George Sbarcea si tangoul argentinian

In deceniul al treilea al secolului XX, a ajuns si in Romania. Tangoul argentinian s-a strecurat mai intai in localuri, apoi pe ringurile de dans si in cele din urma in inimile romanilor. Cel care i-a dat o stralucire aparte, aici, in Romania, a fost compozitorul George Sbarcea, autorul neuitatului "Ion, Ionelule". La sfarsitul perioadei interbelice, dar si in primii ani de dupa al doilea razboi mondial, tangoul argentinian era inca la moda in marile localuri din Bucuresti si din tara. Apoi, a devenit o prezenta din ce in ce mai discreta si nu se mai dansa ca inainte. Se schimbasera vremurile si tangoul, lasciv si cu usoare conotatii sexuale, nu mai cadra cu principiile noului regim instaurat in Romania. Tangoul insa nu a fost uitat.

La inceput, dansat doar de cupluri de barbati

Intr-un oras murdar si inghesuit, dar care se dezvolta rapid si plin de energie, emigrantii din toate colturile lumii, inghesuiti in suburbiile Buenos-Aires-ului, simteau nevoia sa evadeze din starea lor de dezmosteniti ai soartei. Faceau acest lucru cantand si dansand tango in cartierele marginase si bordelurile de la periferia orasului. Era maniera lor de a-si elibera vietile de durere, devenea modul lor de a iubi, firesc si pasional. Pentru ca, inainte de toate, tangoul este un dans pasional si mai apoi maiestrie artistica. Poetul argentinian Jorge Louis Borges, a denumit tangoul foarte simplu, dar cat se poate de sugestiv: "Tangoul este un gand trist, dar care se poate dansa". Dincolo de versuri, muzica si dans, tangoul ascunde sentimente adevarate, sentimente pe care nu toti au curajul sa le traiasca. Sfasietor si alintator, in acelasi timp, tangoul este nu numai un mod de a pasi, cu volute largi si maiestru alcatuite, ci este un dans al sufletelor pereche, care se recunosc si se atrag reciproc. La inceput, tangoul a fost dansat doar de cupluri de barbati, datorita faptului ca femeile nu indrazneau sa participe la un dans cu o asemenea incarcatura sexuala. Treptat, insa tangoul a cucerit Parisul, inainte de a cuceri intreaga lume. Cei care au dansat macar o data in ritm de tango, raman cu nostalgia lui si vor dori mereu sa mai aiba ocazia de a-l dansa din nou. Cei care nu au facut-o, cu siguranta ca sunt mai saraci cu un sentiment, un sentiment pe care nu-l poti trai decat dansand... Dansand tango.

George Sbarcea alias Claude Romano

In perioada interbelica, muzicienii din intreaga lume au inceput sa compuna pe aceste ritmuri inconfundabile. Autor a numeroase tangouri pe care le ascultam cu mare drag si astazi, George Sbarcea, alias Claude Romano, a imbinat in creatia sa tangoul cu tematica romantei. Tangoul, romanta si alte forme dansante, au prins la public pentru ca s-au nascut din sentimente adevarate. George Sbarcea, Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Eli Roman, Ionel Fernic si altii, au fost compozitori de nivel european care prin creatia lor si-au pus amprenta artistica asupra unei epoci. Cristian Vasile, Viorica Vrioni, Jean Moscopol, Titi Botez, Dorel Livianu, Gica Petrescu erau cantaretii care faceau vanzari colosale cu discurile lor. La vremea aceea muzica romaneasca era cautata si in strainatate. Cei mai multi dintre ei au plecat de mult timp la cele vesnice, dar creatiile si interpretarile lor au ramas in arhivele radio fiind ascultate si azi cu nostalgie de cei mai in varsta. Auzindu-le, parfumul discret al unei epoci apuse, ti se insinueaza treptat in suflet. Si totul se intampla pe ritmul inconfundabilului tango.

Traind discret, undeva in Bucuresti

Nascut in 1914, la Toplita, intr-o familie cu patru copii, dupa ce urmat Conservatorul la Cluj-Napoca, maestrul George Sbarcea s-a stabilit in Bucuresti. A trecut prin multe, a vazut multe...dar a ramas cu aceeasi pasiune pentru viata si muzica. Familia sa este cunoscuta nu numai in Toplita, dar si in tara si peste hotare. Acest lucru nu se se datoreaza doar faptului ca cei patru copii sunt nepotii Patriarhului Miron Cristea, ci mai ales tangourilor si romantelor nemuritoare compuse de maestrul George Sbarcea, precum si activitatii deosebit de prolifice a nepotului sau, Petre Sbarcea, profesor universitar la Conservatorul din Cluj-Napoca si dirijor al Filarmonicii de Stat din Sibiu. Marturisesc ca auzisem de George Sbarcea prin anii 80 ai secolului trecut, prin intermediul unei prietene, ruda cu acesta. Stiam ca la vremea aceea, maestul venea si prin Toplita destul de des. Nu l-am cunoscut din pacate, iar cand dupa 2004 am dorit sa fac acest lucru, s-a dovedit a fi prea tarziu. La putin timp, maestrul a plecat la cele vesnice. In 2004 insa, George Sbarcea, la cei aproape 91 de ani ai sai, traia discret in Bucuresti. Era foarte legat de Toplita si de Targu-Mures, unde avea foarte multe rude, cunostinte, prieteni si admiratori. Din pacate, atunci n-am reusit sa-l contactez telefonic. Reusisem doar sa vorbesc cu sora sa, Margareta Stoica, care locuia la Sibiu, si cu nepotul sau, Petre Sbarcea, aflat la momentul respectiv la Cluj-Napoca.

NICOLAE BALINT

www.nicolaebalint.wordpress.com

CASETA 1

"Este bine si destul de sanatos pentru varsta lui. Din pacate are un picior rupt si se deplaseaza destul de greu. I-ar face mare placere daca l-ati contacta. Intotdeauna se bucura cand este cautat de cineva. Stiu ca si acum lucreaza la ceva. Asta a facut toata viata, ce sa faca altceva?"

Margareta Stoica, sora lui George Sbarcea

CASETA 2

"Recunosc ca nu l-am mai vazut de ceva vreme. Sunt si eu prins cu multe treburi, am multe deplasari...dar tinem legatura telefonic. Lucreaza si acum atat cat poate sa lucreze un om la varsta lui. A ramas acelasi om, un indragostit de muzica si de viata, dar si un vesnic causeur."

Petre Sbarcea, profesor universitar, nepot al profesorului George Sbarcea

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a217-George-Sbarcea-si-tangoul-argentinian.aspx