Oprirea terorismului

Andrei Marga

Dupa Charlie Hebdo s-a crezut ca asa ceva nu se va repeta. In urma tragediei de la Paris, din noiembrie 2015, s-a crezut la fel. Dupa atacurile de la Bruxelles inclinatia va fi aceeasi. Au fost numeroase atacuri teroriste si dupa aproape fiecare a prevalat impresia terminarii sirului.
Orice asteptare a fost insa infirmata. Se poate trage concluzia ca, in conditiile date, terorismul va mai lovi in Europa. Prea putine date in jur indica altceva. Amenintarea planeaza, dar cu terorismul democratia nu are cum sa coabiteze.

Democratia nu poate nici sa renunte la valorile ei sau sa le relativizeze, cum cere o dreapta iluzionara. Daca ar limita libertatile si drepturile existente, societatile democratice nu ar face decat jocul celor care instrumenteaza terorismul. Mai nou, insa, terorismul ameninta sa ajunga la arme nucleare, ceea ce mareste infinit pericolele deja existente. Ce este de facut pentru a-l opri?
Nu ne putem substitui serviciilor secrete, care au in raspundere urmarirea fenomenului si destramarea din fasa a atacurilor. Foarte probabil ca se lucreaza cu forte considerabile si cu rezultate in aceasta directie. Este insa cat se poate de evident ca actiunile secrete vizand demantelarea organizarii terorismului - inclusiv a circuitelor bancare, a retelelor informatice si a logisticii ce il intretin - nu ajung. Terorismul s-a dezvoltat in ultimii anii chiar in pofida rezultatelor obtinute in combaterea lui. Asadar, ce este de facut in plus? Rezum raspunsul in cateva observatii.

Terorismul a devenit un curent global si nu are suport amagirea raspandita ca ii vizeaza doar pe unii sau altii. El are in zilele noastre rangul unei strategii de reorganizare a societatii, care include distrugerea democratiilor. El aduna militanti nu numai din tarile Orientului Mijlociu, ci chiar din tari europene, nu doar de ascendenta islamica, ci diferite alte ascendente. Terorismul nu se mai reduce la initiative ale unor grupuri sau indivizi razleti, ci este actiunea planuita a unor retele sustinute de state si de personalitati publice. El s-a organizat ca stat, dar sprijinirea lui vine, cum s-a observat, dinauntrul a peste treizeci de alte state.

Fiind un curent global cu astfel de date, terorismul nu poate fi oprit decat de o alianta globala. Va fi succes in oprirea terorismului numai daca Uniunea Europeana, SUA, Rusia, China isi dau mana. Orice fisura in relatia acestora il avantajeaza. Nu vor fi rezultate decat daca tarile care se ataseaza frontului ce i se opune coopereaza nu doar atunci cand sunt afectate direct, ci pe intregul front, fara rezerve.

Terorismul are - cum a spus-o la timpul potrivit unul dintre cei mai mari teologi ai crestinatatii - surse religioase. Nu discutam daca religia este preluata propriu-zis sau nu, caci nu acest aspect este in prim plan. Cand Benedict al XVI-lea a adus in discutie opozitia dintre promovarea prin convingere a religiei si promovarea ei cu spada, unii au sarit, dar acum se vede din plin ca a avut dreptate. Terorismul se alimenteaza din interpretari religioase ale unei parti a Islamului - nu ale intregului Islam, care este, la randul sau, diferentiat - incat, daca vrem sa oprim terorismul atunci o discutie clarificatoare trebuie sa aiba loc intre Biserici si Islam. Numai daca intervin intelegerea si actiuni comune la acest nivel se poate schimba situatia de astazi.

Desigur ca, neavand o coordonare autorizata - ceva analog marilor rabini (in iudaism), papei (in catolicism), patrarhilor (in ordoxie) sau conferintelor episcopale (in protestantism) - Islamul ramane mai dependent de contexte si imami. Intrucat actiunile teroriste tin pana la urma de responsabili citati in documentele terorismului, este evident ca rolul interpretarilor trebuie recunoscut. Aceia dintre imami care spun ca Islamul nu justifica omorarea oamenilor impun respect, dar cineva trebuie sa-si asume raspunderea trasarii liniilor de demarcatie intre interpretarile ce se dau Coranului. Religia tine, ca totdeauna, de constiinta, dar a incetat sa mai fie doar o chestiune privata.

Asa cum un cunoscut istoric al lumii contemporane a aratat, chemarea lansata printre imami europeni: „adaptati-va, dar nu va integrati!", creeaza o problema grea pe continent. O comparatie simpla este sugestiva. Dupa ce au fost siliti la diaspora, evreii s-au integrat in societatile respective pana la a lua initiativa dezvoltarii. Parintii fondatori ai SUA citeau in ebraica, chiar daca nu toti aveau ascendenta iudaica. Newton, Mendelssohn, Ricardo, Disraeli, Abraham Lincoln, Mendel, Atatürk, Rathenau, Max Weber, Einstein, Husserl, Mendes France, Kissinger si nenumarati altii sunt, in timp, exemple de integrare. Migratia chineza este o forta a dezvoltarii unde se afla, la fel migratia europeana. Sunt si alte exemple. Terorismul nu procura prestigiu grupurilor din care se recruteaza executantii sai. Oricum, o discutie cu imigratia islamica in Europa si cu cei care o reprezinta a devenit, in conditiile in care viata tuturor este periclitata, mai mult decat necesara.

Fenomenul prezentei islamice in Europa nu ar trebui abordat prin politizare curenta, caci aceasta nu da rezultatele dorite. Unii europeni acuza sever multiculturalismul ca fiind la originea a ceea ce se petrece. In fapt, uneori este la origine, alteori nu! Multiculturalismul - inteles ca asumare lucida a situatiei in care exista mai multe culturi ce vor trebui sa convietuiasca, daca nu vor sa se nimiceasca - este inevitabil pe glob. Nu aici este problema. In fapt, neajunsul apare daca multiculturalismul nu recunoaste baza universala a convietuirii data de libertatile si drepturile omului si nu se prelungeste in interculturalism. Libertatile si drepturile acestea sunt valori fondatoare ale civilizatiei europene si ale democratiei si nu sunt discutabile. Nu da rezultate un multiculturalism care inseamna ghettoizarea. Acest multiculturalism trebuie parasit, fiind plin de pericole.

Multi europeni acuza actuala imigratie din tari ale Orientului Mijlociu. Chestiunea nu ar trebui tratata in graba. Este evident ca s-a profitat de migratie pentru a strecura teroristi in spatiul european. Migratia populatiilor nu este tocmai noua si nu poate fi oprita cata vreme tarile bazate pe economii de export o incurajeaza sistematic. Ceea ce trebuie asumat, insa, este ca nu va mai fi posibila o imigratie fara control riguros, nu numai sub aspectul pregatirii profesionale a celor care vin, ci si sub aspectul implicatiilor de securitate pentru tara primitoare.

Unii europeni propun expulzarea suspectilor cu argumentul ca mai bine gresesti expulzand, decat sa fie omorati oameni. Argumentul nu este neglijabil, caci in joc este viata oricaruia. Numai ca nici tarile europene nu pot lua masuri de expulzare la gramada, fara sa se trezeasca cu masuri in reciprocitate, din partea altor tari. Examinarea precisa a fiecarui caz ramane calea de urmat.

Unii, interesati mai mult sa li se auda vocea decat sa rezolve problema, cred ca Europa ar fi „cetatea asediata". Perceptia este partiala si optica ingusta. Asediate sunt si SUA si Rusia si China si Japonia si alte tari, doar ca acestea stiu sa opereze mai organizat si mai energic impotriva terorismului. Se poate spune fara ezitare ca nu este fructuoasa perspectiva centrata pe sine, caci nu este realista. Europa unita va trebui insa sa-si lamureasca starea capacitatii ei administrative. Valul imigrantilor din ultimii ani a aratat fara echivoc ca aceasta capacitate este modesta, sub nevoi. Nu se poate vorbi la propriu de Uniune Europeana ca entitate in cazul in care capacitatea ei de administrare este cea de acum. Egoismele curente, atomizarea vietii, slaba capacitate de administrare sunt tocmai terenul de care terorismul si ideologii sai profita copios. In orice caz, compromisurile deloc intelepte din ultimele decenii in selectia personalului la toate nivelele se simt in carentele acestei capacitati a Europei unite si ar trebui sa dea de gandit
Executantii terorismului sunt covarsitor persoane iesite nu de mult de pe bancile liceelor si facultatilor. Nu se poate opri terorismul fara a chestiona educatia.

O latura a chestiunii se refera la educatia din unele tari islamice. Cata vreme nu intervine o schimbare spre asumarea originii comune a religiilor monoteiste ale epocii noastre si nu se renunta la stigmatizarea celorlalti ca „pacatosi", „renegati" sau mai rau, o schimbare in insasi educatia ce se distribuie, cata vreme nu se iau in seama datele istoriei, aceasta educatie nu poate pregati noile generatii decat pentru o confruntare, imediata sau de mai tarziu. In orice caz, ceea ce se petrece in educatie nu poate fi socotit doar simpla retorica.

O alta latura vizeaza educatia europeana. Aceasta nu va putea inainta fara sa-si corecteze orientarile. Sub pretextul formarii profesionale pentru economia de piata, educatia pentru valori nu ar trebui depreciata sau indeplinita ca simpla anexa. Pericolele sunt deja prea mari pentru a nu proceda la o schimbare prin care educatia pentru valori sa fie repusa efectiv in functiune
Mai este de observat ca terorismul actual nu este nicidecum rezultatul situatiei in care se afla diferitele comunitati ale imigrantilor din tarile Europei. Recurg in fapt la terorism membri ai unor comunitati din tarile europene cele mai dezvoltate, care beneficiaza oricum de avantajele dezvoltarii tehnologice, economice si sociale din acele tari. Terorismul de astazi, adica manuirea bombelor pentru omorarea cat mai multor oameni prin gesturi sinucigase, are cauze sesizabil situate peste cele economice si sociale.

Aceste cauze rezida in strategii, organizari si ideologii ce vin mai de departe, din alta parte. S-a intrat pe nesimtite in razboi, inclusiv in razboiul culturilor. Asa stand lucrurile, nu ar trebui sa ne simtim dispensati de intrebari cu privire la capacitatea integrativa a societatilor din Europa unita. O discutie calificata asupra acesteia si asupra culturii ar trebui deschisa neintarziat. Din capul locului este limpede faptul ca darwinismul social al ultimelor decenii nu este solutie nici chiar in competitia culturilor, iar civilizatia europeana are nevoie deja de o alternativa la acesta.

Articol disponibil la adresa: http://www.clipa.com//a18144-Oprirea-terorismului.aspx