SONETUL DEZILUZIONARII
Ma intorc adesea pe-al gandului fir
Sa vad templele din copilarie,
Sa retraiesc vreo sfanta ghidusie,
Aerul himerelor sa-l mai respir,
Parintii si bunicii sa invie,
Bucuriilor sa le dau un nou gir,
Tot ce au visat strabunii sa admir,
Ranile sa-mi ung cu-asta alifie.
Negre perdele ma despart de trecut,
La geam trandafirii nu mai infloresc,
De-acolo spioneaza ochi nevazut,
De urat imi tine alt necunoscut.
Cotrobaiesc prin raiul copilaresc,
Caut, dar nici pe mine nu ma gasesc.
SONETUL CREPUSCULULUI
Apusul fumegos faina-si cerne,
Ceahlaul se zbate-n ocean de zgura,
Bulgari de negri nori, adunatura,
Orizonturi, din ce in ce mai terne.
Pe Pamant si-n ceruri, harababura
Ca-n purgatoriul pacatelor eterne,
Lintoliul amaraciunii s-asterne,
Golgota se inalta-n batatura.
Clipele vin tot mai innegurate
Si in toate se face tot mai tarziu,
Pigmeii joaca polca pe furate,
Omul se imprejmuie cu zigurate.
Din zilele opace curge pustiu,
Orologiul ma-nvata sa nu mai fiu.
SONETUL UNEI ERORI
Intrebari sucite-n pliul secundei
Si trupul tau siroind de poeme,
Halou printre reverii si blesteme,
Nici tu nu mai stii de-o vreme unde-i.
De semnele de foc nu te mai teme,
Neintelesului inteles patrunde-i
Si circumvolutiunilor undei!
Gandul sublimeaza-l in teoreme!
Un nimic simfonizand in infinit,
Cu umbra clipei dialogand concis,
Din bobul de lumina, fac monolit
Ca sa strapunga muntele de granit.
Viata e o amintire sau un vis?
O! De ce-ai muscat din marul interzis?
SONETUL UNUI DICTEU
Ne-au inghitit oceanele de ceata,
Numai umbrele ne mai ies din case,
Mult ne-ngandura zilele gutoase,
Nu stim daca-i seara sau dimineata.
A mucegaiuri peste tot miroase,
Se-mputineaza urmele de viata,
Rareori mai apare-o mogaldeata
Ce se intoarce de la parastase.
Toate se-mputineaza-n lumea asta,
Doar tunelul se tot lungeste mereu
De cand ne-a intrat in curte napasta
Si ne-a indragit la culme nefasta
Brambureala a unui tembel dicteu
Cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu.