 1 iunie 1942 a fost acordat refugiatilor dreptul la munca. Legea a fost anuntata in Monitorul Oficial din 29 iunie impreuna cu un regulament care prevedea norme speciale pentru cei angajati din randul refugiatilor. Cu toate ca dadea posibilitatea imbunatatirii starii materiale a refugiatului care avea un loc de munca, regulamentul prin prevederile sale avea sa inrautateasca si mai mult conditiile de existenta ale acestuia. Astfel, fiecare refugiat angajat era obligat ca din salariul pe care il castiga sa plateasca 30% pentru fondul refugiatilor, fond care era administrat de Comisia Generala. In acest fel refugiatul care avea un salariu de 6.000 lei primea un salariu net de aproximativ 65%, iar cel care avea un salariu de 12.000 lei lunar primea un salariu net de 55% sau chiar 50%. De legea data la 1 iunie 1942 au beneficiat foarte putine persoane. Numarul celor angajati definitiv intr-o slujba niciodata nu a depasit cifra de 150. Spre finele anului 1943 numarul celor care aveau un loc de munca stabil se ridica la 127.

 Ion Agrigoroaiei - Prof. Dr, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi

Marius Petraru – Prof. Dr, California State University Sacramento

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a233-Situatia-Romaniei-in-preajma-si-in-timpul-Celui-de-al-II-lea-Razboi-Mondial-si-Drama-Refugiatilor-Polonezi-in-Romania.aspx