SCHITE UMORISTICE (93) – CERC VICIOS

Dorel SCHOR

- Asculta domnule Strudelman, il iau eu tare pe Marcel Strudelman. De cand v-ati mutat intr-un apartament mai central si mai grozav, gata? Nu mai cunosti pe nimeni, nu mai treci sa-ti vizitezi fostii vecini, nu mai esti acelas om? Nu-ti e putina rusinica?
 - Imi este, marturiseste el bland. Sunt framantat, muscat, consumat, erodat de o rusine continua si neintrerupta...
 
In ciuda faptului ca fraza pare cam ironica, nu simt nici o farama de ironie in tonul sau privirea lui Marcel. Asa ca il privesc din fata si profil trei sferturi si constat ca dumnealui, de fapt, abia asteapta sa-si descarce sufletul.
- Bine, spun concesiv, descarca-l...
- Ce anume?
- Sufletul.

Marcel Strudelman nu pare sa ma fi inteles, dar pentru ca nu e nici singurul si nici nu se intampla pentru prima data, sare peste amanuntul cu sufletul. Si il descarca.
- Acum doi ani, incepe el, a nascut madam Iliescu si am fost poftiti la botez, ca intotdeauna. Dar noi tocmai eram dupa mutare, casa era cu fundul in sus, nimic nu se afla la locul lui si numai de petrecere nu ne ardea. Asa ca nu ne-am dus.
- Nu-i prea grav, constat.
- Da, dar nu stiu cum s-a intimplat ca nu am mai apucat macar un telefon sau o mica atentie simbolica sa... Si stii cum se intampla, cu cat trece timpul, mai greu e sa repari o neglijenta. Dupa aia, s-a insurat baiatul lui madam Gurnist. Voi v-ati dus cu totii, am auzit ca a fost o nunta grozava, cu patru sute de invitati si pepene galben felul intai ca la marile restaurante... Am fi putut sa mergem si noi, dar nu ne-am dus.
- Chiar, de ce?
- Ca sa nu se supere familia Iliescu. Pe buna dreptate, la o nunta mare da si la un botez mic nu? Si ar fi avut per-fec-ta drep-ta-te! Ca sa nu mai spun ca nici de data asta nu am telefonat, nu am facut nici un cadou...
- Tot de aia?
- Pai sigur, din acelas motiv, sa nu se interpreteze ca... Asa ca atunci cand ne-a invitat Menase la aniversarea nuntii, douazeci de ani sau asa ceva, m-am uitat eu la nevasta-mea, nevasta-mea la mine, ne-a fost rusine la amandoi si nu ne-am dus. Intelegi?
- Aproximativ.
- De ce aproximativ? E foarte clar: adica la Iliescu nu, la Gurnist nu, si deodata la Menase da?  De ce? Pentru ca e din Falticeni? Pentru ca am locuit la acelas etaj cu el? Pentru ca e saten? Am murit de rusine, nevasta-mea a murit si ea de rusine, dar si de ciuda pentru ca tocmai isi cumparase o bluza de dantela, dar am ramas acasa si nici nu am telefonat, nu am facut nici cea mai modesta atentie... Am intrat intr-un cerc vicios din care practic ne este imposibil sa iesim.

Marcel Strudelman a oftat profund, ca la o radiografie pulmonara, si-a  suflat nasul fara nici un motiv si apoi m-a privit cu timiditate si speranta.
- Da, am rostit eu grav, la prima vedere s-ar parea ca... Dar omul nu are voie nici o data sa spuna gata, nu mai e nimic de facut. Vino, de pilda, dupa masa la inmormantarea batranului Sachelarie. A murit saracul...
- N-am sa pot, marturiseste cu lacrimi in ochi Marcel Strudelman...Ce vrei, sa se spuna ca de aia am venit, pentru ca nu trebuie sa dau nici un cadou? Imi pare tare rau, dar nu pot, a murit degeaba...
-------------------------
Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
28 noiembrie 2016


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a19762-SCHITE-UMORISTICE-93-–-CERC-VICIOS.aspx