AM AVUT NOROCUL SA-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI

Cristian Petru BALAN

STERIE DIAMANDI (22 aug. 1898-12 iunie 1981) a fost cel mai mare scriitor aroman din tara. S-a nascut in Grecia, intr-o familie de aromani, la Metova-Aminciu, de la poalele Pindului, in provincia Epir, unde erau multi macedoromani. L-am cunoscut bine si cu mandrie mi-a spus ca era fiul lui Vasile Diamandi-Aminceanu (luptator pentru cauza aromanilor, autor al lucraraii „Romanii din Peninsula Balcanica”) si al Elenei Tufa. Scriitorul a studiat la scolile romanesti din Salonic, Metova, Ianina si Bitolia, unde erau licee in limba romana. (Da, pe atunci existau mari scoli romanesti in Gecia, desfiintate ulterior samavolnic de guvernul grec), scriitorul parasind apoi Macedonia in anul 1916, pentru a-si continua studiile in Romania, unde a pribegit prin mai multe locuri.

Clasle V-VIII le-a facut in Moldova, in particular. La Iasi a inceput liceul pe care l-a terminat insa la Bacau, dupa care, intre anii 1919-1922, a urmat Facultatea de litere si filosofie cu caificativul „Magna cum laude”. Din 1923, Sterie Diamandi a functionat ca profesor de pedagogie pe la diferite scoli din tara: Drobeta-Turnu Severin, Roman, Iasi (aici, la Iasi, a fost chiar si consilier la primarie), in fine a fost profesor si in Bucuresti. Intre anii 1938-1939, a functionat ca profesor de filosofie la Liceul „Aurel Vlaiu” din Capitala, al carui director a fost pana la 1 septembrie 1959, cind a iesit la pensie.
Cu modestia-i caracteristica, scriitorul s-a ferit totdeauna de publicitate, ducand o viata patriarhala, alaturi de sotia sa pensionara Maria-Teodoru-Diamandi, de fiica si nepoatele sale, pe o straduta linistita din Bucuresti unde l-am vizitat de cateva ori cu familia mea (str. Feroviarilor nr. 60), fiind totdeauna cautat si stimat de cititorii sai, de numerosii sai fosti elevi, pe care-i primea cu o impresionanta dragoste frateasca, pana in ultimele zile ale existentei sale. Propun ca Str. Feroviarilor sa-i poarte numele.

OPERA SCRIITORULUI:

Desi Sterie Diamandi a scris si a publicat mult in ziare si reviste ca „Adevarul”, „Minerva”, „Porunca vremii”, „Vremea”, „Sagetatorul”, Peninsula Balcanica”, „Anuarul Scolii normale Vasile Lupu”, „Stirea” si altele, opera sa principala este o carte de aur in care si-a pus tot sufletul si pe care a dedicat-o vietii si operei lui Iisus Hristos...
Capodopera unica, o carte chiar uriasa, magistrala, scrisa in trei volume, o lucrare cu adevarat stiintifica, bine inchegata. Este o megascriere de o arhitectura totala si complex documentata, care, intr-o minunata si clara limba romaneasca, analizeaza dintr-o perspectiva noua, inedita, intreaga biografie si invatatura a Mintuitorului nostru Iisus Hristos, publicata in trilogia FIUL LUI DUMNEZEU - FIUL OMULUI. Lucrarea, neintrecuta pana azi, ca valoare, de nici un alt autor roman, a fost vazut lumina tiparulu intre anii 1942-1943, la editura „Cartea Romaneasca”, in conditiile vitrege ale razboiului.

Rod al uneor indelungate si amanuntite cercetari intense, aproape supraomenesti - tinand cont de avansata hipermetrofie a ambilor ochi, boala de care suferea autorul - cele trei volume (vol. I: Iisus Mintuitorul, vol. II: Activitatea si invatatura, vol. III: Patimile, moartea si invierea) sunt o comoara de pret si vor ramane pentru vesnicie o splendida si mareata ofranda romaneasca facuta intregii crestinatati. In intreaga lume s-au scris, fireste, mii de carti despre Iisus, adevar stiut de toti, numai ca aceasta divina trilogie, cu care intreaga natiune trebuie sa ne mandrim, este glasul Romaniei trimis catre oameni si cer; este o creatie intru totul originala si absolut unica, prin care autorul ei isi lauda cu bucurie si entuziasm Creatorul...

Pe parcursul a 1464 de pagini, studiul exprima, intr-o splendida, intr-o clara si desavarsita limba romaneasca, problemele fundamentale ale cristologiei moderne, privite comparativ, atat din perspectivele istoriei, ale ortodoxiei nationale, cat si ale Bisericii crestine universale. Pana in prezent, pe Plaiurile mioritice nu a aparut o carte mai buna si mai explicita despre Hristos! Asa cum Romania a dat lumii inegalabila lirica eminesciana, rapsodiile enesciene, siluetele savante ale sculpturilor brancusiene ori inventiile tehnice epocale, fara de care nu ne-am putea imagina o viata civilizata - avionul cu reactie, stiloul, sonicitatea, insulina s.a., unul dintre cele mai complexe si mai profunde studii asupra vietii si operei lui Iisus Hristos din cate se cunosc, norocul sau destinul au dispus ca tot din Romania sa rasara o asemenea capodopera binecuvantata, dar care, din pacate, a ramas foarte putin cunoscuta, desi s-a spus, nu o data, ca face parte din capodoperele care te vrajesc, fiinca, odata incepute, ele nu mai pot fi lasate din mana... Stilul este frapant, cuceritor!

Iata cateva subcapitole dezvoltate pe larg de autor: Izvoare; Un scurt istoric al lucrarilor care trateaza viata lui Iisus; Realitate istorica sau mit; Sentimentul constiintei mesiance: Cutreerand Galileea; Nunta din Cana Galileei; Iisus, lumina lumii; Predica de pe munte; Judecata viitoare etc., etc. Cititorii acestor volume pot constata ca autorul se arata foarte capabil sa atribuie cercetarii sale strict stiintifice un nou limbaj de expunere, o noua perspectiva, strabatuta de fiorul credintei. Viata si invataturile lui Hristos, devin vii, tridimensionale, fiind redescoperite si expuse de un comentator extrem de capabil care uneori da impresia ca ezita intre adevarul Cartilor Sfinte si propriile indoieli omenesti, dar numai in aparenta, deoarece, in final, vedem ca si le invinge cu succes, iar pe noi ne convinge ferm ca Iisus si invatatura Lui trebuie sa fie de acum incolo busola vietii noastre. Oricum, tentativa de a ne informa cat mai amanuntit este o reusita ce se dovedeste nu numai temerara, dar si foarte educativa, intrucat si rezultatele cercetarii expuse sunt absolut convingatoare pentru cel ce vrea sa stie totul despre Mantuitorul nostru, sfatuindu-l sa-L urmeze si sa-L imite...

Eseul debuteaza cu o splendida observatie, nu numai realista, dar si deosebit de actuala: „Foarte adeseori, se savarseste o mare si regretabila greseala: se confunda crestinismul cu clericalismul. Se uita ca aceste doua notiuni nu sunt identice, ci numai concordante. Din aceasta confuzie, decurge eroarea mai sus semnalata. Foarte multi, profund impresionati de abaterile si cusururile clerului, sfarsesc prin a contracta o aversiune teribila impotriva crestinismului. Profunda eroare si regretabila confuzie!
Era fatal, ca institutia si slujitorii ei sa aiba pacatele inerente oricarei organizatii lumesti. Ba ceva mai mult: printr-o ciudata ironie a soartei, nu arareori, s-a intamplat ca biserica si clerul sa lucreze in sens diametral opus, cu spiritul religiei crestine. Inchizitia este un caz deosebit de edificator. Religia cea mai toleranta de pe lume, devine la un moment dat, in mana conducatorilor bisericii, instrument de teroare si tortura...”
 
Evident, va exista multa vreme regretul ca o atare opera desavarsita nu a putut fi, pana in prezent, nici retiparita, nici talmacita in principalele limbi moderen de circulatie, pentru ca si strainii sa se poata bucura pe deplin de limpezimea si de stralucirea ei!  Cartea se gaseste, totusi, la marile biblioteci din tara, mai ales la cele cu profil teologic.
Scriitorul Sterie Diamandi a mai scris insa si alte carti informative, una mai interesanta decat alta. In afara de acest impresionant eseu crestin, el s-a manifestat si ca un apreciat specialist in politologie, istorie, pedagogie (autor al unui frumos Abecedar), autor de eseuri (Arca lui Noe, Oameni si aspecte din istoria aromanilor, Contributia aromanilor in literatura neogreaca s.a.).

Cartile lui din domeniul politologiei au avut, chiar de la bun inceput, un succes extraordinar la public. Ele au ramas pana astazi indispensabile opere de referinta, Printre ele, GALERIA OAMENILOR POLITICI (1935) - o diorama sui-generis, cu mari personalitati, cu inedite evocari despre Cuza, Take Ionescu, I.I.C. Bratianu, C-tin Stere, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Regele Ferdinand s.a. - a fost elogiata in mod deosebit de marele critic George Calinescu la aparitia sa. Acestor titluri, aparute la editura „Cugetarea” din Bucuresti, li s-a adaugat, in anul 1940, OAMENI SI ASPECTE DIN ISTORIA AROMANILOR, lucrare de asemenea ampla, deosebit de documentata, practic, o adevarata istorie in premiera a aromanilor, cu totul unica in felul ei. In cartile scrise ulterior, caracteristicile sunt, de asemenea, cat se poate de obiective si pecise, chiar pregnante si emblematice, precum in lucrarea EROII REVOLUTIEU RUSE DIN 1917 (Lenin, Trotski, Stalin), tiparitura aparuta la Bucuresti in 1937 (ed. a doua in 1938), dar mai cu seama exceptionala carte GALERIA DICTATORILOR (Pilsudki, Ataturk, Mussolini, Salazar, Hitler), tiparita tot in 1938, la Bucuresti. Desprea aceasta din urma exista informatii ca era cartea preferata a lui Nicolae Ceausescu, pe care o studia zilnic, caci voia sa se compare cu ei.

Ca depozitar al unor bogate evenimente traite, plin de amintiri interesante, care evoca marile personalitati de la inceputul veacului trecut, introspectand infinitatile sufletului omenesc, ca memorialist si eseist multivalent, profesorul si dascalul Sterie Diamandi se manfesta in scrierile ulterioare la aceeasi inaltime, caci nu s-a oprit din creatie si a venit cu noi carti de valoare din care mai amintim „Depanand trecutul” (memorii), „Corabia lui Noe” (eseuri), „Ganduri razlete, ganduri inchegate” (cugetari), „In luminata imparatie a gandului” (eseuri), „Ad Majorem Dei Gloriam” (eseu religios de aprox. 2000 de pagini), „Mahomed” (biografie) etc. In toate aceste carti, prolificul autor ne apare ca un cugetator si poet profund, creator al unei opere sincere, izvorate din suferintele unui popor care, de veacuri, nu a cunoscut alte ipostaze ale vietii decat doar munca si lupta continua, autotul insusi avand parte de un trecut zbuciumat, plin de privatiuni si de dureri purificatorii.

***
Pe la finele anului 1980, un prieten al meu, scriitorul Hristu Candroveanu, un alt maestru aroman al publicisticii din acele timpuri, mi-a facilitat cunoasterea si apropierea de Sterie Diamandi. Drept urmare, l-am vizitat acasa, i-am luat un interviu, l-am filmat (pe o pelicula de 6 mm, film-mut, caci inca nu aparusera aparatele video), l-am inregistrat citindu-si o pagina autobiografica, ne-am fotografiat impreuna familia mea, cu familia dumnealui, oameni deosebit de amabili si primitori. Uneori mi se plangea de necazurile ivite cu sanatatea la anii senectutii. „Unele mi se trag si de la fumat, fiindca am si acest pacat. Dar toata viata am suferit mai mult din cauza ca m-am nascut un albinotic, semanand ca un mierloi alb, iar noi albinoticii toti, avem probleme cu vederea slaba. Daca vedeam mai bine, poate as fi dat la iveala mai multe carti...” - mi-a marturisit dumnealui intr-o zi.

„In viata mea - scria dansul in preajma varstei de 80 de ani - pot sa spun fara exagerare ca am avut parte de un destin patetic. De foarte timpuriu a trebuit sa infrunt apriga vijelie a vietii si niste timpuri de grea cumpana. In tot timpul razboiului, in acea vreme de cumplita restriste, refugiat in Moldova, a trebuit sa ma zbat si sa ma lupt cu tot felul de greutati, fiind singur pe lume. Ma mir si eu cum am scapat teafar si cum am izbutit ca numai prin propriile mele puteri sa ajung la liman si sa-mi fac un rost in viata. Cu multa truda, am reusit sa-mi insusesc o temeinica cultura generala si de specialitate, sa citesc, sa studiez si sa scriu pana la adanci batranetii”.

Ultima oara cand ne-am vazut acasa la dumnealui, mi-a confesat o mare dorinta. aceea de a ma preocupa de editarea principalei lui opere - cartea cu viata lui Iisus, dupa trecerea lui la vesnicie. I-am promis ca voi incerca asa ceva, desi regimul comunist se opunea categoric de a tipari opere cu caracter religios.

Sanatatea scriitorului s-a deteriorat brusc si in ziua de 12 iunie 1981, cel mai de seama cristolog roman a trecut la cele vesnice. Am participat cu durere la inmormantarea dumnealui care a avut loc in ziua de 14 iunie 1981 (Duminica Rusaliilor) la Cimitirul Belu din Bucuresti, unde, alaturi de indurerata familie au participat sute de prieteni, admiratori si fosti elevi ai sai, veniti din toata tara, pentru a se inclina in fata figurii sale atat de blande si luminoase. Hristos Domnul, pe care maestrul Sterie Diamandi L-a cautat si iubit atat de mult, il chemase sa-l primeasca in Imparatia Sa cea Vesnica!

Mie insa imi revenea implinirea frumoasei rugaminti a marelui disparut, aceea de a ma preocupa de reeditarea trilogiei „FIUL LUI DUMNEZEU - FIUL OMULUI”. De aceea, in zilele urmatoare, mi-am luat inima in dinti si am urcat Dealul Mitropliei decis sa cer audienta la Patriarhul Romaniei, I.P.S. Justin pentru a ma ajuta in aceasta delicata problema...

Am ajuns la Palatul Patriarhiei,iar acolo, la poarta, stateau un preot si un militian jucand sah. Cand le-am spus ca vreau o audienta cu Prea Fericitul, amandoi au izbucnit in ras, apoi mi-au spus ca ma pot inscrie pentru o programare si in circa 2-3 luni voi primi raspunsul.

„Nu va suparati, mi-a raspuns parintele politicos, aici vin zilnic o multime de preoti si preotese sa ceara audiente pentru probleme foarte urgente si speciale, iar noi ii trecem pe lista si, in ordinea sosirii, lor vor primi invitatia pentru interviu... Dar va avertizez ca asteptarea dureaza mult, fiindca audietele sunt doar o data pe saptamana... Doriti sa va inscrieti?”. I-am raspuns ca nu si am plecat. Am intrat in biserica Patriarhiei, m-am rugat cateva minute, apoi am iesit si m-am plimbat nelinistit pe frumoasle alei ale Patriarhiei, Tineam in mana ziarul TELEGRAFUL ROMAN, nr. 29-30/1981, aparut la Sibiu, in care, la paginile 2-4, publicasem un lung articol-necrolog despre disparitia lui Sterie Diamandi. Mergeam agale si ganditor, cand, deodata, in fata mea apare insusi patriarhul Justin, imbracat in alb, care m-a privit mirat. L-am salutat cu o plecaciune, i-am sarutat mana si inainte de a-i explica ceva i-am intins revista desfacuta exact la pagina cu articolul meu. Imediat, figura Patriarhului s-a luminat cu un zambet larg si mi-a raspuns: „Da, da, stiu articolul. L-am citit ieri si mi-a placut, ca am aflat multe noutati pe care nu le stiam... Dumneata l-ai scris?!”. I-am confirmat, apoi, scurtand vorba, am trecut direct la rugamintea testamentara a lui Sterie Diamandi ca sa-i fie reeditata trilogia... Atunci patriarhul m-a luat de umeri zambind si m-a apropiat de el spunandu-mi: „Aaa, daca-i vorba de ultima lui dorinta, atunci musai trebuie implinita, mai ales ca... scriitorul Sterie Diamandi mi-a fost profesor diriginte la liceul din Roman, iar eu l-am stimat si-l stimez foarte mult. Sigur, sigur, trebuie sa-i reeditam cartea care este minunata. Ea m-a apropiat foarte mult de Dumnezeu.” M-a intrebat cum l-am cunoscut pe fostul lui profesor si i-am dat multe amanunte. „Dar stii ceva? a continuat Prea Fericitul... Sunt acolo cateva pagini anticomuniste... Va trebui sa le scoatem, ca n-avem incotro. Treaba asta editoriala insa nu o vom face noi ci directorul Editurii Bisericii Ortodoxe Romane, parintele Bartolomeu Anania, la care te trimit chiar acum. Uite, o iei pe poteca asta la vale si cladirea aceea de jos este sediul editurii.... O vezi? Te duci la el si-i spui ca te-am trimis eu. Pana atunci, ajung eu la cancelarie de unde ii dau un telefon sa-i spun despre ce este vorba...” I-am multumit, i-am sarutat din nou dreapta, iar patriarhul m-a binecuvantat cu o cruce peste capul meu si a plecat.

Parintele Anania, un stralucit poet, dramaturg, scriitor si mare teolog, traducatorul Bibliei si viitor Mitropolit al Ardealului - pe atunci un preot-calugar relativ tanar, de abia intors din America, unde statuse cativa ani buni - m-a primit cu bratele deschise. M-a retinut in birou la dansul mai bine de o ora, timp in care ne-am povestit multe. Era foarte placut la vorba si foarte amabil. Mi-am dat seama ca ii placea ceea ce-i povesteam, iar la randul dumnealui mi-a povestit lucruri interesante care cred ca ar merita sa fie amintite de mine candva. L-am mai revazut inca o data tot la biroul lui, dupa ceva timp. Retin ca dansul mi-a spus urmatoarele: „Neaparat, vom reedita cartea , dar mai intai trebuie ca eu sa xerografiez fiecare volum in trei exemplare: unul pentru tipar, unul pentru editura BOR si unul pentru securitate...” I-am spus ca asa voi face. „Dar... mai trebuie inca ceva, mi-a spus directorul editurii crestine: Neaparat trebuie sa-mi aduci consimtamantul fetei domnului Diamandi, caci si ei i se cuvin drepturile editoriale, ca prima mostenitoare a dreptului de autor...” „Bine, asa voi face. Va fi simplu”- i-am raspuns simpaticului preot Bartolomeu Anania. Ne-am imbratisat si am plecat. Ce a urmat dupa aceea nu putusem anticipa, fiindca nu a fost simplu deloc.

Cand am ajuns la fata scriitorului Diamandi si i-am spus despre ce este vorba, dansa m-a primit foarte rece si a fost taioasa din capul locului, raspunzandu-mi: „Domnule Balan, va spun categoric ca nu pot fi deloc de acord cu reeditarea cartii despre Iisus. Sa stiti ca eu sunt profesoara de liceu, ca predau socialism stiintific si ca niciodata nu am fost de acord cu opiniile mistice ale tatalui meu, deoarece eu am alte conceptii de viata. In plus, ma si tem. Ba chiar am ascuns ca sunt fiica unui autor cu conceptii religioase retrograde si ca seful sectiei de invatamant pe municipiul Bucuresti, tovarasul Costin Pelinescu, m-ar pune imediat pe liber daca as accepta sa reapara cartea tatalui meu.” De geaba, am insistat, explicandu-i acestei fiice neinduplecate ca sunt fostul coleg de banca al inspectorului general Costin Pelinescu, prieten bun din copilarie, care nu i-ar face nimic daca si-ar da asentimentul... „Va rog sa nu mai insistati, domnule Balan, iar daca incercati in continuare sa fortati lucrurile, voi fi obligata sa apelez la autoritatile care pot lua masuri, asa ca nu mai are rost sa ma deranjati pe viitor cu aceasta problema neplacuta pe care o consider incheiata.” Si, intr-adevar, incheiata a ramas pana astazi, cand si aceasta unica fiica a sotilor Diamandi a plecat de multi ani dintre noi dupa parintii dumneaei. Cand am vorbit din nou cu parintele Anania, explicandu-i ca fata autorului se opune reeditarii acelei trilogii, sfintia sa mi-a raspuns: „In acest caz, nu se mai poate face nimic. Nu este usoara lupta cu diavolul, caci el se opune de fiecare data cand Iisus Hristos este proslavit”.

Dupa niste ani, am avut prilejul sa discut personal acest caz si cu patriarhul Teoctist care m-a surprins cand mi-a raspuns sa nu ne pierdem nadejdea, caci daca ne vom lupta si daca ne vom ruga, minunata carte a marelui Sterie Diamandi va putea fi reeditata. Dar atunci m-am intrebat desnadajduit: oare va mai incerca cineva, mai norocos decat mine, sa reediteze aceasta carte?
------------
PS - Copertele trilogiei FIUL LUI DUMNEZEU-FIUL OMULUI (Viata lui Iisus) de Sterie Diamandi, opera super-exceptionala descrisa de mine pe larg in cronica de mai sus, pot fi gasite pe internet la adresa:
https://www.google.com.au/search?q=FIUL+LUI+DUMNEZEU-FIUL+OMULUI+(Via%C5%A3a+lui+Iisus)+de+Sterie+Diamandi&espv=2&rlz=1C1_____enAU462AU463&biw=1680&bih=959&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjmh4TG5d7PAhVRy2MKHRdaD1EQ_AUIBigB#imgrc=C9j4bjSV-649jM%3A

Observ ca aceste carti sunt de vanzare pe Google-Amazon (cam 50 lei). Oricum, raritati bibliografice.
--------------
*Cristolog = Mare specialist in biografia complexa inchinata vietii si operei lui Iisus Hristos.
** Foto: Portretul lui Sterie Diamandi desenat de Cristian Petru Balan (NR).

Cristian Petru BALAN
Glen Ellyn, Illinois, SUA
15 octombrie 2016

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a19510-AM-AVUT-NOROCUL-SA-L-CUNOSC-PE-CEL-MAI-MARE-CRISTOLOG-ROM194-N-STERIE-DIAMANDI.aspx