„Intelligence Service” - Un secol de razboi secret în România (4)

 General Br. (r) Aurel I. Rogojan   

Aspecte ale razboiului economic dus de „Special Executive Operations" in Romania

In anul venirii lui Hitler la putere, Germania importa din Romania circa o treime din necesitatile sale de petrol, ceea ce a constientizat Wermahtul ca „viata Axei depinde de campurile petrolifere din Romania"..., motiv pentru care serviciile secrete ale puterilor aliate, in mod aparte cel britanic, vor initia sabotarea aprovizionarii Germaniei cu resurse strategice. O prima directie a razboiului economic dus de serviciile speciale britanice in Romania a constat in deturnarea petrolului destinat Reichului. In consecinta, trezoreria Angliei a fost autorizata sa subventioneze diferenta dintre preturile mondiale si cele romanesti pentru petrol. Concomitent, „Goeland Transport and Trading Company", infiintata si finantata de catre Ministerul Razboiului Economic, a cumparat sau a inchiriat remorchere, mahone si slepuri, pentru a-i impiedica pe nemti sa foloseasca transportul fluvial. Astfel, in perioada decembrie 1939 - aprilie 1940, Anglia achizitioneaza din Romania o cantitate de petrol dubla fata de livrarile catre Germania. Planificarea livrarilor catre Germania a fost astfel intocmita incat sa ofere un motiv oficial intarzierii trenurilor petrolifere ce aveau ca destinatie Germania, in aceasta sabotare deghizata fiind implicate inalte oficialitati romane. Agenti britanici au stat la originea multor actiuni fatise de sabotaj, constand in incendierea transporturilor de petrol, provocarea de explozii, eliberarea incarcaturii din vagoanele cisterna; pe tronsonul de linie ferata simpla Predeal-Bucuresti, locomotivele se defectau foarte des, iar cand linia, la cererea nemtilor, a fost dublata, traficul garniturilor cu petrol era dereglat de miscarile trupelor romane.

Operatiunile de sabotaj erau urmarite si centralizate la Istanbul, rezultatele fiind comunicate mai departe la Londra, inclusiv pe calea stirilor agentiilor de presa. Astfel, la 28 decembrie 1940, o telegrama a agentiei A.F.I. comunica: „[...] La 9 decembrie, 150 de vagoane de benzina au ars la rafinaria « Standand ». La 12 decembrie, 8.000 m.c. de lemne au ars in centrul de instructie german de la Targoviste; in aceeasi zi, primele vagoane de benzina destinate Italiei au ars la iesirea din rafinaria « Creditul Minier»; la 13 decembrie, au fost incendiate 60 de vagoane de benzina la Teleajen; la 17 decembrie, 80 de vagoane de benzina provenind de la Creditul Minier au explodat". In fata amenintarilor reprezentate de planurile britanice de sabotare a transporturilor pe Dunare, von Killinger si H.Neubacher raportau la Berlin: „Din cercurile de navigatie de pe Dunare am fost informati ca apararea zonei Portile de Fier si a sistemului de tractare a navelor nu este suficienta pentru a proteja instalatiile, in cazul unui atac al sabotorilor [...] V-as fi foarte recunoscator pentru o examinare urgenta a situatiei, deoarece traficul din zona Portile de Fier este deosebit de important pentru economia de razboi"[28].

Membri ai Marine Militare Britanice si australiene au fost debarcati in Romania, ca civili, pentru a pilota ambarcatiunile Companiei Goeland, in realitate, insa, aveau misiunea de a pune in aplicare un plan de blocare a Portilor de Fier. Denis Wright, vice-consul britanic la Constanta, incepand din martie 1940, s-a ocupat personal de trecerea prin vama a mai multor grupuri de „marinari", in realitate agenti de sabotaj ai S.O.E., care erau trimisi de la bazele navale britanice din Egipt si din Malta cu scopul de a bloca Portile de Fier.Marinarii, in numar de peste 90, dotati cu armament, explozivi si grenade, au fost reperati de S.S.I. la Giurgiu, pe vasul „S.S.Tormonde", care transporta si materiale de sabotaj[29]. Armamentul si explozivii au fost confiscate, iar 12 marinari expulzati. Restul 2marinarilor" ramasi urmau sa reia aplicarea planului. Elementele de sprijin ale britanicilor din Guvern, inclusiv ministrul de externe Grigore Gafencu, au incercat sa salveze situatia, dar germanii se bucurau de buna colaborare a lui Moruzov, seful serviciilor secrete romane si a adjunctului acestuia, Eugen Cristescu. Drept urmare, ceilalti „marinari" vor fi si ei expulzati. Manfred Von Killinger, ministru plenipotentiar trimis special la Bucuresti, care avea in atentie contracararea operatiunilor secrete ale britanicilor, a putut asigura Berlinul de anihilarea cu deplin succes a „planului Portile de Fier".

Un alt amplu plan de sabotaj privea distrugerea instalatiilor petroliere, apartinand, in cea mai mare parte, unor societati afiliate marilor companii petroliere occidentale. (Societatea „Romano-Americana", filiala a „Standard Oil of America", „Astra Romana", filiala a „Royal Duch"-„Sheel Oil Company"; „Unirea", filiala a „British Oil and Transport Company"; "Concordia", filiala a Companiei „Petrofina" etc.). Nu poate scapa observatiei ca director general al societatii romano-britanice „Unirea" a fost anterior cel care avea sa devina colonelul Tom Masterson, consilier politic la Sectia S.O.E. pentru Mediterana, distins, in primul razboi mondial, cu un inalt ordin britanic („Companion of the Distinguished Service Order") pentru merite deosebite in distrugerea instalatiilor petroliere romanesti. Sabotajele pe Valea Prahovei constituiau misiunea agentilor speciali genisti din subordinea statiei S.O.E. de la Cairo, cunoscuta si ca „Intelligence Service-Cairo". Era, de asemenea, prevazuta, in acest scop, o cooperare si cu elemente ale dispozitivelor de sabotaj-diversiune din compunerea trupelor franceze din Siria. Adjunctul atasatului militar britanic la Bucuresti, un ofiter genist, maiorul Davidson Houston, a fost desemnat pentru acest gen de actiuni, iar comandantul Watson, din partea Serviciului de Informatii al Amiralitatii, a fost trimis sa coordoneze operatiunea.Comandoul si echipamentul necesar au sosit in secret la Galati la inceputul lui octombrie 1939. Acesta era pregatit sa distruga puturile aflate in exploatare, dar numai in situatia in care Romania ar fi fost invadata de Germania.

Un alt plan, care viza distrugerea exploatarilor Companiei „Astra Romana", nu a mai putut fi pus in aplicare. Primul ministru Gh.Tatarascu a fost inlocuit cu Gigurtu, care a facut cunoscut ca exista un complot anglo-francez ce urmareste distrugerea campurilor petroliere. Din aceste motive, el a dispus schimbarea pazei proprii a companiilor cu trupe regulate, fiecare sonda fiind pazita in permanenta de doi soldati. Pionul principal in sabotarea campurilor petroliere era Gardyne de Castelain, director comercial al Societatii petroliere anglo-romane „Unirea", care, in momentul expulzarii specialistilor englezi, a plecat la Istanbul, fiind incadrat in statia S.O.E., condusa de colonelul Bill Bailey. Anterior, colonelul Bailey venise in Romania pentru a pune la punct detaliile activitatilor clandestine, dupa incetarea activitatii reprezentantelor Angliei si rezidentilor britanici. Trebuie subliniat faptul ca si sotia lui Castelain a avut de indeplinit unele insarcinari speciale, altfel nu s-ar putea explica de ce urmeaza si ea un traiect asemanator cu cel al sotului, fiind trimisa la New York, pentru a lucra cu William Stephenson, coordonatorul activitatilor informative secrete britanice pe continentul american.

Gardyne de Castelain a stat in Romania intre 1927-1941 ca rezident al serviciilor secrete, creandu-si numeroase relatii operative utile in randul politicienilor, militarilor, oamenilor de afaceri si a altor categorii de persoane ce prezentau interes pentru planurile si actiunile serviciilor secrete britanice, din randul carora a constituit retele clandestine, in masura sa actioneze independent pe timp de razboi. Avandu-se in vedere rolul important al lui Castelain in crearea retelelor serviciilor secrete britanice, el a fost parasutat in Romania la sfarsitul anului 1943 cu misiunea de prima urgenta de a imbunatati sistemul de legatura si, concomitent, sa activizeze si sa organizeze rezistenta antigermana in vederea unei lovituri de stat.

Alaturi de von Killinger, un alt trimis special al Germaniei, H. Neubacher, insarcinatul cu probleme economice in Romania, era preocupat de asigurarea continuitatii livrarilor de petrol. Intr-o scrisoare datata 5 mai 1940, H.Neubacher relata: „in zilele urmatoare, voi avea de purtat la Bucuresti o grea lupta pentru a atrage marile rafinarii anglo-franceze pentru livrarea de petrol catre Germania [...] Cantitatea de petrol promisa nu mai poate fi incarcata, incepand din mai, fara colaborarea instalatiilor de mare randament ale acestor rafinarii... Determinarea guvernului roman este ingreunata de faptul ca nu i se poate oferi, nici macar pe perioada razboiului, o garantie ca Romania nu va fi atacata de Rusia. [...] Eu trebuie sa cer romanilor ca, in ciuda represaliilor probabile din partea puterilor occidentale, ei sa-si tina promisiunile politico-comerciale, chiar si in cazul rafinariilor inamice. Insa, la intrebarea daca lasam sa li se taie capul de catre rusi, nu putem decat sa-i lasam in seama sfintilor ortodocsi si a bunului Dumnezeu..."[30] (subl.n.). Fara comentarii! Un alt obiectiv al sabotajelor realizate de S.O.E. l-a constituit acela al anihilarii mijloacelor de comunicare si transmisiuni. Un asemenea obiectiv rezulta si din scrisoarea adresata de colonelul Talbot Rice catre D.Howard la Foreign Office, in care se explicau unele dintre misiunile agentilor S.O.E. in Romania[31]. Cum s-a actionat pentru realizarea acestui obiectiv, este mai bine sa lasam sa vorbeasca documentele oficiale ale vremii:

„29 aprilie 1941
Ordin al Ministerului Afacerilor Interne adresat prefectului judetului Putna, privind actele de distrugere a liniilor telefonice si telegrafice ale armatei germane si masurile necesare pentru prevenirea sabotajului.
Romania
Ministerul Afacerilor Interne Foarte urgent
Cabinetul Subsecretarului de Stat Confidential

Domnului prefect al judetului Putna,
Urmare la ordinul acestui departament nr.1168 din 15.03.1941:
Cu onoare se face cunoscut ca Misiunea militara germana semnaleaza o noua serie de acte de distrugere a liniilor telefonice ale armatei germane, considerandu-le ca acte de sabotare. Cele mai multe din aceste acte s-au petrecut in orasele de resedinta si pe teritoriul judetelor Vlasca, Ilfov, Teleorman, Dolj. (A se vedea tabelul anexat).
Ministru Subsecretar de Stat
General de divizie I. Popescu
Anexa
Tabel de acte de sabotaj comise la reteaua telefonica si telegrafica a Misiunii Militare Germane

1. In ziua de 28.03.1941, s-a taiat reteaua telefonica si telegrafica de campanie ce leaga depozitul de subzistenta al armatei Giurgiu si s-a furat 120 m. de cablu.
2. In ziua de 28.03.1941, s-a taiat linia telefonica de campanie intinsa intre Giurgiu si Balanoaia si s-a furat 1 km si jumatate cablu.
3. In ziua de 28.03.1941, s-a taiat linia telefonica de campanie Giurgiu-Daia in strada Bucuresti din Giurgiu si s-a furat 100 m. cablu.
4. In ziua de 29.03.1941 s-a taiat linia telefonica de campanie a unei divizii din orasul Giurgiu.
...
8. In ziua de 8.04.1941, s-a taiat linia telefonica de campanie Baneasa Pipera la iesirea de nord de la Pipera, in dreptul hangarelor.
9. In ziua de 8.04.1941, s-a taiat linia telefonica de campanie, ce leaga escadrila Baneasa cu depozitul de benzina (Gara Baneasa).
10. In ziua de 15.04.1941 s-au taiat cele 12 linii telefonice ce leaga misiunea militara terestra cu misiunea militara aeronautica in vale de podul "Ferdinand". Prin acest act de sabotaj s-au produs mari deranjamente. Pagubele materiale sunt mari.
11. Linia telefonica Craiova-Bechet construita de trupe germane se taie din rea vointa zilnic.
Pentru conformitate,
Indescifrabil"[32].

Chiar si numai dintr-o examinare sumara a tabelului anexat ordinului emis de Ministerul Afacerilor Interne, rezulta suficiente elemente care sa ateste caracterul organizat al sabotarii legaturilor. Frecventa actiunilor, alegerea obiectivelor, nedescoperirea autorilor ca si aria geografica a realizarii lor indica existenta unei amprente de profesionist. Pentru stavilirea sabotajelor ce continua sa se produca, la 10 septembrie 1942, maresalul Antonescu a emis „Legea nr. 689 pentru prevenirea combaterii transmiterii de informatii si a sabotajului in intreprinderile si depozitele publice si particulare". Potrivit acestei legi, culegerea de informatii asupra obiectivelor militare in folosul unui serviciu de informatii strain sau altui stat, precum si mijlocirea procurarii de astfel de informatii erau pedepsite cu moartea. Aceeasi pedeapsa era prevazuta si pentru distrugerea vatamarea, stanjenirea sau expunerea intentionata la primejdie a intreprinderilor ori a instalatiilor de orice natura[33]. Daca am incerca sa desprindem o concluzie majora asupra actiunilor secrete de razboi economic desfasurate de S.O.E. in Romania pe timpul razboiului, aceasta ar fi aceea ca ele s-au bazat in cea mai mare masura pe activitatile informative pe timp de pace care, la randul lor, au avut ca obiectiv principal transformarea infrastructurilor societatilor petroliere cu capital strain intr-un eficient dispozitiv de sustinere logistica (personal, bani, acoperiri, legaturi, adaposturi etc.) a operatiunilor speciale specifice situatiilor de criza politico-militara.

Nota: Prelucrare actualizata dupa Marian Ureche, Aurel I.Rogojan „Servicii secrete straine. Retrospectiva si actualitate. Interferente in spatiul romanesc", vol. 2, Bucuresti, Editura Paco, 2000.

- Va urma -

----------------------------------------
[28] Telegrama numarul 2845 din 1 septembrie 1941, semnata de Von Killinger, Ministrul Plenipotential al Germaniei si H. Neubacher, insarcinatul special cu probleme economice pe langa Legatia Germaniei din Bucuresti, Arhivele Statului, Colectia microfilme S.U.A. - Documente germane microfilmate la Alexandria/Virginia r.40, 777-603, c.178470, Oberkomando der Wermacht, Wehrwirtscafafts und Rustungsamnt, Wi./I.C.4.65.
[29] Maurice Pearton, British Policy Towards Romania (1939-1941) p.541-542.
[30] Arhivele Statului Bucuresti, colectia Microfilme S.U.A. - Documente germane filmate la Alexandria/Virginia, r.272 T. 120-181, c. 293025-293026; German Foreign Ministry, Political Archives, Bucharest.
[31] Scrisoarea colonelului Talbot Rice., Arhivele Statului Bucuresti, colectia Microfilme Anglia, r.405.c. 921-922, Public Record Office. Foreign Office, Political F.O. 371, vol. 44000.
[32] Arhivele Statului, judetul Vrancea, fond Prefectura Putna, dosar nr. 151/1941, f. 57-58.
[33] Monitorul Oficial Partea intai, nr. 217 din 17.09.1942, p. 7698-7699.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a19724-Intelligence-Service”-Un-secol-de-razboi-secret-238-n-Rom226-nia-4.aspx