MUNTII FAGARAS – VERSANTUL SUDIC: SUFERINTA – JERTFA – MIRACOL DIVIN

Gheorghe Constantin NISTOROIU

„Cu ochi de soim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboara in pridvor./ Ma napustesc prin vetrele strabune/ sub zari albastre, verde calator.// Padurea freamata mereu acelas dor,/ sus cantece suave si leganari de vant,/ in ochii-albastri-ai fetei susura izvor/ iar vremea te vrajeste cu tainicul descant.// Tisnesc pe arpegii de batran cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt incantare.../ Imi intetesc fiorul si respir mai rar,/ verde, albastrul, rosul, toate-s sarbatoare.// Cade calda sfanta lumina pe frunze,/ de aur, de argint, de arama, de purpura,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutura.// Gandurile albe-zbenguite luminisuri/ inconjoara totul, imprejmuiesc hotare,/ in amvon de seara pe azur-suisuri,/ imi desfat plimbarea chiar cu Carul Mare.” (Gheorghe Constantin NISTOROIU - Curcubeul Toamnei)

 „O, munte, munte! Ascunzis de foc, de aur, de ghetare,/ cu orice pas ce-l fac pe cararuile–ti prapastioase si haine,/ flamand de mine insumi si stingher,/ parca ma urc biruitor, cu cate-o treapta tot mai sus in mine,/ prin intunericul, pe muntii arsi de imne, catre cer!” (Aron COTRUS)  


Vineri: + Sf. Ierarh Grigorie Luminatorul+325, 30 Septembrie 2016-Curtea de Arges.

Sfantul Grigorie, trac din Armenia Mare, vita imparateasca din Tiridate, a trait in atmosfera ortodoxa a Cezareei Capadociei, tulburata de prigonirile lui Diocletian si armonia binecuvantata de Marele Imparat Constantin si Mama sa, inteleapta Imparateasa Elena. Pentru credinta si ravna lui intru Hristos, Dumnezeu l-a harazit cu un destin aparte, ajungand primul Ierarh si Apostol al Armenilor, care l-a convertit si pe imparatul Tiridate, persecutorul, impreuna cu tot poporul, pastorindu-l 31 de ani. A talmacit Biblia in limba armeana. Din sfintele sale moaste se pastreaza o particica si la Biserica Sfantul Gheorghe Vechi din Bucuresti. (Proloagele-Vietile Sfintilor si Cuvinte de Invatatura pe Luna Septembrie. Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova)

Sfarsitul lui Septembrie si inceputul lui Octombrie a fost inclus intr-o calatorie la sfarsit de saptamana la Curtea de Arges la distinsa familie Visan-nasii nostri si la Rimnicul Vilcea-locul atat de drag inimii mele, spre intalnirile cu prietenul nostru Ion Maldarascu-om de cultura si de condei valcean, vlah ultranationalist, luptator activ si patronul tehnico-spiritual al prodigioasei reviste nationaliste „ARTEMIS” si apoi cu realizatorul de interviuri promise, cu stana, berbecut si alte brasoave niculiene...

Asadar, Joi noaptea spre Vineri, impreuna cu familia: Maria-Nusa-Nicoleta, Victor-Florin, Iulia si Elena-Teodora, cea care bate insistent la portile luminii, intr-o masina confortabila am purces cu toata emotia si viteza spre meleagurile argesene. Dupa esecul interviului preconizat de acel universitar valcean-de Malta..., in sensul ca a uitat de promisiune sau pur si simplu s-a laudat cu sine, am avut parte la Curtea de Arges de doua zile pline de sarbatoare. In sufletul romanului dincolo de toate cele diverse, cu suisuri si coborasuri in tinda sa spirituala, inima lui tanjeste continuu si dupa sarbatoare.

Sarbatoarea trece pragul biologic, in faetonul ei social, dar mai ales se intrupeaza metafizicului-crestin inaltandu-se ca o prefigurare nostalgica a Paradisului. Sarbatoarea crestinului ortodox se deschide asadar, ca un sens plenar, aproape tainica, dar suverana, cu euforia care se deruleaza armonios intr-o corola de lumini, cu o gama de impliniri valoric-spirituale, cu ecouri si sclipiri in arta si religie de 24 de carate, cu o convertire spre Absolut, cu un festiv maxim ce semnifica anticiparea istorica la alte dimensiuni a Raiului: „Sarbatoarea, dupa unul dintre cei mai mari filosofi crestini, Vasile Bancila, e starea de armonie relativa a fiintei umane, intr-o lume in care nu e posibila armonia absoluta. Idealul nu-i cu putinta in timpurile acestea, dar in arta, din cand in cand si fragmentar, da! De aceea arta e o mare componenta a sarbatorii. Paradisul este frumusete.” (Vasile Bancila, Aprilie-1973, in Opere, vol. IX. Ed. Istros, Braila-2003, p. 45)

Venind dinspre Pitesti am trecut de Mioveni, prin Titesti si ne-am oprit in satul Bucsenesti-la Casa Sandei, doamna Gheorghita Diculescu, o casa din zid, incapatoare, cu gust dupa modelul Golestilor, primitoare, o curte cu iarba inca verde, cu pomi tineri si o bolta de vita de vie in continua intindere. Gazdele, doamna Gheorghita, langa pragul nonagenar, dirza, harnica cu gospodaria pusa la patru ace si fiul ei Mihai, ne-au ivitat la o gustare in foisorul din curte, indulcindu-ne cu dulceata de coacaze, preparate de casa, tuica de pruna si cu cateva povestioare, timpurile si amintirile amestecandu-se, dovada vie ca Bunul Dumnezeu poate sa aseze pacea si intelegerea in toate sufletele ce cred cu adevarat in puterea Sa. Cu multumiri si cu invitatii promise ne-am despartit luand drumul Cetatii de Argint.

O poarta masiva din lemn greu sculpat in cruce, ne surade invitandu-ne s-o deschidem.  Gazdele nasi-Visan: avocatul crestin Constantin-cumpanit in ale Dreptului, model de boier vechi cu carte, un impatimit al artei vechi, ceramica ori tesatura, doamna doctor Florina-Danuta, o gospodina de exceptie, din vita de preot si profesori,  harnica precum furnica si fiica Alexandra-Doctor in Arhitectura-cadru universitar, plapanda ca o floare, dar apriga ca un artar, ne-au rasfatat in Conacul lor argesean doldora de arta veche: tesaturi-tapiterii celebre, faimoasa ceramica daca de Hurezi, Marginea-Cucuteni si, mai ales, carti alese. Conacul este ruda moderna a Casei memoriale a Cioculestilor,-familie de preoti si boieri, cu care imparte si curtea, o adevarata colectie de flori si plante ornamentale ce imbina perfect bunul gust al finului iubitor de frumos, seniorul Visan cu cunostintele temeinice ale tinerei doctore in arhitectura peisagistica, Alexandra. Si, alaturi de acestea, doamna Conacului ne-a rasfatat cu varietatea artei culinare, cu tuica veche de Arges, cu soiurile de vin ispititoare de Samburesti, cu atmosfera boiereasca de festin, cu conversatiile rafinate, diverse. Si, asa cum se  cuvine la un adevarat Conac, seara ne-am reunit cu alti fini sositi tocmai din Canada...


Sambata: + Acoperamantul Maicii Domnului, Sf. Ap. Anania, Sf. Cuv. Roman Melodul, Sf. Cuv. Iosif si Chiriac de la Bisericani, 1 Octombrie-Curtea de Arges.

* In zilele imparatului Leon al VI-lea cel Intelept (886-912), in Constantinopol, spre Duminica, facandu-se priveghere de toata noaptea in cinstita biserica a Vlahernei, intru slava Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, la ziua intai a lunii Octombrie si de fata stand multimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfantul Andrei, impreuna cu ucenicul sau, fericitul Epifanie, si-au ridicat ochii in sus si au vazut pe imparateasa cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se. Si era ea stralucind de lumina ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, impreuna cu osti ceresti si cu multime de Sfinti, care in haine albe si in cucernicie stateau imprejurul ei din care doi erau alesi: Sfantul Ioan Inaintemergatorul si Sfantul Evanghelist Ioan. Pe aceasta vazand-o, Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau, fericitul Epifanie: <<Oare vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?>> Si el a zis: <<O vad, Sfinte Parinte, si ma inspaimantez, ca o vad acoperind pe oamenii ce sunt in biserica, cu cinstitul ei omofor, ce straluceste mai mult decat soarele.>>

Si s-au auzit graiurile cele cu umilinta ale rugaciunii ei catre iubitul ei Fiu si Dumnezeul nostru Iisus Hristos: „Imparate ceresc, primeste pe omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul preasfant numele Tau. Si acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si proslaveste pe cei ce te proslavesc pe Tine si rugaciunile celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, si fagaduintele, primeste-le toate nevoile si rautatile ii izbaveste.”

* Sfintul Apostol Anania a trait in Damasc si era unul din cei saptezeci de ucenici ai Domnului, iar dupa Invierea si Inaltarea Mantuitorului a fost randuit episcop crestin din acel oras. Cartea Sfanta vorbeste despre el la ceasul <<minunii din drumul Damascului>>, ceasul cand Domnul Hristos S-a aratat in slava si a schimbat pe aprigul prigonitor al crestinilor, Saul, in Apostolul fara pereche al lui Hristos, in marele Apostol Pavel. La acest mare ceas pentru crestinatate, cel dintai slujitor dintre oameni, spre care S-a indreptat Mantuitorul, in vedenie, a fost Sfantul Anania, caruia i-a poruncit sa mearga pe ulita <<Dreapta>> sa caute pe un oarecare Saul, care se roaga orb, in casa lui Iuda, si-l asteapta. Si indata Anania, sculandu-se, a mers la Saul si punandu-si pe el mainile i-a zis: <<Frate, Saule, Domnul Iisus, Cel ce ti s-a aratat pe calea pe care tu veneai , m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duh Sfant>>. Si indata Saul a vazut si l-a botezat pe el Anania.

* Sfintul Roman era de neam din Siria, crescut in cetatea Emesei si a fost placut lui Dumnezeu inca din tinerete. A fost paracliser in biserica din Beirut, apoi la Constantinopol la Vlaherna, la Sofia, pe vremea imparatului Anastasie (491-518). Era nestiutor de carte, dar intrecea pe carturarii cei neintelepti. Spre a nu ramane batjocura clericilor rautaciosi, Imparateasa cerului il initiaza in intelepciunea Scripturii, daruindu-i si sublimul muzicii psaltice. (Proloagele-Vietile Sfintilor..., pe Luna Octombrie...)

* Iosif Sihastrul ducandu-se intr-o vreme la Mormantul Domnului, devine un renumit pustnic al Iudeii, unde isi alcatuieste o obste cu 17 nevoitori in pesterile Iordanului. Navalind arabii in Tara Sfanta, Iosif a venit cu ucenicii sai la manastirea Bistrita-Neamt. Dupa o perioada scurta se retrage cu ucenicii pe Muntele Bisericanilor numit si Muntele lui Iosif. Ridica un schit care-i poarta numele, iar cu timpul gratie evlaviosilor traitori devine Schitul Bisericani cu hramul Buna Vestire, instituind rugaciunea neincetata dupa regula Manastirii Studion din Constantinopol.

* Pustnicul Chiriac +1660, s-a nevoit la inceputul secolului al XVII-lea, intre cei 100 de monahi ai obstei Bisericani, dupa care s-a retras in pustie desavarsita in pestera Muntelui Simion, saizeci de ani de ruga aprinsa, urcand la inaltimea pustnicilor Egiptului, avand ca model pe cuviosul Onufrie. Cuviosul Chiriac ajunge unul dintre cei mai mari pustnici din Carpatii nostri sfinti si unul dintre cei mai mari asceti ai Bisericii Ortodoxe Nationale. (Arhim. Ioanichie Balan, Patericul Romanesc. Ed. Episcopiei Romanului-2001)

Asadar, dupa micul dejun copios, plecam la Mosia de la Vladesti a doamnei doctor Visan, locul natal al actorului-politician Mircea Diaconu, vecina cu comunele Mihaesti-Pietrosani-Schitul Golesti-ctitorie medievala a boierilor Golesti pe mosia Gradistea de Sus langa Campulung si Boteni, unde s-a nascut Petre Tutea-Socratele Filosofiei crestin-ortodoxe. Si cum altfel puteam sa fim bine primiti daca nu cu bucuria sincera a celor doi ciobanesti carpatini care au in grija gospodaria atunci cand stapani sunt plecati la oras!
 
Casa veche, impodobita cu acareturi cu grija lucrate este situata la cca. 300 m de biserica-monument istoric de pe la 1600 care vegheaza atent o curte cu flori si straturi cu zarzavaturi... Vecina cu o livada cu pomi roditori, meri de soi aproape pitici, dar cu roade mari, grele pana-n pamant ce se intinde pe un platou de circa jumatate de hectar... Si totul dominat de un nuc secular,strajer plin de rod... Si peste tot aroma de struguri dati in parg ce te imbie sa le zdrobesti bobul sangeriu...

Dupa cateva ore presarate cu bucuriile unei toamne pline de rod, masina devine mult prea mica pentru tot ce se doreste a se daruii de catre gazde, iar drumul inapoi la Curtea de Arges pare a fi chiar mai scurt decat la venire...
 
 
Duminica +Sf. Sfintit Mc. Ciprian, Sf. Mc. Iustina fecioara, 2 Octombrie.

Dupa micul dejun la fel de incarcat cu bunatati, cu regretul despartirii, cu imbratisari calde, cu ne auzim si ne vedem, cu mere si pere, in aceeasi stafeta a plecarii, pornim pe  traseul : Albesti-Rotunda-Corbeni-Poenari-Arefu. La Albesti am lucrat cu multi ani in urma, cca. 3 decenii, cu binecuvantarea Ierarhului Calinic, la pictarea bisericii din localitate. La Corbeni, satul Slanic unde se afla Manastirea Sf. Ioan Botezatorul cu biserica Antonestilor, Inaltul Calinic Argeseanul si-a zidit sus pe colina un Cuib de vultur, unde in clipele de ragaz priveste bolta instelata cu telescopul sau misterios, iar in amvonul isihiei scrie carti folositoare sufletului crestin. Am fost de cateva ori in acest faimos Cuib, cand gazda boiereasca te invita la masa sa artistocrata tinand mortis sa serveasca intai musafirii si apoi pe domnia sa. De companie ce sa mai spun, decat ca este un om cult, galant, fascinant si demn de Inaltimea sa eclesiala si la propriu si la figurat.

Soseaua neaglomerata incalzita de un soare limpede de cristal serpuieste in mireasma lui Octombrie printre casele aratoase ale bunilor gospodari din Oiesti-Rotunda-Bucsenesti-Corbeni-Poienari-Capatineni-Paminteni, invitandu-ne in cea mai mare comuna ca intindere a tarii-Arefu, intinsa la poalele muntilor Ghitu.

AREFU se pare ca a fost Scaunul voievodatului lui  Seneslau/ Senestov (1247-1251) in Tara Transalpina/ Tara Romaneasca. (Cristache Gheorghe/ Florian Tuca/ Cezar Dobre, Voievozi, Domnitori, Principi, Regi, Presedinti si alti Sefi de stat din spatiul romanesc. Dictionar.Ed. Dc. Promotion, Bucuresti-2004)

Fiind cea mai intinsa localitate montana-AREFU a fost si zona cea mai incrancenata a luptelor dintre partizanii crestini si calaii cruzimii rosii-slugile bolsevicilor sovietici. Odata cu instalarea samavolnica a regimului ateu, proletaro-comunist si a emisarilor-instructori bolsevici, s-a intensificat in toti muntii Dacoromaniei, miscarea armata. Miscarea de Rezistenta Anticomunista Dacoromana s-a desfasurat pe mai multe etape:
   - Miscarea Puritatii si adolescentei-Grupul din padurea Dobrina-Husi, 1919-1922;
   - Miscarea Studenteasca crestina, 1922-1927;
   - Miscarea Nationalist-crestina, 1927-1944;
   - Miscarea de Rezistenta armata, 1944-1960;
   - Miscarea de Rezistenta prin Religie, 1941-1964;
   - Miscarea Spirituala-Rabdare-Suferinta-Jertfa, 1964-1989;

   - Miscarea Mistica a Marturisitorilor: Eroi-Martiri-Sfinti, 1990-2016;
   - Miscarea Crestinilor Cutezatori, 2016-Apocalipsa.  

La poalele Fagarasului, in nordul judetelor Arges, Muscel, Dimbovita s-au asternut grupuri, grupuri de partizani crestini anticomunisti:
- in primavara anului 1948, pe valea Topologului activa grupul profesorului Apostol Dumitru-Mitu din comuna Seci-Arges;
- in aceeasi perioada pe valea Dimbovitei, intre Dragoslavele si Rucar actiona gruparea colonelului Gheorghe Arsanescu-fostul comandant al Regimentului 30 Muscel si Seful Statului Major al Diviziei a III-a, ajutat de Toma Arnautoiu-Locotenent de cavalerie al Garzii Regale si Ion Lazea Dumitrescu-proprietar si fruntas P.N.T.
   
Versantul nordic al Fagarasului era deja inflacarat de organizatiile brave infiripate la liceului Negru Voda, organizatiile veteranilor de razboi si ofiteri scosi din armata, condusi de initiatorul miscarii de rezistenta in Fagaras, invatatorul Ion Prodan, Mogos Ion, Glajar Ion, alaturi de gruparea lui Olimpiu Borzea, care organizase intelectualii dintre vaile Vistea si Ucea, cea a lui Ion Gavrila-Mosul si multi altii.     

Asadar, incep Muntii nostri vesnici de Aur, Berevoiu, Bucegi (vf. Omul-2507), Capatina, Dobrogeanu, Draghia, Galasescu, Fagarasului (vf. Suru-2283),  Fruntii (vf. Negoiu-2535), Ghitu (vf. Moldoveanu-2544), Iezer (vf. Iezeru-2463), Papusa (vf. Papusa-2391), Piatra-Craiului (vf. Piscul Baciului-2232), sa-si primeasca la san feciorii dragi si demni ca odinioara pe dacii Daciei Mari, in grupul mare denumit <<Haiducii Muscelului>>ori Gruparea Nucsoara: „Sub aceasta denumire se identifica de fapt partizanii cuprinsi intre riul Topolog si Dimbovita. Ca demarcatie spre sud am putea socoti o linie ce porneste din comuna Salatruc (pe Topolog), trece pe la Arefu, Capatineni (pe Arges), Bradetu (pe Vilsan), Nucsoara si Slatina (pe riul Doamnei), Cindesti (pe Bratia), Leresti (pe riul Tirgului), mergind pe la nord de Rucar, mai departe pe Rausor, peste Pleasa Podasei pina la Cheile Dimbovicioarei.

Cine cunoaste configuratia terenului isi poate imagina libertatea ce domnea in aceasta tara de piatra si nazuinta romaneasca, unde drumurile salbatice te conduceau prin padurea care tacea ca si piatra pe care o calcai, tulburata doar spre vecernii de vreun cantec de caval, imbiindu-te sa mergi spre obirsic si sa te crezi stapinul spatiului mioritic.

Aceasta regiune, caracterizata prin dealuri inalte, dar cu pante usoare ce fac legatura intre munte si deal, formeaza o salba de depresiuni in jurul masivelor majestuoase ale Negoiului si Moldoveanului: Cimpulung-Muscel (pe riul Tirgului), Nucsoara-Corbi (pe riul Doamnei), Bradet (pe riul Vilsan), Aref (pe riul Arges), Salatruc (pe riul Topolog).  Unul din centrele de rezistenta de durata a fost in triunghiul Salatruc-Arefu-Rudeni. Multi sateni de pe valea Topologului si mai ales de la Suici s-au retras in catacombele naturale din apropierea satului Cirpenisu, de pe piriul cu acelas nume. Padurea deasa de jugastru si carpen, in special, care a dat si numele imprejurimii, acoperea de minune aceste grote in care se ascundeau partizanii. Aici isi facusera depozite de alimente si imbracaminte. De aici plecau sa aprovizioneze si alte locuri, cind situatia devenea precara acolo... Femeile si fetele erau cele care carau alimente de la locurile de depozitare din sate. O fata din regiune, Margareta, povestea ca mama ei facea piine in cuptor, cit mai mare, pe care o cara in straita, pusa dupa git, avind iarba deasupra. In aceasta perioada de dominatie a partizanilor, satele au fost depopulate, locuitorii luind drumul inchisorilor, bineinteles dupa ce erau schingiuiti. ” (Cicerone Ionitoiu, Rezistenta
Armata Anticomunista din Muntii Romaniei. 1946-1958. Ed. Gandirea Romaneasca-1993, p. 74, 76)

Un deceniu de foc, un deceniu de sange, un deceniu de nazuinte si frangeri, un deceniu de suferinta si demnitate, un deceniu de jertfa argeseana, un deceniu de neingenunchere, un deceniu de biruinta, un deceniu de infratire vie cu muntii semeti, cu izvoarele lor binecuvantate, dar si cu verdele codrilor lor.    Ne spunea cu valoare de testament profetul Mihail Eminescu: Codru-i frate cu romanul.

Aceasta infratire a fost lasata si binecuvantata de Dumnezeu. Comuniunea cu natura-Creatia divina este o stare fireasca romanului si devine imperioasa cand natiunea crestina este in pericol. Cerul se pogoara pe pamant si-si ajuta fratele.

Toti acesti Voinici ai Dreptatii, slujitori ai Adevarului, Eroi si Martiri ai Neamului si ai Bisericii lui Hristos: Gheorghe Arsanescu, Toma si Petre Arnautoiu, Ciolan Nicolae, Gheorghe Mihai, Patitu Ion, Patitu Nicolae, Sandoiu Ion, Adamoiu Nicolae, numeroasa familie Chirca, Milea Benone, Daniil Popescu, pr. Victor Popescu, pr. Andreescu Nicolae, pr. Donescu Nicolae, pr. Dinescu Haralambie, pr. Constantinescu Ion, cu presbitera sa Iustina si fiica lor casatorita Predut, Luca Florea, Ion Mierlita, pr. Ion Dragoi, presbitera Ecaterina Dragoi, Cornel Dragoi, pr. Rudeanu, pr. Gheorghe Tomescu si fiul Gheorghita, inv. Dumitrescu Gheorghe, inv. Dumitrescu Alexandru, inv. Dorobantu, inv. Virgil Marinescu cu sotia Ecaterina, fii sai Alexandru si Ionel, inv. Ion Mica inv. Gheorghe Popescu, Ion Popescu, Jubleanu Constantin-Tica, Jubleanu Titu, Jubleanu Marioara,  Tomeci Gheorghe cu sotia Elisabeta, Sorescu Nicolae, Sorescu Gheorghe, Sorescu Maria, Alexandru Moldoveanu, Nicolea Sufan, Silisteanu cu sotia, prof. Stefanescu, Constantin D. Stanescu, tatal sau Dumitru, Marioara Ionescu-Lungu, Sabina Ionescu, Flenches, Ionel Valimareanu-teolog, Furtunescu Gheorghe, Balaciu Ion, Cirstea, cu inflacaratele comune: Albesti, Alunisu, Aninoasa, Arefu, Bradulet, Berevoiesti, Bocanita, Bughea, Bumasesti, Corbi, Dimbovicioara, Domnesti, Dragoslavele, Fintineni, Gideni, Grosi, Furnicosi, Leresti, Matau, Nucsoara, Pauleni, Poderi, Poinarei, Raceni, Rudeni, Rucar, Salatruc, Stanesti, Stroiesti, Stoenesti, Suslanesti, Suici, Topoloveni, Turburea, Tiganesti-Topoloveni, Valea Danului, Valea Ursului, Vernesti, Visanesti, Voinesti, Ungureni si Zboghitesti, toata aceasta Familie de Haiduci cu preotii lor, cu invatatorii lor, cu ofiterii lor, cu elevii si profesorii lor, cu taranii de cremene si amazoanele lor sotii, cu fecioarele  temerare precum luptatoarele dace, cu mic, cu mare, cu toti consatenii lor au fost o Generatie a sacrificiului suprem-Poarta deschisa spre o noua era crestina intru mantuirea Neamului: „Daca S-a rastignit insusi Fiul lui Dumnezeu pentru a mantui lumea, atunci cum sa nu intelegem sacrificarea unei civilizatii? Asta e taina libertatii si majestatii oamenilor. Va veni ziua in care indumnezeirea va fi act de constiinta colectiva. Frumusetea acestei perspective ma incanta si acopera toate prapastiile din mine si din istorie.”  (Ioan Ianolide, Testamentul unui nebun. Ed. Bonifaciu, Bacau-2015, p. 110)

Dincolo de curajul, suferinta, credinta, rabdarea, jertfa si maretia lor, HAIDUCII MUSCELULUI au fost unul dintre cele mai mari cutremure care a zguduit din temelii sistemul comunist-tortionar, inaltandu-se in azurul apoteozei lor legendare.

Demni de strabunii lor sciti, cinste si slava nemuririi lor!

Cu maretia Arefului in suflet urcam spre Posada Vidraru cu oglinda ei albastra pe care se joaca zglobiu caierele de nouri intre varfurile de brazi si fagi ce se rasfrang in luciul de cristal din zestrea Domnitei Dochia si suim la Cabana Capra unde poposim. Cabana Capra a fost reconstruita modern pe vatra Cabanei celei vechi si este incrustata in frumusetea si miracolul Transfagarasan.    Doi argeseni de aur, Aurel Cazacu si Gheorghe Tuta ne-au intampinat cu chipul cald de lumina, binevoitori, reflectand zestrea romanului dintotdeauna-Omenia, singura care n-a putut fi nici privatizata, nici vanduta strainilor.

Din bunatatea lor mi-au oferit in dar un calendar crestin, un ghid montan si pliantul Cabanei, invitandu-ne apoi sa ne umplem de harul divin al locului celest. Ne-a prins foarte bine aceasta impartasire argeseana, pregatindu-ne parca pentru refuzul de mai tarziu al servitorilor maghiari infoiati in nesimtirea caracteristica, refuzandu-ne cu de-ale gurii, contra pret, in tara noastra. Pur si simplu ne-au respins. Mai ramanea imbrancitul. Dar vina cea mare este a noastra. Prea ne-am tampit cu toleranta noastra prosteasca, umilitoare, daunatoare, de-a face tot timpul pe bunii crestini. Dar in crestinismul ortodox-evanghelic nu exista toleranta fara dreptate.

   Asadar, Cabana Capra este tinuta in bratele vanjoase de cei mai chipesi feciori daci, carpatini, Moldoveanu si Negoiu ai maretului masiv muntos Fagaras. De aici, de la Capra incepe suisul Miracolului divin. Rocile cristaline dau nemurire muntilor Fagaras din care a odraslit fascinatia celor Opt varfuri, de peste 2500 m, ca Opt Catedrale gotice ale Ortodoxiei Valahe, atingand cu fruntile lor milenare vesnicia albastra a Cerului dumnezeiesc: Moldoveanu-2544, Negoiu-2535, Dara-2500, Hartopu-2506, Caltun-2510, Lespezi-2522, Vanatoarea lui Buteanu-2507 si Vistea Mare-2527. Privirea lor te entuziasmeaza, dar te si micsoreaza precum aura unui Sfant: „Sfantul, spunea marele nostru filosof Petre Tutea, are forta de coeziune a pietrei.”

Pe peretele verde din jurul Cabanei sunt rasfirate pietre de diferite dimensiuni, plutind prin luciul lor, innobilate de Soarele-bijutier, ca niste turme dace de mioare, inmarmurite de versantul de deasupra unde luceferii ard de veghe in brocartul-smarald al brazilor temerari. Pe varfurile cu frunti eminesciene se asterne drumul stramosesc si dorul lui care ne poarta. Din mreji de luna s-au tesut povesti de basm, picurand pe aceste admirabile creste, odraslind generatiilor mari, miracole serafice.

Miracolul acesta divin: de roca, de brazi, de iarba, de flori, de pietre, de apa, de soare, de nouri, intrupat intr-o perfectiune sublima confera sufletului mistic simfonia unei armonii sacre. Plecam fascinati de la Cabana cu un avant celest si ne oprim la Troita drumarilor spre a-I multumi lui Dumnezeu pentru frumoasele si multele Sale Daruri cu care ne rasfata. Intre altele... si multe lucruri marete a facut Ceausescu, dar cel mai mult in balanta iertarii va atarna fascinanta constructie a Transfagarasanului:

                                    <<TRANSFAGARASANUL>> D.N. 7C

„Este grandioasa opera a armatei romane, realizat in perioada martie 1970- 20 sept 1974. Este cel mai frumos si spectaculos drum transmontan din Romania si printre cele mai frumoase din lume. Noi militarii genisti de ieri, demni urmasi ai lui Constantin Brancusi sprijiniti de celelalte arme ale armatei romane, am daltuit in stanca Fagarasului un drum de vis si am lasat in urma noastra mareata Epopeie a Transfagarasanului. Iar voi tinerii care veti veni dupa noi, aveti datoria sacra de a continua ceea ce noi am inceput, pentru prosperitatea Romaniei de azi si de maine!” (Col.Ge. Toader Dodu - unul din principalii constructori ai drumului).

Tinem urcusul Transfagarasan spre nord, pasim peste podul Raului Capra, insotiti de Piraul Fundul Caprei, trecem de Portita Arpasului spre Piciorul Caprei, spre Cascada Caprei. Pe versantul vestic al Piciorului Caprei, spre nord se deschide langa Monumentul alpinistilor la 2249 m alt. Lacul Capra. Dupa Saua Capra se coboara in Caldarea Bilea. De la Cantonul Piscu Negru, Muntele sobru Podeanu te invita la Strunga Doamnei. Muntii nostri de aur, de argint, de veghe, de poveste, iar pentru straini, de sambrie, vorba marelui Pastorel: Iar sunt suparat pe soarta/ Si istoria-mi detest:/ Muntii nostri aur poarta,/ Cand spre est si cand spre vest!...

   Octombrie asterne Acoperamantul Maicii Domnului ca pe o Apoteoza a Toamnei Dacoromane, infrumusetand marile Sarbatori: Cuv. Paraskeva, Sf. Cuv. Marturisitori: Visarion si Sofronie; Sf. Mc. Oprea; Sf. Preoti Marturisitori: Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, Sf. Apostol Iacov; Sf. M. Mc. Dimitrie-izvoratorul de mir; Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou; Sf. Mc. Nestor; Sf. Ier. Iachint-mitropolitul Tarii Romanesti, precum si celelalte sarbatori dintre ele. Gospodarii de frunte doldora de roadele muncii lor, nu mai prididesc. Nu mai au timp de altceva, sa priveasca in sus sau imprejur, ci doar sa agoniseasca.

Se spune ca Mantuitorul Iisus Hristos alege o ceata de ingeri din Corola Sa cereasca, sub directa indrumare a Maicii Sale, cerandu-le sa picteze pe cerul Romaniei, dupa modelul cozii de Paun, CURCUBEUL TOAMNEI-ochi de paun-superbi astri, de toate culorile, ca niste galaxii, numai pentru cei ce L-au slujit si-L slujesc sub Aura frumusetii: fecioare, mame, dascali, medici, teologi, calugari, monahii, poeti, preoti, artisti, filosofi si cuviosi.
------------------
* Articol dedicat nasului Constantin Visan cu ocazia zilei de nastere - 17 Octombrie si tuturor prietenilor mei. Intru multi ani fericiti!


Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a19532-MUNTII-FAGARAS-–-VERSANTUL-SUDIC-SUFERINTA-–-JERTFA-–-MIRACOL-DIVIN.aspx